Le folosești conștient, nu ca rețetă rigidă. Când înțelegi de ce funcționează, vei ști și când să le încalci.
Înainte de a ridica aparatul, întreabă-te ce vrei să simtă privitorul. De aici decurge plasarea subiectului, direcția liniilor și raportul dintre elemente.
Ce păstrezi și ce scoți din cadru
Regula treimilor îți oferă patru puncte de forță. Așază acolo ochii într-un portret sau linia orizontului într-un peisaj și vei obține echilibru din start. Nu lipi subiectul de margine decât intenționat.
Curăță fundalul: mută-te un pas, schimbă înălțimea, închide diafragma sau deschide-o pentru a separa planurile. Eliminarea elementelor parazite e uneori mai importantă decât adăugarea altora.
Spațiul de respirație contează mai ales la subiecte care privesc sau se mișcă într-o direcție. Lasă loc în față, nu în spate. În cadre strânse, păstrează un mic spațiu deasupra capului și evită tăieturile nefericite la încheieturi sau glezne. Îți construiești un ochi care scanează marginile înainte de declanșare.
Linii, ritm și echilibru vizual
Liniile de fugă ghidează privirea. Folosește drumuri, balustrade, umbre sau rânduri de copaci pentru a conduce spre subiect. Ferește-te de linii care ies din capul subiectului, creează confuzie.
Simetria poate fi puternică în arhitectură, dar cere aliniere precisă; un pas la stânga strică efectul.
Ritmul apare când repeți forme sau culori. Trei elemente sunt adesea mai plăcute decât două. Greutatea vizuală a culorilor saturate poate echilibra o compoziție asimetrică. Învață să vezi triunghiurile, diagonalele și cadrele în cadru, cum ar fi uși sau ferestre. Cu aceste repere, imaginea capătă intenție, iar privitorul rămâne mai mult în cadru.
