Impozitarea economiei digitale, care îi vizează în special pe giganții IT, este o prioritate a unora dintre statele europene, fiind așteptat un document oficial de propunere tehnică din partea Comisiei Europene până la sfârșitul lunii martie.
Impactul propunerilor actuale și poziționarea României în acest context sunt analizate de Alin Chitu, Director Deloitte România:
Ce propune proiectul de taxare a economiei digitale
Proiectul propune două opțiuni: pe termen scurt și pe termen lung. Din declarațiile de până acum, Comisia ar prefera alternativa pe termen lung care nu implică impozitarea pe cifra de afaceri.
Opțiunea pe termen lung reprezintă modificarea actualului regim fiscal, printr-o directivă care introduce conceptul de sediu permanent digital și o recomandare de a introduce acest concept în convențiile de evitare a dublei impuneri pe viitor.
Concret, dacă această măsura va fi implementată, o societate care prestează servicii electronice (definiția pentru acest tip de servicii fiind preluată din reglementările de TVA) ar plăti un impozit pe profit (ca sediu permanent) în România dacă:
- va avea venituri peste o limită, în proiect plafonul propus fiind 10 mil euro, ori
- va depăși un anumit număr de utilizatori (numărul urmează a fi agreat ulterior) ori
- numărul contractelor încheiate online va depăși o anumită limită.
De asemenea, împreună cu introducerea conceptului de sediu permanent digital, trebuie definite o serie de criterii de alocare a profiturilor către un sediu permanent digital cum ar fi:
- informații colectate de utilizatori
- număr de utilizatori
- conținut creat de utilizatori
Mai departe, cota de impozitare va fi reglementată la nivelul fiecărui stat membru.
Principala problemă, din punct de vedere tehnic al acestei opțiuni, este că până la renegocierea celor peste 100 de convenții de evitare a dublei impuneri încheiate de România sau măcar a celei încheiată cu Statele Unite, companiile nu vor plăti impozit în România pentru că directiva nu poate prevala acestor convenții.
Din perspectiva oportunității, România ar trebui să își facă propriile calcule, și nu să se bazeze pe cele făcute la nivel european întrucât impactul nu va fi același în toate statele. Astfel, e posibil ca plafonul de 10 mil euro să nu fie adecvat nivelului și modelului de afaceri din România.
Impozitarea pe cifra de afaceri
A doua variantă propusă de Comisie ține cont tocmai de problemele legate de implementarea unei abordări la nivel global pe termen lung, respectiv introducerea conceptului de sediu permanent digital în convenția model, și încearcă o soluție pe termen scurt și implică un impozit pe venituri acolo unde este creată valoarea. Veniturile ce ar urma a fi impozitate ar fi cele din:
- servicii prin care sunt valorificate datele despre utilizatori sau prin intermediul spațiului publicitar virtual (de exemplu facebook, google, twitter, instagram etc)
- servicii furnizate contracost pe difertie platforme/piețe digitale (servicii de intermediere, de exemplu airbnb, uber)
Interesant este faptul că, în viziunea Comisiei, sunt excluse din scopul unei astfel de taxe serviciile prin care este valorificat accesul la conținut digital (de exemplu netflix).
Mai departe, se intenționează ca această taxă să fie datorata doar de grupuri cu cifra de afaceri globală peste un anumit plafon (750 mil euro, propus momentan) și au amprenta digitală tradusa in venituri in UE in valoare de 10-20 mil euro.
Amprenta digitala va fi utilizata pentru a calcula drepturile de impozitare aferente fiecărui stat membru. Practic, în funcție de anumite informații care vor fi solicitate societăților, aceste informații vor consta în:
- in cazul activităților în care sunt valorificate datele despre utilizatori sau prin intermediul spațiului publicitar virtual (de exemplu facebook, google, twitter, instagram etc), informatii statistice - geografice referitoare la cei care utilizează informația.
- pentru servicii furnizate contra cost pe diferite platforme/piețe digitale (servicii de intermediere, de exemplu airbnb, uber) se va plăti impozit in tarile unde sunt rezidenți cei care plătesc serviciile respective.
Impozitarea pe cifra de afaceri are dezavantaje clare pentru anumite categorii de companii, de regulă cele cu marje mici, aflate în pierdere sau în dezvoltare prin investiții. Modificările sunt foarte ample si tind sa extindă atribuțiile europene din zona impozitelor indirecte in zona impozitelor directe. Până la urmă, dacă direcția va fi de impozitare prin opțiunea pe termen scurt, ar fi important ca România să se poziționeze în funcție de propriile interese și să exprime un punct de vedere referitor la propunerea tehnică a Comisiei care să analizeze implicațiile dincolo de intențiile de politici fiscale asumate deja la reuniunea Ecofin din toamna anului trecut.
