Nu a concediat nici în perioada globalizării sau a valului de automatizare care a devastat orașele americane dependente de industria prelucrătoare, nici în timpul crizei financiare din 2008.
Nici în timpul pandemiei COVID, care a închis cafenelele ce cumpără cea mai mare parte a siropurilor sale aromate, nu a dat afară din personal.
Acum, pe măsură ce inteligența artificială generativă și cea agentică transformă munca de la nivel începător în companii, ea se confruntă cu aceeași întrebare care îi preocupă pe directorii executivi de pretutindeni:
Cum poate adopta o tehnologie care, teoretic, ar putea înlocui munca angajaților?
Înființată în 1925 de imigranți italieni care vindeau în San Francisco siropuri artizanale pentru aromatizarea băuturilor, compania și-a schimbat direcția și a început să producă lichioruri după încheierea Prohibiției, în 1933.
Activitatea de producere a siropurilor pentru aromatizarea cafelei – produsele pentru care compania este cunoscută în prezent – nu a apărut decât câteva decenii mai târziu, în 1982.
În acest timp, Torani a crescut de la cinci tipuri de sirop la peste 150, care pot fi adăugate în cafea, cocktailuri și băuturi carbogazoase.
Torani estimează că anul acesta va obține venituri de peste 800 de milioane de dolari, având 500 de angajați și o creștere medie anuală a veniturilor de 20% în ultimii 35 de ani.
Meta, Oracle, Microsoft și alte companii de tehnologie din Statele Unite au anunțat recent disponibilizări masive.

Meta va pune pe liber aproximativ 8.000 de oameni, Oracle va da afară mai multe mii de angajați, iar Microsoft încearcă să mascheze disponibilizările printr-un program „voluntar de pensionare”.
În total, conform Layoffs.fyi, 45.800 de angajați au fost anunțați ca disponibilizați de companiile americane de tehnologie în luna martie, care a fost luna cu cele mai multe concedieri din cel puțin ultimii doi ani.
Avansurile în inteligența artificială și disponibilizările făcute paralel par să fi declanșat o cursă în care companiile de tehnologie încearcă să vadă cât de mult pot realiza cu cât mai puține resurse, pentru ca economiile făcute astfel să fie investite în cipuri și alte resurse necesare dezvoltării inteligenței artificiale.
Asta nu face decât să accentueze percepția conform căreia inteligențe artificială nu este un leac minune, ci un „ucigaș de joburi”.
Această percepție, la rândul ei, afectează deja adopția AI-ului, prin reticența multor oameni și lupta comunităților locale, mai ales în mediul rural, împotriva construirii centrelor de date.
La asta se adaugă și investițiile foarte mari în AI, care creează îngrijorare inclusiv în ceea ce privește giganții din tehnologie, precum Google, Microsoft și Meta.















