Compania Prodplast București și-a îmbunătățit semnificativ activitatea operațională și este pe cale să încheie cel mai bun an din istoria sa pe bursă, dar încă nu a atins masa critică de producție pentru a oferi câștiguri consistente acționarilor într-o industrie cu marje mici. Suspendarea activității la Oltchim și închiderea rafinăriei Arpechim au afectat compania care își erodează marjele, transportând din Europa Centrală materia primă necesară producției. „Nu e valoare adăugată”, spune Tudor Georgescu, directorul companiei.
Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor este convocată pentru miercuri la Prodplast București (PPL), iar pe ordinea de zi figurează achiziționarea cu până la 9 milioane de lei (aproximativ 2 milioane euro) de terenuri și facilități industriale în zona Buftea pentru relocarea producției. Propunerea vine în contextul în care actualele hale din parcul industrial Faur nu mai corespund capacității majorate a producției producătorului de materiale plastice.
Este o măsură prin care managementul vizează eficientizarea activității unei companii ce operează într-o industrie cu marje mici și costuri de 70-85% cu materiile prime, a explicat pentru Profit.ro Tudor Georgescu, directorul general al Prodplast.
CITEȘTE ȘI Oltchim: Profit imens "pe hârtie" în 2015, de 2,3 mld. lei, exclusiv din ștergerea de datorii Este durerea societății că randamentele în industrie sunt mici și că nu are nici masa critică pentru operațiunile sale de procesare a PVC și a polietilenei. Pe lângă costurile ridicate ale materiei prime, aceasta este adusă în cea mai mare parte din import, după suspendarea activității la combinatul Oltchim Râmnicu Vâlcea (OLT) și închiderea rafinăriei Arpechim din Pitești, de unde era cumpărată polietilena.
„Nu luăm din România”, zice Georgescu. „E o problemă reală pe care o avem.” Importurile se realizează, în cea mai mare parte, din Europa Centrală, iar 2-3% din cheltuieli merg pe transport, erodând încă și mai mult marjele.
Este un fel de lohn, vine observația noastră, confirmată dintr-o suflare de manager: „Exact asta este! Nu e valoare adăugată. Importăm materii prime ca să fabricăm alte materii prime.” Aceasta nu-l împiedică să creadă în business, el cumpărând constant din piață acțiuni ale companiei pe care o conduce. Mizează pe o echipă tânără în formare pentru creșterea activității operaționale a unei companii debalansate într-o perioadă către tranzacțiile financiare și fructificarea moștenirii imobiliare.
Un mall în locul fostei fabrici
Vizita publicației noastre nu începe în parcul Faur, unde Prodplast își desfășoară activitatea, ci pe locul de unde a plecat totul. În spatele pieței Obor, lângă fabrica Aversa, se construiește Veranda Mall, antrepriză imobiliară demarată de Prodplast Imobiliare, firmă desprinsă din Prodplast București și care a avut ca aport în proiectul comercial terenul vechi al fabricii de mase plastice, un gigant în timpul regimului socialist, acum 3 decenii.
Termenul de livrare era stabilit pentru octombrie, iar antreprenorul general Bog’art lucrează intens. Dumitru Miheș, investitor la Prodplast Imobiliare, cu care am vorbit ieri, se îndoiește – având în vedere stadiul actual al lucrărilor – că va putea fi inaugurat în 2 luni. „Partea de finisaje ia mult”, ne-a declarat el, adăugând că a trecut chiar duminică după-amiaza pe la șantier, moment în care, fiind târziu, nu lucra nimeni.
Prodplast București are o deținere de 10% din Prodplast Imobiliare și atunci când proiectul comercial va deveni operațional urmează să primească fluxuri de numerar care să-i amelioreze profitabilitatea. Directorul Georgescu este, însă, mai concentrat pe partea de producție, despre care spune că, în anul 2012, când a fost relocată firma, puțini mizau că se va relansa.
Când se vor muta la Buftea, vor ține cont de lecția dureroasă a relocării precedente
La relocarea în parcul Faur, planul de business prevedea capacități de 2.400 de tone de polietilenă pe an în 1.500 de metri pătrați și a 8.400 de tone de PVC pe an în 4.500 de metri pătrați. În prezent, producția a depășit respectivele repere. Este unul dintre motivele pentru care Consiliul de Administrație solicită acționarilor mutarea la Buftea.
Spre deosebire de mișcarea de acum 4 ani, compania nu mai vrea să repete greșeala de a opri producția. Mutarea se va face gradual, astfel încât livrările să fie constante pentru clienți. În 2012 a fost o sincopă în activitatea de producție ce a condus la pierderea unor legături comerciale, foarte greu de refăcut ulterior.
CITEȘTE ȘI Ce orizont au acțiunile operatorului de piață BVB Mihail Dragne, director de investiții, lucrează în Prodplast din anul 1988 („toată viața la Prodplast”, zice directorul general), și a trecut ușor peste relocarea respectivă. „Evident că ți se pare ciudat la început.” Spune că s-a obișnuit și răspunde prompt când îl întrebăm de anticipata mutare la Buftea: „Nicio problemă. Nu consider neapărat un inconvenient.”
Georgescu spune că cea mai mare parte a angajaților Prodplast locuiau în zona Obor sau în cartierul Baicului pentru a fi aproape de fabrică. Parcul industrial Faur este la 25 de minute de casele lor, în timp ce Buftea va fi la 30 de minute. „Nu îi văd renunțând la contract”, a zis directorul adăugând că intenționează să preia și forță de muncă din Buftea.
Găsirea de personal calificat este grea, dar și păstrarea acestuia. „Concurezi cu unii mult prea tari.”
Recrutarea personalului calificat a reprezentat principala problemă a companiei, conform reprezentanților conducerii cu care ne-am întânit. În special tinerii sunt greu de atras. „Nu mai vin să muncească în fabrici”, spune directorul economic Gheorghe Luca, care nici nu mai știe câte contracte și rezilieri a semnat în ultimii ani. Își amintește că au avut, pentru 6 luni, un stivuitorist foarte bun. Avea 30 de ani și câștiga un salariu decent pentru România, de 1.500-2.000 de lei. A primit 1.500 de euro în Germania și a plecat pentru că voia să întemeieze o familie. „Nu am avut ce să facem”, ne zice. „Concurezi cu unii mult prea tari.”
„Este foarte greu să aduci noua generație să se mai uite la producție”, afirmă și Georgescu. „Principala problemă pe care o are firma în momentul de astăzi e că nu găsim forță de muncă suficientă care să aibă calificare”, continuă el.
O grijă majoră era înlocuirea unor persoane foarte specializate, care aveau experiență încă din perioada regimului socialist în care Prodplast era un gigant. „Ce facem când se pensionează doamna X?!”, venea întrebarea. Satisfacția sa este că a reușit să găsească de fiecare dată un înlocuitor și să contureze o echipă.
Echipa de la laborator, întregită prin recrutarea stagiarilor
În mod particular este mulțumit de personalul foarte tânăr de la laborator, cu media de vârstă de 30 de ani. Compania organizează periodic stagii de pregătire și de îndată ce managementul vede talent recrutează după încheierea acestora. Laboratorul este și acum considerat a fi un avantaj competitiv pentru Prodplast. „Am intrat în joc repede și bine”, spune Luca.
Alina Mustățea este director al laboratorului de PVC. Ne enumeră tipurile de teste efectuate: de duritate, de stabilitate termică, de rezistență la frig, de rezistență la tracțiune, de alungire la rupere, de densitate, caracteristicile după îmbătrânire termică și comportamentul la propagarea flăcării. Compania ține legătura cu clienții pentru a se asigura că produsele își păstrează calitatea.
Fugăriți de câini
Șefa laboratorului Mustățea nu este printre cei care se plâng de câinii din curtea parcului industrial Faur. „Acum nu mai sunt probleme. Poate colegii care merg pe jos să mai fie afectați”, ne spune. Dragne completează că în incinta de 96 de hectare a fostei 23 august sunt haite de câini, iar dificultățile sunt pentru membrii personalului care merg între fabrica de polietilenă și cea de PVC. „E un kilometru de aici până dincolo. Noaptea nu e chip să meargă decât cu mașinile”, adaugă directorul de producție.
O altă problemă apare iarna, când se adună troienele. La un moment dat a fost înzăpezit accesul către hala de producție pentru procesarea polietilenei. Existența a 3 puncte de lucru în actuala zonă face ca activitatea să fie suboptimă. În mod normal, dacă ar fi o singură fabrică, așa cum se va întâmpla la Buftea, ar fi de ajuns un singur lăcătuș, un singur mecanic, un singur electrician. „Sunt absolut convins că vom avea cheltuieli administrative mai mici, dacă vom avea toate unitățile într-o zonă”, a declarat Georgescu.
CITEȘTE ȘI Investitorii de portofoliu de la Oil Terminal, chemați să vină de acasă cu o sumă cu două treimi mai mare decât capitalizarea bursieră a companiei Gheorghe Luca apreciază că mutarea se face în condiții bune pentru Prodplast: „Prețul e foarte bun”, a declarat el adăugând că achiziția se va face în baza unei evaluări profesioniste. Ideea de a construi pe terenul de la Belciugatele (județul Călărași) a fost abondonată, în contextul în care construcția de la firul ierbii a întregii facilități ar fi nu numai costisitoare, dar ar amâna o mutare pe care Georgescu o vrea cât mai rapidă. „E o problemă să stai cu chirie”, ne spune.
Departe de masa critică la care să fie eficienți
Concentrarea activității într-un singur spațiu ar urma să optimizeze cheltuielile într-un business cu marjă mică și în care Prodplast are volume mici. Pentru procesarea de PVC, cantitatea vândută ar trebui să fie cel puțin dublă. Directorul general vorbește despre 25.000-30.000 tone de PVC procesat, de unde compania ar deveni eficientă, dar completează că aceasta este o țintă îndepărtată, de 10 ani. „E greu”, spune acesta.
Turnul de procesare a polietilenei
Între timp, compania va încerca să dezvolte segmente de produse finite, cu volume mai mici, dar cu valoare adăugată mare. Au dezvoltat o fabrică pentru produse destinate agriculturii, vor să investească într-o nouă instalație destinată exclusiv fabricării granulelor speciale (transparente), iar după mutarea la Buftea, undeva în iarnă, va deveni operațională o facilitate de fabricare a materiilor prime pentru imprimatele 3D. „Ne uităm cu interes la posibilitățile de dezvoltare a acestui produs”, zice Luca, completând că deja au fost achiziționate 2 imprimante 3D pentru teste.
Au pierdut pe drum investitori
Miheș a vândut cea mai mare parte a acțiunilor și a rămas numai cu o deținere reziduală, de 100 de titluri, echivalentul a aproximativ 50 de euro. La Prodplast Imobiliare nu a putut subscrie la majorarea de capital pentru că a fost metoda „primul venit, primul servit”, deși se dusese la sediul casei de brokeraj încă de la ora 12.00 noaptea.
Ne explică de ce și-a lichidat deținerea de acțiuni. „Am zis că nu mai stau cu ele. Când închide, când deschide...” Prodplast a pierdut la relocare, așadar, nu numai parteneri comerciali, ci și investitori, ambele categorii influențate de incertitudini. „A fost o perioadă grea după relocare”, zice și directorul economic Luca.
CITEȘTE ȘI Câți investitori sunt la BVB Acum Miheș este surprins plăcut că societatea are activitate operațională: „Producția e sfântă.” Nu îi pare rău, însă, nici că a vândut: „Nu prea văd eu cu ce mare randament vor veni”, zice, amintind că nu îi place că societatea a are începând cu luna iulie înregistrat un litigiu cu SIF Oltenia (SIF5) în care societatea contestă la Tribunal înregistrarea a 3 puncte aprobate în Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor din data de 24 aprilie.
Pariul directorului pe viitorul companiei este în bani
Mesajul conducerii companiei către piață este, însă, unul de încredere. „Acționarii ar trebui să fie mulțumiți. Prodplast e pe mâini bune”, zice Georgescu. Nu sunt numai declarațiile. Directorul general, de formație om de vânzări, pune la bătaie și banii. „Singurul care cumpără la Prodplast sunt eu”, ne zice, nuanțând ulterior că și SIF Oltenia a avut achiziții importante.
Tudor Georgescu, director general Prodplast
Într-adevăr, conform raportărilor către portalul Bursei de Valori București ale Tradeville, brokerul lui Georgescu, acesta a achiziționat anul trecut un număr de aproximativ 11.000 de acțiuni Prodplast pentru care a plătit aproape 40.000 de lei, un nivel al achizițiilor mai mic numai cu câteva sute de lei decât cel al cumpărărilor SIF Oltenia. În 2015, cele mai mari achiziții, respectiv 921.000 de acțiuni, în valoare de 2,11 milioane lei, au fost realizate la un preț mediu de 2,29 lei/acțiune de acționarul majoritar Nord București (NORD), societate unde, prin CEFS, omul de afaceri Florin Pogonaru deține 38,76% din titluri.
Anul acesta Georgescu și-a continuat achizițiile, cumpărând 7.490 de titluri, cu aproape 17.000 de lei, prețul mediu de achiziție fiind de 2,2257 lei/acțiune.
Profitul EBITDA s-a dublat. „Cu 70 de oameni facturăm mai mult decât atunci când eram 400.”
Rezultatele în creștere ale companiei par a justifica intrarea la cumpărare a managerului ei. Astfel, în prima jumătate a anului, profitul operațional EBITDA s-a majorat cu 110,16% la 3,93 milioane lei, de la 1,87 milioane lei în perioada similară din 2015, în contextul unei creșteri cu 22,50% a cifrei de afaceri, la 30,76 milioane lei, de la 25,11 milioane lei. Dinamica a fost însă mai redusă, de 19,23% la nivelul profitului net, care s-a situat la 1,86 milioane lei, comparativ cu 1,56 milioane lei în primele șase luni ale anului trecut.
CITEȘTE ȘI Ce orizont au acțiunile operatorului de piață BVB Având portofoliu ridicat de titluri financiare, Prodplast a fost afectată în primul trimestru de prăbușirea cotațiilor la BVB. Rezultatul financiar negativ de 13,54 milioane lei, a tras compania pe o pierdere de 12 milioane lei.
Indicele BET a revenit la valori peste reperul de închidere l anului trecut de 7.004,32 puncte abia săptămâna trecută, ceea ce s-a răsfrânt favorabil și asupra profitabilității companiei.
Conducerea executivă a acesteia se uită, mai degrabă, la rezultatele din exploatare. „Estimăm că va fi cel mai bun an din istorie”, ne spune directorul financiar Luca. „Cu 70 de oameni facturăm mai mult decât atunci când eram 400”, continuă.
Finanțează piața cu 4-5 milioane de euro și termenele de plată sunt întârziate
Directorul economic are, totuși, grijile lui: „Este un mediu de business cu un grad semnificativ de risc.” Și precizează natura neliniștii: „Finanțăm piața cu sume foarte mari.” Volumul de credit comercial pe care Prodplast îl acordă de facto clienților săi se ridică la 4-5 milioane euro, în condițiile unor termene de plată foarte largi. „Este o treabă care ne îngrijorează”, adaugă Luca.
Compania a încheiat contracte de asigurare de risc comercial, folosește instrumente de plată precum cec-uri și bilete la ordin – „Nu stăm chiar așa...” – dar păstrează vulnerabilități în condițiile unei industrii volatile, dependente de prețurile internaționale ale materiilor prime (petrol, cupru). „Nu putem controla volatilitatea pieței; nu suntem suficient de mari pentru a lua măsuri de contracarare”, ne mai spune interlocutorul nostru.
Prodplast nu a avut de suferit în anii de vârf 2010-2013 ai insolvențelor în serie ale companiilor românești. A fost un caz la Romcab Târgu Mureș, dar compania și-a revenit complet, are o creștere robustă și a plătit tot. „Nu am fost afectați de insolvență”, conchide Luca.
Uitată pe bursă
Listată la Bursa de Valori București, Prodplast se tranzacționează sporadic. Spre exemplu, în această vară în numai 10 sesiuni au fost schimburi pe acest emitent. Ultimul transfer a fost efectuat pe data de 6 septembrie, cu un singur titlu, prețul de închidere de 2,54 lei/acțiune dând companiei o capitalizare de piață de 43,36 milioane lei (9,74 milioane euro).
La data de 30 iunie, compania avea active totale de 69,63 milioane lei, cu 5,85% mai mari decât cele de 65,59 milioane lei de la 1 ianuarie. În același interval de raportare, datoriile totale curente au urcat cu 36,61%, la 7,50 milioane lei, de la 5,49 milioane lei.
Achiziția propusă de la Buftea ar urma să se facă, potrivit convocatorului pentru AGEA de miercuri, în baza asumării unor noi datorii, în suma de 9 milioane lei, valoare apropiată de numerarul disponibil pe bilanțuri la raportarea semestrială.
În cazul unui vot favorabil, Prodplast ar urma să părăsească parcul Faur, simbol atât al industriei vibrante românești de la finele anilor ’30, cât și a regimului socialist. Vizita noastră se încheie și părăsim zona cu aspect de ruină a uzinelor 23 august, rană deschisă a dezindustrializării de la finele secolului trecut. La fel ar urma să facă, prin plecarea sa, și Prodplast, companie care s-a încăpățânat să-și păstreze activitatea de producție, chiar dacă aceasta încă poartă pecetea precarității economiei românești, lohn-ul industrial.
