Guvernul și oamenii de afaceri au început redactarea primului proiect din legislația internă care va reglementa lobby-ul, căutând ca termenii să fie exact definiți astfel încât activitatea să nu fie interpretată, la limită, drept trafic de influență. Documentul, la care de această dată lucrează și oamenii de afaceri, este redactat după ce parlamentarii au încercat, în vară, să-și promoveze un proiect propriu care favoriza acest trafic.
Un prim draft al proiectului, conform unui document obținut de Profit.ro, reglementează, printre altele, Registrul Transparenței, în care vor fi înregistrate organizațiile și persoanele care exercită acțiuni de influențare a politicilor publice, activități care nu sunt parte a dialogului social.
Organizarea unui astfel de Registru este argumentată prin faptul că trebuie evitată, ca și pentru parlamentarii și oficialii europeni de la Bruxelles, folosirea unor terminologii, precum cea de lobby, asupra cărora nu există un consens de definire. Acest lucru este prezentat ca fiind cu atât mai avantajos, cu cât acțunile supuse transparentizării sunt conduse de către organizații variate, care evită să fie catalogate drept "organizații de lobby", dar care desfășoară activități de influențare a politicilor publice.
Oamenii de afaceri consideră că actualul Registru al lobby-ului, insuficient reglementat și nepromovat la nivelul întregii administrații centrale și locale, nu definește limitele și aria de desfășurare a lobby-ului și arată că principala problemă a activității de lobby, întâlnită și la Bruxelles, este punerea în acord asupra definirii sintagmei de "public officials”.
"Este nevoie de foarte mare atenție pentru ca legea lobby-ului să nu creeze un blocaj instituțional, ca în țări precum Litunia și Polonia, unde legea există, dar este nefuncțională. Singura țară în care funcționează legea lobby-ului este Austria, acesta fiind modelul care ar trebui urmat și în România. Elaborarea unui legi a lobby-ului necesită foarte mare atenie, deoarece singurul proiect de lege care a fost pus în discuție avea rolul de îngrădire (de exemplu: asociațiile și patronatele nu puteau să facă lobby) și de suprareglementare. Foarte importantă este o reglementare corectă, cu definirea exactă a termenilor, pentru ca legea să nu aibă un efect distorsionant: crearea unui blocaj instituțional, care să fie la limita interpretării drept trafic de influență", se arată în document.
În Austria, Legea Transparenței prevede înregistrarea obligatorie a tuturor contactelor care au ca scop influențarea deciziilor de politici publice. Registrul on-line este administrat de Ministerul Federal al Justiției.
Parlamentarii au încercat să-și aprobe propriul proiect de lobby, cu nuanțe de trafic de influență
În vara acestui an, deputații din comisia juridică au încercat din nou să promoveze propunerea legislativă privind organizarea activității de lobby inițiată din 2010 de către deputatul PSD Constantin Niță, după o primă tentativă din decembrie 2013, într-o zi numită de presă "marțea neagră" din cauza legilor controversate votate atunci, care a eșuat urmare a presiunii publice. În vară, deputații au discutat din nou acest proiect la care au introdus un amendament, și anume că parlamentarii și consilierii locali și județeni pot reprezenta direct sau indirect interesele alegătorilor, precum și ale oricăror persoane fizice sau juridice în relația cu autoritățile centrale sau instituțiile publice, dar fără obligativitatea îndeplinirii procedurilor impuse de lege pentru activitatea profesionistă de lobby sau a altor formalități.
Opinia publică a criticat această formulare, arătând că permite traficul de influență.
Pe fondul acestor critici, votul asupra propunerii legislative a fost amânat.
Adrian Severin i-a făcut pe români să se întrebe mai atent ce este lobby-ul
Problematica lobby-ului a apărut la suprafață în România în 2011, prin intermediul celui care a devenit pentru mai multe zile, involuntar, subiectul principal de discuție la Bruxelles: europarlamentarului Adrian Severin. Jurnaliști ai ziarului britanic "Sunday Times" au contactat atunci 60 de europarlamentari cărora le-a propus, în numele unei firme de lobby false, să fie plătiți pentru a susține amendamente la anumite legi. Dintre cei contactați, doar trei parlamentari au acceptat o discuție pe această temă, printre care și Adrian Severin, care și-ar fi facturat 12.000 de euro, după care a fost sunat de editorul publicației și i s-a explicat în ce situație se află.
Parlamentul European a declanșat o anchetă pentru stabilirea vinovăției în acuzațiile de mită și trafic de influență iar ceilalți doi europarlamentari acuzați au demisionat imediat, fiind condamnați ulterior la închisoare pentru că au acceptat să prezinte, în schimbul unei remunerații, amendamente la legi europene.
Adrian Severin a refuzat să demisioneze, chiar dacă Grupul Socialiștilor Europeni, din care făcea parte, i-a cerut acest lucru, și a susținut că nu a facut nimic ilegal sau anormal, spunând că nu a depus niciun amendament contra unei sume de bani sau a altui avantaj, că nu a cerut bani și că a acceptat doar un contract de consultanță cu aprobarea Parlamentului European.
El a fost trimis în judecată de către procurorii Direcției Naționale Anticorupție.
Dar, totuși, ce este lobby-ul ?
Literatura de specialitate definește lobby-ul ca orice acțiune făcută cu scopul de a influența acțiunile instituțiilor guvernamentale. Pentru a evita expresiile "lobby" și "lobbyist", care au uneori o conotație negativă și din dorința de a puncta aspectele pozitive ale acestei activități, Comisia Europeană a decis să adopte o terminologie neutră și să vorbească despre "reprezentanți ai grupurilor de interese" și de "reprezentare a intereselor".
La Bruxelles lucrează ca lobby-iști 15.000-20.000 de persoane fizice și 438 de firme.
Industria de lobby este cel mai mult dezvoltată în Statele Unite ale Americii, unde activitatea a fost reglementată la nivel federal din 1995 cu următoarea definiție: "Activitatea de lobby apare când o persoană comunică fie oral, fie în scris cu diferiți oficiali în numele unei persoane sau a unei companii pe anumite teme ca legislație, programe guvernamentale, imprumuturi, având ca scop influențarea deciziilor decidenților".
În România, potrivit rezultatelor cercetării realizate de către Forum for International Communications prin portalul de resurse PR Romania, entitățile care declară că desfășoară activități de lobby sunt destul de variate, primul loc fiind ocupate de către organizații neguvernamentale, cu o pondere de 38%, urmate de companii multinaționale (29%) și firme specializate (doar 4%).
