Curtea Constituțională a României a venit cu o nouă pronunțare în privința Legii privind darea în plată, modificată anul trecut de Parlament și contestată de bănci. Astfel, Curtea a declarat neconstituțională prevederea care arăta că debitorii beneficiază, practic, automat de ștergerea datoriilor rămase după executarea silită. Au fost însă respinse celelalte excepții ridicate de bănci, inclusiv cele referitoare la variația cursului cu mai mult de jumătate.
După lungi amânări, CCR a venit cu o decizie la Legea 77/2016 privind darea în plată, după ce aceasta a fost modificată anul trecut prin Legea 52/2020, proiect inițiat de senatorul PSD Daniel Zamfir.
Băncile au contestat, practic, toate prevederile introduse anul trecut de Parlament și promulgate de președinte, după ce partidele s-au abținut să mai formuleze contestații.
Unul dintre punctele contencioase se referă la obligația instanțelor să considere drept un caz de impreviziune situația în care debitorul a fost/este executat silit, a fost deposedat de casa ipotecată și tot a rămas cu datorii neachitate. Ipoteza că o astfel de situație este automat impreviziune nu a fost acceptată de CCR, care spune că sunt încălcate prevederi mai vechi emise chiar pe această speță.
“Curtea a reținut că prezumarea absolută a impreviziunii în ipoteza în care debitorul a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat, conservă elementele de neconstituționalitate reținute în Decizia nr.731/2019”, se arată în comunicatul CCR, care precizează că a admis contestația cu unanimitate.
Persoanele executate silit vor putea, în continuare, să ceară aplicarea Legii și stingerea datoriilor, dar situația va fi analizată de la caz la caz.
CCR a respins, cu majoritate de voturi, criticile băncilor cu privire la celelalte excepții ridicate.
Astfel, Curtea a admis că va fi considerată situație absolută de impreviziune o variație a cursului valutar cu mai mult de 52,6% față de momentul contractării împrumutului sau în situația în care rata lunară a crescut cu mai mult de jumătate ca urmare a majorării dobânzilor. În ambele cazuri situația trebuie să se mențină pe o durată de cel puțin șase luni. Creditorii sunt cei care vor trebui să dovedească că situația de impreviziune nu există.
În situația variației de curs de peste jumătate se află debitorii cu credite în franci elvețieni, dar și cei care au luat credite în euro în vara lui 2007, și care ar putea teoretic să ceară o ajustare a contractelor cu mai multe șanse de succes.
Contractul va înceta doar în situația în care nu poate fi echilibrat, mai arată un o prevedere care a fost menținută de CCR, ceea ce reprezintă o invitație pentru judecător să ajusteze termenii contractului.
Totodată, au fost respinse și excepțiile împotriva articolului care impune suspendarea plăților către creditor și a procedurilor judiciare după ce a fost depusă notificarea de dare în plată – dar nu mai mult de 90 de zile – precum și împotriva articolului care interzice creditorilor să înscrie cu istoric negativ în bazele de date precum Biroul de Credit debitorii care au depus notificări.
O altă prevedere care a fost menținută suspendă plățile și executarea silită pe perioada contestației formulate de creditor, până ce aceasta este rezolvată definitiv. A fost menținut chiar și alineatul care dă creditorilor dreptul să ceară penalități și daune interese doar dacă dovedește că debitorul a fost de rea-credință, în situația în care îi este admisă contestația.
Legea 77/2016 a fost introdusă cu scopul de a permite debitorilor să închidă datoriile către bănci prin transmiterea imobilelor ipotecate, dar a fost amendată în mai multe rânduri de deciziile CCR, care a introdus condiția impreviziunii - deși aceasta nu există în varianta adoptată de Parlament - pentru ca notificările depuse de clienți să fie admise. Impreviziunea reprezintă acel risc supra-adăugat în derularea contractului, care vine peste riscul inerent unui contract, situație care trebuie constatată de un judecător.
După redefinirile aduse de CCR, instanțele au aplicat legea în diferite moduri, și în majoritate covârșitoare au admis contestațiile băncilor în cele peste 10.000 de litigii pe această speță, o parte dintre ele fiind încă pe rol.
În 2019 chiar CCR a indicat că o variație mare a cursului de schimb poate fi considerată situație de impreviziune, argument pe care senatorul Daniel Zamfir l-a folosit în motivarea Legii 52, după ce un proiect anterior, cu o variație de 20% a cursului, a fost declarat neconstituțional.
