Parlamentul va discuta un proiect de lege care prevede transferul atribuțiilor privind protecția consumatorilor de servicii financiare de la ANPC la BNR. Inițiativa vine după mai mulți ani de discuții în care Banca Națională a tatonat ideea înlocuirii Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor ca autoritate în ceea ce privește problemele dintre clienți și bănci și la circa un an și jumătate după ce guvernatorul Isărescu a scris oficial Parlamentului în acest sens. Ideea unui astfel de transfer de atribuții a fost criticată de unii reprezentanți ai consumatorilor din cauză că BNR ar fi susținut de-a lungul timpului mai degrabă industria bancară decât interesele clienților persoane fizice.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
În toamna lui 2022, Mugur Isărescu scria Parlamentului că BNR este gata să preia atribuțiile de protecție a consumatorilor de la ANPC în ceea ce privește produsele și serviciile financiar-bancare și că la nivelul BNR au fost elaborate propuneri legislative în acest sens. În toamna anului trecut, Isărescu explica cum noua prerogativă, dacă va fi cazul, ar urma să fie acoperită de o nouă Direcție din cadrul băncii.
Ideea în discuție era mai veche și fusese prinsă prima oară într-un document guvernamental în 2018, în Planul de adoptare a euro.
Avem acum și un proiect de lege în acest sens, depus de deputații din partea minorităților Iulius Firczak și Bogdan Alin Stoica, și care are sprijinul BNR.
Banca centrală devine „autoritatea competentă la nivel național cu protecția consumatorilor de produse și servicii financiar-bancare și acționează în scopul prevenirii și combaterii practicilor care dăunează intereselor economice ale consumatorilor de produse și servicii financiar-bancare”, potrivit inițiativei legislative.
De asemenea, „BNR preia și exercită, potrivit prevederilor prezentei legi, toate competențele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor în legătură cu produsele și serviciile financiar-bancare” oferite de instituțiile de credit, adică de bănci (inclusiv sucursale ale băncilor străine), instituțiile financiare nebancare (IFN), instituțiile de plată și cele emitente de monedă electronică. BNR nu se va ocupa de gestionarea falimentului persoanelor fizice, de intermediarii de credite și recuperatorii de creanțe, care vor rămâne în competența ANPC.
Astfel, BNR va supraveghea piața produselor și serviciilor financiare și va face verificări la furnizorii acestor servicii (bănci, IFN), va primi sesizări de la consumatori și le va soluționa, va emite reglementări, va aviza acte normative în domeniul protecției consumatorilor, va studia piața, va urmări reclamele la produse și servicii financiar-bancare. Totodată, BNR se va ocupa și cu educația financiară a consumatorilor și va combate practicile comerciale incorecte.
Se aplică și un regim special sancționator. Astfel, faptele sunt constatate de reprezentanții împuterniciți ai BNR și sancțiunile sunt aplicate de guvernator, prim-viceguvernator sau viceguvernatorii BNR. Măsurile sau sancțiunile dispuse de cei din urmă pot fi contestate la Consiliul de administrație al băncii centrale, care trebuie să ia o decizie motivată în 30 de zile. Mai departe, hotărârea CA al BNR poate fi contestată la Curtea de Apel. Actele prin care sunt aplicate sancțiuni pecuniare sunt titluri executorii. Contestarea actelor nu suspendă executarea acestora.
Sancțiunile ar putea să fie făcute publice de BNR, cu excepția cazului în care ar perturba în mod grav piețele financiare sau ar aduce un prejudiciu disproporționat părților implicate.
Autorii motivează ca necesară trecerea prerogativelor de la ANPC la BNR ca urmare a creșterii complexității reglementărilor în domeniul protecției consumatorilor de servicii financiar-bancare, pentru care e nevoie de cunoștințe de specialitate, prin faptul că noua activitate din sarcina BNR ar fi complementară cu supravegherea prudențială și s-ar aplica aceleași tehnici (argumente prezentate și de BNR în trecut).
Noua reglementare va duce la un impact social pozitiv având în vedere „nivelul de cunoștințe și experiență a personalului BNR”, mai susțin autorii, care anticipează și că un mecanism eficient al băncii centrale în domeniul protecției consumatorilor va duce la creșterea incluziunii financiare, prin creșterea încrederii consumatorilor în serviciile financiar-bancare.
Istoricul BNR de a se situa mai degrabă de partea băncilor în disputele care au apărut în ultimul deceniu și jumătate dintre consumatori și bănci, mai ales începând cu 2010, când au apărut procesele pe clauze abuzive, au adus critici din partea unor asociații de consumatori – spre exemplu, Credere arăta în 2021 că se opune cu fermitate ipotezei că BNR ar putea lua locul ANPC și că acest lucru ar putea fi benefic consumatorilor și cerea mai multe resurse și o profesionalizare a ANPC.
În 2013, Isărescu spunea că clienții băncilor trebuie să își asume clauzele din contracte, chiar dacă sunt abuzive, pentru că le-au semnat. Intervenția lui Isărescu venea în contextul în care guvernul discuta transpunerea unei prevederi din legislația europeană prin care o clauză constatată ca abuzivă de instanțe urma să fie eliminată din toate contractele băncii respective. Prevederea a fost adoptată ulterior și ANPC a sancționat băncile și în unele cazuri a câștigat în instanță, fără ca acest lucru să producă efecte majore - judecătorii n-au dispus și returnarea sumelor încasate fără temei și băncile au motivat că nu au ce clauze să mai elimine pentru că oricum contractele fuseseră modificate între timp.
Anul trecut, ANPC a sancționat toate băncile din România pentru că acestea au majorat ratele clienților ca urmare a creșterii dobânzilor – critica ANPC nu a fost aceea că băncile ar fi calculat incorect indexarea dobânzilor variabile, ci că ratele n-au mai fost cele prezentate în scadențarele inițiale. Președintele ANPC a dat și un ordin (în prezent suspendat de instanțe) prin care a dispus ca băncile să recalculeze creditele prin plata unor cote egale de capital și dobândă în rata lunară (metodă de amortizare care nu se aplică nicăieri) și să ia și alte măsuri de reducere a poverii asupra clienților.
Decizia ANPC a fost criticată de băncile comerciale, care au și contestat-o în instanță, dar și de reprezentanți ai BNR – spre exemplu, directorul Direcției de Stabilitate a numit-o „un monument de ignoranță”.
De notat că BNR a mai avut unele atribuții privind protecția consumatorilor de servicii financiare înainte de 2008 (spre exemplu prin legea 289/2004 privind creditele de consum - a se vedea art. 18), însă această responsabilitate a fost trecută integral la ANPC prin OUG 174/2008 chiar în vârful bulei imobiliare și înainte de criza financiară. La acel moment s-au introdus sancțiuni în Legea 190/1999 privind creditul imobiliar și s-a precizat că ANPC este autoritatea ce se ocupă cu aplicarea acestora - anterior se menționa că creditorii sunt supuși controlului instituțiilor abilitate.
Autorii inițiativei legislative mai susțin că din 27 de bănci centrale din Europa, 18 au în sarcină și supravegherea prudențială și 10 au inclusiv atribuții de protecția consumatorilor (cele din urmă fiind băncile din Croația, Cehia, Italia, Irlanda, Lituania, Spania, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Ungaria).
Proiectul de lege a fost depus la Senat și trebuie să fie votat de Camera deputaților pentru a deveni lege. De la momentul adoptării, există o perioadă de tranziție de un an și jumătate până la intrarea deplină în vigoare – deși există mai multe prevederi care vor intra în vigoare mai devreme. Litigiile în instanță deschide de ANPC ar urma să fie duse la capăt tot de ANPC până la o soluție rămasă definitivă.
Legea ar urma să modifice alte 16 acte primare în vigoare (legi și ordonanțe) și încă câteva secundare. Alte hotărâri de guvern ar urma să fie modificate de Executiv. Modificarea cea mai comună vizează înlocuirea ANPC cu BNR în textele legale, dar în unele cazuri există nevoie de precizări mai ample, pentru a distinge între ce preia BNR și ce rămâne la ANPC.
Actele normative asupra cărora se propun intervenții legislative de modificare/completare/abrogare a unor prevederi sunt:
1. Ordonanța Guvernului nr.21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.208 din 28 martie 2007, cu modificările și completările ulterioare,
2. Legea nr. 148/2000 privind publicitatea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.359 din 2 august 2000, cu modificările și completările ulterioare,
3. Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.543 din 3 martie 2012, cu modificările și completările ulterioare,
4. Legea nr.252/2003 privind registrul unic de control, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.429 din 16 iunie 2003,
5. Ordonanța Guvernului nr.85/2004 privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distanță privind serviciile financiare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.363 din 13 mai 2008, cu modificările și completările ulterioare, 6. Legea nr.296/2004 privind Codul consumului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.224 din 24 martie 2008,
7. Legea nr.363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.899 din 28 decembrie 2007, cu modificările și completările ulterioare,
8. Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.454 din 24 iulie 2013,
9. Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.389 din 11 iunie 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.288/2010, cu modificările și completările ulterioare,
10. Ordonanța Guvernului nr.38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.654 din 28 august 2015, cu modificările ulterioare,
11. Ordonanța de urgență a Guvernului nr.52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum și pentru modificarea și eompletarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, cu modificările și completările ulterioare,
12. Legea nr.258/2017 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.l032 din 28 decembrie 2017,
13. Legea nr.44/2019 privind stabilirea unor măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2015/751 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind comisioanele interbancare pentru tranzacțiile de plată cu cârdul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.l91 din 11 martie 2019,
14. Legea nr.209/2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.913 din 13 noiembrie 2019,
15. Legea nr.210/2019 privind activitatea de emitere de monedă electronică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.914 din 13 noiembrie 2019,
16. Legea nr.232/2022 privind cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.743 din 25 iulie 2022.
a) Hotărârea Guvernului nr. 1553/2004 privind unele modalități de încetare a practicilor ilicite în domeniul protecției intereselor colective ale consumatorilor;
b) Hotărârea Guvernului nr.444/2020 privind stabilirea cadrului instituțional și a unor măsuri pentru punerea în aplicare a prevederilor art.5 alin.(l) din Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure respectarea legislației în materie de protecție a consumatorului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr.2006/2004;
c) Hotărârea Guvernului nr.677/2016 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2015/751 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind comisioanele interbancare pentru tranzacțiile de plată cu cârdul;
d) Hotărârea nr. 936/2022 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2021/1.230 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iulie 2021 privind plățile transfrontaliere în Uniune.
