Legea dării în plată va distruge valoarea proprietăților și va sărăci întreaga populație, crede Didier Colin, director general adjunct de risc la BRD. Francezul crede că legislația similară din Statele Unite ale Americii este responsabilă pentru cea mai mare criză economică la nivel mondial de după Marea Recesiune, după ce băncile au devenit proprietare pe cartiere întregi de locuințe. Datele arată, însă, că economia SUA și-a revenit mai rapid din criză decât cea a Europei, iar sectorul construcțiilor rezidențiale este de mai mulți ani pe creștere.
Cine e de vină pentru cea mai mare criză economică după Marea Recesiune? Mulți economiști spun că băncile, care au creditat cea mai mare bulă imobiliară din istorie, inclusiv prin împrumuturi sub-standard sau sub-prime, cum le numesc americanii.
Aceste împrumuturi, împachetate și revândute cu ratinguri de cel mai înalt calificativ, s-au dovedit a fi putrede. Băncile s-au trezit în situația în care capitalurile subțiri n-au putut să acopere pierderile din portofoliile uriașe. După ce Lehman Brothers a dat faliment, restul băncilor mari au fost salvate cu bani de la guvernul federal. Rețeta de bailout s-a repetat și în Europa.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Didier Colin are o viziune distinctă asupra factorilor care au declanșat criza economică mondială. El susține că darea în plată este responsabilă pentru această mare criză. Motivul? Băncile au devenit proprietare pe cartiere întregi de locuințe aparținând clasei mijlocii.
“Pentru că băncile nu erau pregătite pentru o astfel de situație - să administreze volume uriașe de proprietăți imobiliare - cartiere întregi au rămas pur și simplu pustii, conducând la dezastre sociale la nivel local și regional. În același timp, spirala falimentelor generate de înghețarea pieței creditului ipotecar a lovit multe sectoare economice - de la cel imobiliar până la construcții și transporturi, distribuție, bricolaj sau chiar profesii liberale precum arhitecții sau inginerii structuriști. S-au pierdut foarte multe locuri de muncă”, spune directorul adjunct de risc al BRD, a doua cea mai mare bancă locală.
CITEȘTE ȘI Banatul și Crișana sunt "fruncea" în topul restanțelor la credite Băncile din SUA au acordat, într-adevăr, preponderent credite de tip “non-recourse”, adică doar cu executarea ipotecii. Asta înseamnă că în situația în care debitorul nu mai poate achita ratele lunare, banca preia în proprietate ipoteca și nu se mai poate îndrepta și asupra altor venituri sau active ale datornicului, adică preia riscul de piață imobiliară, mecanismul propus și de legea dării în plată adoptată de Parlamentul României.
“Aceste mecanisme sau legi de «plată în natură» au provocat cea mai gravă recesiune la nivel mondial după criză din 1929. Aceiași factori toxici tind să provoace aceleași rezultate toxice și probleme profunde cu efecte cronicizate”, spune Colin.
Aplicarea legii dării în plată în România va aduce efecte similare celor din America și în România, iar încrederea investitorilor va fi afectată, spune Colin.
“Chiar dacă simțul de răspundere al factorilor de decizie va prevala în ultima secundă, neutralizând această lege, mă tem pentru viitorul creșterii economice din România. Această deoarece investitorii se vor gândi de două ori înainte de a finanța proiecte autohtone, ceea ce este regretabil dat fiind potențialul extraordinar al acestei țări. Cum sper că deja este evident, consecințele unei astfel de legi merg dincolo de discuții despre suportabilitatea sistemului bancar”, adaugă Colin.
Cu toată darea în plată, SUA și-au revenit mai repede după criză decât Europa
Darea în plată nu produce efecte atunci când piața crește. Mai mult, băncile americane erau bucuroase să îi împrumute suplimentar pe americanii cu credite atunci când valoarea ipotecii creștea, pentru că exista o mai mare garanție reală.
Când piața scade, însă, toată politica băncilor de creditare se întoarce împotriva lor, deci mecanismul de creditare este viabil doar dacă piața merge în sus.
În absența unei astfel de reglementări, așa cum se întâmplă în Europa, debitorul este ținut să plătească datoria neacoperită de executarea silită a ipotecii, dacă nu apelează la insolvența personală.
Dacă în Europa n-am avut darea în plată, asta nu înseamnă că n-am avut bail-out-uri bancare.
CITEȘTE ȘI Trei bănci grecești atacate de hackeri, care au cerut 50 bitcoin sau 17.000 euro Țările europene au aprobat ajutoare de stat de aproximativ 5.100 de miliarde de euro pentru băncile comerciale. În jur de 1.600 de miliarde de euro au fost utlizate efectiv, dintre care aproximativ 300 de miliarde de euro au mers către recapitalizare și 1.300 de miliarde de euro reprezintă garanțiile de stat acordate, potrivit calculelor Reuters din 2013. De atunci, și Bulgaria a avut probleme cu sistemul bancar și a cheltuit, în 2014, 1,3 milarde de euro de la buget pentru garanții și alte ajutoare de stat. Băncile grecești au fost, de asemenea, recapitalizate cu bani de la stat.
Societe Generale, proprietarul BRD, a primit, indirect, 11 miliarde de dolari de la guvernul SUA, după bail-out-ul asigurătorului AIG.
Dacă americanii au avut, cu adevărat legi mai proaste privind tratamentul debitorilor decât europenii, cum sugerează Colin, atunci acest lucru nu se vede la nivel macro.
Economia SUA și-a revenit mult mai rapid după criză. După o recesiune de 2,8% în 2009, economia a crescut cu 2,5% în 2010, cu 1,6% în 2011, cu 2,3% în 2012, cu 2,2% în 2013, cu 2,4% în 2014.
Uniunea Europeană a avut o recesiune mai profundă, cu o scădere de 4,4% în 2009, urmată de o creștere de 2,1% în 2010, de 1,8% în 2011, apoi de o scădere de 0,5% în 2012, stagnare în 2013 și o creștere de 1,3% în 2014.
Economia Statelor Unite, cea mai mare din lume, a crescut în această perioadă mai mult decât cea a României, o țară emergentă.
Rata șomajului în SUA este pe cale să intre sub nivelul de 5% înregistrat înainte de criză, în timp ce la nivelul UE șomajul este de peste 9%, față de sub 7%, cât era în 2007.
Chiar și sectorul construcțiilor, lovit direct de darea în plată americană, a revenit mai repede pe creștere peste Ocean decât în Europa.
Numărul permiselor de construcție pentru clădirile rezidențiale s-a dublat în SUA față de 2009, este peste nivelul din 2008, și se apropie de cel din 2007, potrivit Biroului american de Statistică.
Între timp, în Europa, numărul autorizaților de construcție pentru clădirile rezidențiale este în continuă scădere. Indicele Eurostat arată 288 de puncte în primul trimestru din 2007, față de 75 de puncte în trimestrul doi din 2015, cu o bază de calcul raportată la anul 2010.
CITEȘTE ȘI Senatul limitează drastic sumele pe care recuperatorii de credite le vor putea obține de la debitori În SUA, cheltuielile pentru construcția imobilelor rezidențiale au depășit în primele 10 luni din 2015 valorile înregistrate în perioada similară din 2008, dar sunt încă sub nivelul din 2007. În luna octombrie, cheltuielile au depășit 36,7 miliarde de dolari, cea mai mare valoare înregistrată după noiembrie 2007, potrivit Statisticii americane.
Eurostat nu publică un indicator care să ofere o comparație directă pentru zona rezidențială, dar oferă date privind volumul producției în construcții, care arată o scădere continuă din 2007. Astfel, dacă în ianuarie 2007, indicele înregistrat 123 de puncte, în septembrie 2015 acesta era la 91 de puncte. Având în vedere că baza de calcul este reprezentată de anul 2010, asta înseamnă o scădere a sectorului construcțiilor de clădiri inclusiv față de acum cinci ani. Datele anuale arată scăderi pe linie începând cu 2008, de 2,2-8,6%, care sunt întrerupte de o creștere de 1,9% în 2014.
