În domeniul auto, frauda cu polițe de asigurare se ridică la zeci de milioane de euro. Asigurătorii spun că au început să controleze fenomenul cu ajutorul unor baze de date care cuprind informații despre milioane de automobile. Autoritatea de Supraveghere Financiară, pe de altă parte, arată ca asigurătorii nu fac suficiente eforturi pentru a duce până la capăt dosarele de fraudă și, mai mult, abuzează, uneori, de clauzele care definesc dauna totală.
Definiția noțiunii de "daună totală" lasă loc multor interpretări, arată, pentru Profit.ro, Călin Rangu, directorul Direcției pentru protecția consumatorilor din cadrul ASF. Potrivit acestuia, în contractele pentru asigurări CASCO există clauze care permit cu prea mare ușurință firmelor de asigurare să declare că un automobil a suferit daună totală.
"Am constat, uneori, că valoarea rămasă a elementelor neavariate ale autovehiculului (epave) este mare, aproape de suma asigurată, deși, prin declararea daunei totale, consumatorul este, practic, obligat să își înstrăineze vehiculul. Aceste aspecte sunt acoperite de clauze contractuale, deci prin semnătura celor două părți au fost asumate. Din păcate, însă, mulți consumatori semnează fără a cunoaște exact impactul anumitor prevederi", spune reprezentantul ASF.
Pe de altă parte, firmele de asigurare se confruntă cu mii de situații pe care le apreciază ca tentative de fraudă. Anul acesta, de exemplu, peste 2.000 de proprietari de automobile care au suferit, la un moment dat, daune totale au făcut solicitări pentru a cumpăra o asigurare CASCO. Potrivit legii, o mașină declarată daună totală nu mai poate fi repusă în circulație. Dacă aceste cereri ar fi fost acceptate, estimează specialiști citați de publicația 1asig, ar fi rezultat o expunere a asigurătorilor de peste 35 de milioane de euro.
Legea din România interzice repunerea în circulație a automobilelor care au fost declarate "daună totală".
Escrocii se adaptează rapid. Negocieri cu dosarul pe masă
Firmele de asigurare evită, de cele mai multe ori, să prezinte detalii despre situațiile în care ajung să fie victimele unor fraude. Informațiile publice despre acestea sunt generale și nu descriu situații sau metode concrete aplicate de clienții frauduloși.
Asigurătorii spun că dezvoltarea bazelor de date care cuprind istoricul automobilelor și șoferilor i-a ajutat să reducă numărul tentativelor reușite de fraudă. "În ultimul timp, reușim să evităm majoritatea fraudelor. Avem la dispoziție baze de date cu milioane de automobile. Cinci dintre societățile active pe zona CASCO au construit și o bază comună. Operatorii reușesc să culeagă informații inclusiv despre service-urile unde au fost reparate automobilele sau despre eventuale anunțuri de vânzare din trecut. Poate că ar trebui modificată și legislația, în așa fel încât să fie identificate cu succes automobilele care au avut daună totală și atunci când proprietarii lor solicită o poliță RCA", arată un specialist în daune auto.
Există, însă, și un revers al medaliei. Escrocii, spune sursa citată, au observat că asigurătorii au date elaborate cu referire la automobilele venite din spațiul european și, ca urmare, au început să aducă epave din Statele Unite ale Americii. Mașinile luate din SUA sunt mai întâi înmatriculate într-un stat membru al Uniunii Europene (de obicei Germania sau Italia), pentru a li se ascunde proveniența și, ulterior, sunt aduse în România. Ele pot fi recunoscute după seria de șasiu specifică SUA.
Și autoritățile și-au schimbat abordarea în ceea ce privește fraudele în asigurări. "În anii trecuți, polițiștii și procurorii abia dacă te băgau în seamă când veneai cu o plângere penală pentru fraude în asigurări, chiar dacă le puneai toate dovezile la dispoziție. Mai nou, am avut chiar situații în care ei au venit, din proprie inițiativă, și ne-au cerut documente în legătură cu potențiale fraude", arată un angajat al departamentului antifraudă al unei societăți mari.
Pe de altă parte, având în vedere impactul pe care îl poate avea asupra imaginii companiei un scandal public, sunt întâlnite destul de des și situații în care asigurătorul "cade la pace" cu clientul fraudulent. Dacă firma reușește să probeze suficient de convingător frauda, clientul cu probleme renunță de multe ori la pretențiile de despăgubire pentru a evita o condamnare penală.
