Francul elvețian nu s-a ridicat la nivelul reputației sale de refugiu sigur în timpul prăbușirii Credit Suisse, deoarece investitorii au căutat adăpost în altă parte, dând mai mult un impuls valorii lingourilor de aur din seifurile Elveției, decât monedei acestei țări, potrivit analiștilor citați de Reuters.
Administratorii de fonduri au renunțat la francul elvețian în cel mai rapid ritm din ultimii doi ani, săptămâna trecută, în perioada premergătoare preluării dramatice a Credit Suisse de către UBS, scrie News.ro.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Francul elvețian, folosit adesea ca refugiu în perioadele de stres al pieței sau de volatilitate, a pierdut 0,9% față de dolar, ân decurs de o săptămână, după ce departamentul financiar elvețian a declarat pe 13 martie că autoritățile de reglementare monitorizează îndeaproape situația Credit Suisse.
În același timp, yenul japonez, care este văzut și ca un refugiu în vremuri de turbulențe, a crescut cu 2,6% față de dolar.
De când au apărut probleme la Silicon Valley Bank din SUA, pe 9 martie, yenul a câștigat peste 5,5% față de dolar.
Aurul, un alt refugiu tradițional, a crescut cu peste 5% în săptămâna de după 13 martie, la peste 2.000 de dolari uncia, cel mai ridicat nivel din peste un an, în timp ce obligațiunile guvernamentale au înregistrat unele dintre cele mai mari intrări din ultimele decenii.
”Cu siguranță are legătură cu evoluțiile din sectorul bancar”, a spus Kirstine Kundby-Nielsen, analist pentru piața valutară la Danske Bank, despre motivul pentru care francul nu a fost mai puternic.
Speculatorii au adăugat peste 800 de milioane de dolari la pozițiile lor de scădere pe francul elvețian, în săptămâna până pe 21 martie, potrivit datelor Commodities Futures Trading Commission, cea mai mare creștere într-o săptămână de la începutul lunii martie 2021.
Duminică, Banca Națională Elvețiană (BNE) a orchestrat o tranzacție de 3 miliarde de dolari pentru ca UBS să cumpere rivalul Credit Suisse, susținută de o garanție masivă de până la 260 de miliarde de dolari, o treime din producția națională a țării, sub formă de sprijin al statului și al băncilor centrale.
”Dacă nu ar fi fost Credit Suisse, ci orice altă bancă europeană cu probleme, ai fi văzut francul elvețian în creștere bruscă, deoarece ar fi fost refugiul sigur pentru riscul european”, a declarat Francesco Pesole, strateg valutar la ING.
Cercetările efectuate de BNE în 2016 au constatat că, în crizele anterioare, fluxurile de bani în Elveția și francul au fost determinate de slăbiciunile din alte părți.
Datele futures arată că speculatorii au turnat bani în pariuri optimiste pe franc după ce bula dot-com a izbucnit la începutul anului 2000, după atacurile din 11 septembrie din 2001 și din nou în 2008 și 2011-2012, în timpul crizei datoriilor din zona euro și încă o dată în timpul crizei Covid.
În timpul prăbușirii Lehman Brothers în 2008, intrările nete au fost determinate de ”o revenire substanțială” pe piața internă a băncilor elvețiene, în timp ce în criza bancară din zona euro de la jumătatea anului 2011 BNE a constatat că renunțarea la euro și investițiile în franc a fost conduse de băncile străine care mutau active din sucursalele din zona euro în sucursalele lor elvețiene.
”Configurația actuală nu pledează pentru niciunul dintre aceste lucruri. Tensiunile băncilor din SUA au fost limitate la băncile regionale, iar băncile din zona euro au fost până acum relativ nevătămate”, a declarat Michael Cahill, strateg senior pentru piața valutară la Goldman Sachs.
”Francul nu este un refugiu sigur pentru orice vreme și până acum nu am avut tipul de presiuni pe piață care ar duce de obicei la aprecierea francului”, a spus el.
Istoria îndelungată a neutralității politice a Elveției, dar integrarea activă în economia globală, ajută, de asemenea, țara să ofere un adăpost în perioadele de tensiuni geopolitice intense.
Această tendință a fost observată în februarie anul trecut, când francul a câștigat 5% față de euro în cele două săptămâni după ce Rusia a invadat Ucraina.
FRANCUL ELVETIAN ESTE ÎNCĂ UN REFUGIU SIGUR
Un lucru este ca francul să fi pierdut o parte din favoarea investitorilor, în timpul unei crize centrate pe Elveția, dar cu totul altceva este să se sugereze că zilele sale ca monedă de refugiu sigur sunt numărate.
Pentru ca francul elvețian să-și piardă statutul de refugiu sigur, strategii în piața valutară de la Barclays spun că ar fi necesare ”schimbări fundamentale” în bilanțul țării, iar ponderea activelor emise de Elveția în pasivele externe ar trebui să scadă prin ”ieșiri mari și susținute”.
”Acest lucru ar duce la o creștere a ratelor dobânzilor interne, crescând astfel randamentul plătit de pasivele externe ale Elveției și influențând în continuare diferența de randament al țării”, au spus strategii Barclays, conduși de Lefteris Farmakis.
Într-un astfel de scenariu, BNE ar încerca probabil să ușureze tranziția prin amortizarea ieșirilor de capital”, a spus Farmakis.
Barclays a spus că șansele unui episod de”„oprire bruscă” sunt extrem de scăzute, în ciuda turbulențelor bancare actuale, dar o întrebare mai dificil de răspuns este dacă încrederea în sistemul financiar a fost erodată într-o măsură în care ar fi putut începe un episod de ”erodare lentă”.
Din fericire, spune Barclays, ”acest scenariu are repercusiuni limitate pentru franc în viitorul previzibil”.
