Trump a mai spus că există planuri de „reconstruire a infrastructurii petroliere”, care, potrivit lui, vor fi „plătite direct de companiile petroliere”. Venezuela are rezerve masive de țiței.
Trump nu a furnizat un calendar specific, dar a sugerat că SUA vor rămâne pe teren până când țara va fi „repusă pe picioare”.
„NU VA COSTA NIMIC, VOM RECUPERA PETROLUL”
Întrebat dacă SUA ar putea administra Venezuela pentru o perioadă lungă de timp, Trump a răspuns: „Păi, știți, nu ne va costa nimic, pentru că banii care ies din pământ sunt foarte substanțiali”.
„Vrem siguranță acolo. Vrem să fim înconjurați de țări care nu adăpostesc toți dușmanii noștri din întreaga lume. Asta se întâmpla. Și nu vrei să ai asta, dar vom reconstrui și nu vom cheltui bani. Companiile petroliere vor intra, vor cheltui bani acolo. Apoi vom recupera petrolul pe care, sincer, ar fi trebuit să-l recuperăm cu mult timp în urmă. O mulțime de bani ies din pământ. Vom fi rambursați pentru toate acestea”, a declarat Trump.
Acesta nu a oferit însă răspunsuri concrete la întrebările repetate ale reporterilor despre modul în care SUA ar conduce Venezuela.
Trump a fost întrebat și cum se încadrează administrarea Venezuelei de către SUA în strategia „America First” a administrației sale. „Ei bine, cred că este, pentru că vrem să ne înconjurăm de vecini buni. Vrem să ne înconjurăm de stabilitate. Vrem să ne înconjurăm de energie. Avem o energie extraordinară în acea țară, este foarte important să o protejăm”, a explicat Trump.
Venezuela concentrează aproximativ 17% din rezervele globale de petrol, echivalentul a circa 303 miliarde de barili, devansând Arabia Saudită, liderul OPEC, potrivit Energy Institute din Londra.
Majoritatea rezervelor sunt formate din petrol greu extras din regiunea Orinoco, în centrul țării, un tip de țiței costisitor de produs, dar relativ simplu din punct de vedere tehnic, potrivit Departamentului Energiei al SUA, relatează News.ro.
Venezuela este membru fondator al OPEC, alături de Iran, Irak, Kuweit și Arabia Saudită. În anii 1970, țara producea până la 3,5 milioane de barili pe zi, reprezentând peste 7% din producția globală. Producția a scăzut sub 2 milioane bpd în anii 2010 și a fost de aproximativ 1,1 milioane bpd anul trecut, adică circa 1% din producția mondială.
”Dacă evoluțiile vor duce în cele din urmă la o schimbare reală de regim, acest lucru ar putea aduce mai mult petrol pe piață în timp. Totuși, va fi nevoie de ani pentru ca producția să se refacă pe deplin”, a declarat Arne Lohmann Rasmussen, de la Global Risk Management.
Analistul Saul Kavonic, de la MST Marquee, a arătat că ridicarea sancțiunilor și revenirea investițiilor străine ar putea stimula exporturile, dar Jorge Leon, de la Rystad Energy, a avertizat că ”schimbările de regim impuse rareori stabilizează rapid oferta de petrol”, invocând precedentele Libiei și Irakului.
Venezuela și-a naționalizat industria petrolieră în anii 1970, creând compania de stat PDVSA. În anii 1990, sectorul a fost redeschis investițiilor străine, însă, după venirea la putere a lui Hugo Chávez, în 1999, statul a impus deținerea majoritară de către PDVSA în toate proiectele petroliere. Compania a încheiat parteneriate cu grupuri precum Chevron, CNPC, ENI, Total și Rosneft.
Statele Unite au fost principalul cumpărător de petrol venezuelean până la impunerea sancțiunilor.
În ultimul deceniu, China a devenit principala destinație a exporturilor.
Venezuela are datorii de aproximativ 10 miliarde de dolari față de China, contractate în perioada fostului președinte Hugo Chávez, rambursate în principal prin livrări de țiței.
În decembrie, două superpetroliere implicate în acest aranjament se apropiau de Venezuela când Trump a anunțat blocada totală a navelor care intră și ies din țară. Navele așteaptă în prezent instrucțiuni, în condițiile în care exporturile au fost în mare parte oprite.
Trump a afirmat că ”China va primi petrolul”, fără alte detalii. Rusia a împrumutat, la rândul său, miliarde de dolari Venezuelei, suma exactă fiind neclară.
PDVSA deține și capacități importante de rafinare în afara țării, inclusiv compania CITGO din Statele Unite, însă creditorii încearcă de ani de zile să preia controlul asupra acesteia prin procese aflate pe rolul instanțelor americane.
