Cele mai multe dintre statele membre ale Uniunii Europene nu au reușit să încheie acorduri bilaterale interguvernamentale între ele privind luarea de măsuri solidare de întrajutorare în caz de criză a gazelor, măsuri care pot merge până la sistarea furnizării gazelor către marii consumatori industriali dintr-una dintre țări pentru menținerea aprovizionării populației, IMM-urilor și serviciilor publice și sociale dintr-o alta, astfel încât Comisia Europeană a pregătit un proiect de reguli obligatorii de solidaritate care se vor aplica în astfel de situații de criză, a anunțat șefa Executivului de la Bruxelles, Ursula von der Leyen..
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Lawrence Summers, fost secretar al Trezoreriei SUA, președinte al Universității Harvard și economist șef al Băncii Mondiale, cel care a anticipat actuala criză inflaționistă, deschide Gala Profit.ro. Premii speciale, într-un an special
UE are 27 de state membre și, în baza interconectărilor existente între sistemele lor naționale de transport al gazelor, ar fi fost posibilă, teoretic, încheierea de 40 de astfel de acorduri bilaterale, care să conțină reguli de întrajutorare în caz de criză a gazelor, inclusiv modalitățile de stabilire a prețurilor de furnizare către vecini în situații de urgență și a compensațiilor pentru clienții noncasnici cărora li s-ar reduce sau tăia aprovizionarea în astfel de situații.
Cu toate acestea, până în prezent au fost semnate numai 6 astfel de acorduri, a precizat președinta Comisiei. Luna trecută, Germania, cel mai mare consumator de gaze din Europa, s-a plâns că cei mai mulți dintre vecinii săi nu vor să încheie înțelegeri bilaterale de solidaritate, în principal pentru că nu vor să fie nevoiți să plătească compensații din bugetele lor naționale de stat către furnizorii care, în cazul semnării de acorduri de întrajutorare, vor fi obligați să redirecționeze către Germania cantități de gaze destinate contractual altor clienți, în situații de criză.
″Întrucât nu toate statele membre au pus în aplicare acordurile necesare vizând solidaritatea bilaterală, Comisia propune stabilirea unor norme implicite. Acestea vor asigura faptul că orice stat membru care se confruntă cu o situație de urgență va primi gaze de la alte state în schimbul unei compensații echitabile″, a declarat von der Leyen.
România a purtat discuții încă din primăvară cu vecinii săi Bulgaria și Ungaria pentru încheierea de acorduri bilaterale de solidaritate pe gaze, însă de atunci autoritățile nu au comunicat nimic cu privire la rezultatul negocierilor. Profit.ro a întrebat în mod oficial Ministerul Energiei, în urmă cu o lună, care este situația în această privință, fără a primi deocamdată vreun răspuns.
Normele UE în prezent în vigoare, ce datează din 2017, prevăd că, până să capete dreptul de a solicita gaze de urgență de la vecinii săi, un stat membru trebuie mai întâi să reducă sau să întrerupă livrarea de combustibil către centralele sale de producție de electricitate pe gaze și doar apoi să ceară ajutor, dacă mai are nevoie.
Aceste norme au fost gândite pentru situații limitate și localizate de penurie de gaze, nu pentru criza generalizată din întreg sectorul energetic (gaze și electricitate) de acum, în condiții de reducere masivă și ostilă a exporturilor de către Rusia, pe fondul războiului din Ucraina.
În plus, atunci, mult mai multe centrale pe gaze din Europa puteau funcționa cu combustibil alternativ (păcură sau cărbune), numărul acestora reducându-se drastic între timp, ca urmare a accelerării înăspririi legislației de reducere a emisiilor CO2. În plus, există penurie și de păcură și cărbune, care s-au scumpit și ele galopant, inclusiv ca urmare a sancțiunilor UE contra Rusiei. De exemplu, vechiul plan de urgență pe gaze al României enumera printre consumatorii industriali întreruptibili în caz de criză centralele ELCEN București, ELCEN Constanța, Colterm Timișoara și Termoficare Oradea, prevedere care nu se mai regăsește în planul de urgență românesc aflat în vigoare.
Proiectul de Regulament UE elimină acum această condiție (de reducere prealabilă a livrărilor către producătorii de energie pe gaze înainte de a cere ajutor) și, mai mult, stipulează că ajutorul de urgență poate fi cerut chiar în situația în care există risc de penurie de gaze destinate exact acestor centrale. Motivarea este că multe dintre aceste unități au un rol critic în asigurarea aprovizionării cu energie electrică nu doar a țărilor în care se află, ci și a altor state membre.
″Pentru a preveni astfel de efecte de contagiune asupra generării de electricitate, se propune ca statele membre să poată emite o solicitare de ajutor de solidaritate, în anumite condiții, dacă centralele pe gaze care asigură adecvanța sistemului energetic prezintă riscul de a nu fi aprovizionate cu volumele critice necesare. Pentru același motiv, statele membre care furnizează ajutor de solidaritate vor avea dreptul de a se asigura că acordarea unui astfel de ajutor nu pune în pericol operarea propriilor lor centrale pe gaze″, se menționează în draftul de act normativ european.
În baza estimărilor efectuate de Asociația Europeană a Operatorilor de Sisteme de Transport al Electricității (European Network of Transmission System Operators for Electricity - ENTSO-E), draftul de Regulament stabilește pentru fiecare stat membru UE volumele critice lunare de gaze necesare menținerii securității în aprovizionarea cu gaze a centralelor de producție de energie, pentru fiecare lună de iarnă în parte. Țările care se vor confrunta cu riscul de a nu-și putea asigura în condiții normale aceste volume vor avea dreptul de a solicita ajutor de urgență, iar cele cărora li se vor solicita astfel de ajutoare vor putea refuza, dacă prin cedarea solidară de gaze și-ar periclita propriile volume critice.
Potrivit sursei citate, România are nevoie pentru funcționarea centralelor sale de 102,7 milioane metri cubi de gaze în decembrie 2022, 179,35 milioane mc în ianuarie 2023, 162,41 milioane mc în februarie și 159,71 milioane mc în martie. Cantitățile critice necesare vecinilor bulgari și unguri sunt semnificativ mai mici, cu peste 50% (71,07 și 77,83 milioane mc în ianuarie 2023, luna de iarnă cu cel mai mare consum), însă dependența lor de gazele rusești este mult mai mare decât a României, care s-ar putea descurca la limită aproape fără importuri de la Gazprom în condiții de iarnă blândă.
De departe, țările UE cu cele mai mari nevoie de gaze pentru electricitate sunt Italia (aproape 2,6 miliarde mc în ianuarie 2023), Spania (peste 1,98 miliarde mc) și Germania (aproape 1,49 miliarde metri cubi). Cifrele pentru fiecare stat membru pot fi văzute la finalul articolului.
Proiectul de Regulament stipulează că obligația de a acorda ajutor de solidaritate în caz de criză a gazelor se va aplica nu doar țărilor vecine și interconectate direct cu cele care cer ajutor, ci și tuturor statelor care dispun de terminale GNL, în măsura în care există posibilitatea tehnică de a trimite gaze din aceste surse solicitanților de ajutor.
Acolo unde nu există acorduri bilaterale de întrajutorare (adică în imensa majoritate a cazurilor), regulile implicite de solidaritate stipulează că statul care cere ajutor va plăti celui sau celor care îl oferă prețul de achiziție al gazului-marfă, la care se adaugă costul transportului și (acolo unde este cazul) cel al înmagazinării.
O prevedere extrem de importantă este aceea potrivit căreia prețul de achiziție plătit de statul care cere ajutor va fi ″prețul mediu de piață din statul care oferă ajutorul în cele 30 de zile anterioare solicitării de ajutor, sau prețul mediu de piață corespunzător de la cel mai apropiat punct virtual de trading accesibil, sau cel de la un hub de tranzacționare agreat, din luna anterioară (solicitării de ajutor – n.r.)″.
Asta înseamnă că, în cazurile în care ajutoarele de solidaritate ar fi oferite din volumele acumulate anterior în depozite subterane de înmagazinare, nu din producția sau importurile curente, există posibilitatea ca țările care acordă ajutoare în gaze să o facă în pierdere, dacă prețurile medii de piață din lunile anterioare solicitărilor de ajutoare (pe care le plătesc țările care primesc ajutor) sunt inferioare celor la care au fost cumpărate gazele din depozite, deseori cu multe luni înainte, de exemplu în vara și începutul toamnei acestui an, când cotațiile au explodat ca urmare a escaladării războiului economic Rusia-UE.
Mai mult, draftul stipulează că statul care primește ajutor nu va datora nici un fel de compensații statului care îl oferă pentru obligațiile de despăgubire financiară pe care acesta din urmă le-ar putea avea față de clienții industriali care ar rămâne parțial sau total fără gaze din cauza îndeplinirii obligației europene de solidaritate, aici intrând și costurile eventualelor litigii din justiție sau curți de arbitraj.
″Posibilele costuri rezultate din proceduri judiciare sau de arbitraj generate de reducerea sau stoparea livrărilor de gaze către industrie nu vor fi incluse în compensațiile de solidaritate plătite între statele membre. Dacă astfel de costuri vor apărea, ele vor trebui suportate de către statul membru care oferă ajutorul, în conformitate cu propria sa legislație națională. Motivul este acela că costul compensării industriei pentru reducerea sau stoparea livrărilor de gaze este parțial acoperit de prețul gazului (plătit de statele care primesc ajutor – n.r.), iar dacă apar costuri în plus din litigii, acea componentă este extrem de incertă și poae depăși cu mult costul gazelor. Incertitudinea cu privire la costurile compensării indirecte s-a dovedit a fi, prin urmare, un obstacol major în calea încheierii de acorduri bilaterale de solidaritate″, explică Bruxelles-ul în nota de fundamentare a proiectului.
După cum a relatat Profit.ro, Guvernul de la București era conștient încă de anul trecut că, în ceea ce privește legislația națională, este nevoie de reglementarea unui mecanism comercial și a unui cadru contractual prin care unii consumatori noncasnici de gaze naturale să fie plătiți pentru a accepta ca, în caz de criză națională de aprovizionare, să le fie întreruptă furnizarea, în scopul echilibrării sistemului, însă până acum nu a emis o astfel de reglementare.
Pe de altă parte, însă, probabil că nu doar la București, ci și la Bruxelles, se mizează pe faptul că, din păcate, mulți dintre marii consumatori industriali de gaze și-au redus deja semnificativ sau chiar au oprit cu totul activitatea, chiar din cauza scumpirilor galopante a gazelor și a penuriei acestora.
În orice caz, proiectul de Regulament menține prevederile legislației europene actuale potrivit cărora nu va fi redusă sau oprită în nici o situație aprovizionarea cu gaze a așa-numiților ″clienți protejați″: consumatorii casnici, IMM-urile și prestatorii de servicii de asistență medicală, asistență socială esențială, de urgență, de securitate sau care au legătură cu educația ori cu administrația publică.
Draftul mai prevede că un stat membru UE care primește solicitare de ajutor cu gaze din partea altuia trebuie să răspundă la aceasta în 12 ore și, în caz că nu are motive legale să refuze, să îi livreze gazele solicitate în termen de 3 zile, inclusiv în cazurile în care, pentru a putea acorda ajutorul, trebuie să reducă sau întrerupă aprovizionarea unor clienți industriali interni sau să extragă gaze din depozitele sale subterane de înmagazinare.
O țară poate refuza să acorde ajutor de solidaritate atunci când i se cere doar în două situații: a) dacă demonstrează că nu dispune de suficient gaz pentru asigurarea consumului clienților săi protejați sau a volumelor critice necesare producției naționale de energie pe gaze; b) dacă nu dispune de suficientă capacitate de interconectare și nu are nici posibilitatea de a furniza GNL.
