Statul român poate scăpa de procedurile de arbitraj derulate la Centrul Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID) de la Washington în care mai mulți producători de energie regenerabilă îi cer despăgubiri pentru modificări legislative care au dus la tăierea subvențiilor primite de aceștia pentru energia verde produsă, dar și de cea în care reclamant este fostul proprietar al RAFO Onești.
În toate aceste dispute, companiile care cer despăgubiri au invocat nerespectarea de către România a așa-numitului Tratat privind Carta Energiei, un acord internațional încheiat în 1994 de statele din Europa și fosta Uniune Sovietică, ce statuează principiile colaborării internaționale în domeniul energiei și care conține și prevederi privind protecția investițiilor străine în sectorul energetic.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis însă recent că Tratatul privind Carta Energiei (TCE) este incompatibil cu legislația comunitară.
Interesant este că decizia a fost luată într-un litigiu în care Republica Moldova, stat nemembru UE, a fost reclamată de furnizorul de energie ucrainean Komstroy (fost Energoalians) pentru datorii neplătite de către operatorul de stat Moldtranselectro pentru electricitatea furnizată în anii 1990 și 2000, în valoare de peste 16 milioane dolari.
"(…) deși TCE poate impune statelor membre (ale UE – n.r.) să respecte mecanismele arbitrale pe care le prevede în relațiile lor cu investitorii din state terțe care sunt de asemenea părți contractante la acest tratat cu privire la investițiile realizate de aceștia din urmă în aceste state membre, menținerea autonomiei și a caracterului propriu al dreptului Uniunii se opune ca TCE să poată impune aceleași obligații statelor membre între ele. Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se concluzioneze că articolul 26 alineatul (2) litera (c) din TCE trebuie interpretat în sensul că nu este aplicabil litigiilor dintre un stat membru și un investitor dintr un alt stat membru în legătură cu o investiție realizată de acesta din urmă în primul stat membru", se menționează în decizia CJUE.
Decizia a fost comparată cu una din 2018, luată într-un litigiu dintre Slovacia și compania de asigurări de sănătate Achmea înregistrată în Olanda și potrivit căreia prevederile tratatului bilateral de protejare a investițiilor dintre Slovacia și Olanda încalcă normele UE, pentru că permit unui tribunal arbitral internațional să interpreteze legislația UE în litigii dintre investitori și state membre fără ca deciziile acestor tribunale internaționale să poată fi contestate în instanțe de judecată din UE, ceea ce subminează calitatea CJUE de instanță supremă în ceea ce privește legislația Uniunii.
Statul român a fost reclamată la ICSID pentru nerespectarea TCE, în 3 proceduri de arbitraj, de către investitori în energie regenerabilă din Austria, Cipru, Germania, Italia, Olanda, Grecia, Cehia, Luxemburg și Turcia, doar ultima țară de pe listă nefiind membră a UE. Profit.ro a relatat pe larg despre aceste spețe – aici, aici sau aici.
Potrivit Ministerului Finanțelor Publice, care gestionează toate procedurile de arbitraj internațional în care este implicată România, printre acțiunile care, în opinia reclamanților, au afectat considerabil investițiile realizate de ei în România, se numără: (i) a fost amânată emiterea unui CV suplimentar pe care ar fi trebuit să-l primească până în anul 2017; (ii) a fost reglementată posibilitatea scutirii anumitor consumatori finali de obligația de a plăti costurile pentru CV; (iii) au fost modificate țintele de energie produsă din resurse regenerabile asumate de România; (iv) a fost redusă perioada de valabilitate a unui CV de la 16 luni la 12 luni; (v) a fost scăzut prețul maxim de vânzare al unui CV de la 55 euro la 35 euro; (vi) a fost schimbată metodologia prin care se calculează cotele de achiziție a CV; și (vii) a crescut contribuția anuală la bugetul ANRE de la 0,1% la 2% din veniturile producătorilor de energie regenerabilă.
România a mai fost chemată în arbitraj la ICSID pentru încălcarea TCE de către grupul Petrochemical Holding GmbH, fostul acționar majoritar al rafinăriei RAFO Onești, grup controlat și condus de omul de afaceri rus Iakov Goldovsk. Petrochemical Holding este înregistrat în Austria, de asemenea stat membru UE, și a reclamat că, din cauza unor procese intentate de ANAF pentru datorii bugetare suplimentare, dar și pentru pretinsa nerespectare de către autorități a unui acord din 2009 privind unele garanții de stat pentru RAFO, partenerii Petrochemical dispuși să finanțeze modernizarea rafinăriei s-au retras din proiect.
Printre cele mai mari și mai notorii litigii internaționale judecate în baza Tratatului privind Carta Energiei s-a numărat cel privind exproprierea de către statul rus a gigantului petrolier Yukos, deținut anterior de către omul de afaceri Mihail Hodorkovski, în valoare de 50 miliarde dolari. Mai recent, TCE a reprezentat motivul juridic în baza căruia grupul german de energie și utilități RWE, unul dintre cei mai mari deținători de mine de cărbune și de termocentrale ce produc electricitate utilizând acest combustibil din Europa, a reclamat statul olandez la ICSID, pentru o lege adoptată de Haga în 2019 ce prevede închiderea treptată până în 2030, fără despăgubiri pentru investitori, a centralelor pe cărbune din Țara Lalelor.
