Bulgaria intenționează să relanseze proiectul unui oleoduct transbalcanic de 300 kilometri, abandonat în 2011, care ar urma să pornească din Grecia, pentru a asigura aprovizionarea cu țiței non-rusesc a singurei sale rafinării, cea de la Burgas, controlată de compania rusă Lukoil. Anunțul a fost făcut, potrivit Reuters, de președintele bulgar Rumen Radev.
De ce este important: În prezent, rafinăria Lukoil de la Burgas se alimentează cu țiței rusesc din terminalele din portul Novorosisk, de unde este transportat și țițeiul kazah furnizat celor mai importante rafinării din România. În România funcționează 4 rafinării: Petrobrazi (OMV Petrom - cu o capacitate anuală totală de 4,5 milioane tone), Petrotel (Lukoil - 2,5 milioane tone), Petromidia (Rompetrol - 6 milioane tone) și Vega (Rompetrol - 0,35 milioane tone). Cu excepția Petrobrazi, care procesează două treimi țiței din producție internă și o treime din import, celelalte rafinării procesează petrol importat. Iar majoritatea importurilor, fie că e vorba de țiței kazah sau rusesc, erau efectuate prin portul rusesc Novorosisk.
Mai este important: Dacă rafinăriile din România ar funcționa la capacitate totală, aproximativ 850 mii tone, din cele 2,18 milioane tone exportate în ianuarie prin Novorosisk, ar trebui să ajungă în terminalele Midia și Oil Terminal. O cantitate similară ar trebui să fie livrată și către cea mai mare rafinărie din regiune, cea de la Burgas, deținută de Lukoil, scutită de la embargoul impus de UE importului de țiței rusesc. Volumul livrărilor către Burgas sunt incerte, autoritățile de la Sofia pregătind terenul pentru o eventuală preluare a rafinăriei, interzicând totodată exportul de produse procesate de Lukoil în Bulgaria, cu excepția celor destinate Ucrainei. Aproximativ 50% din producția de la Burgas era exportată de Lukoil, inclusiv în România.
Rafinăria Lukoil de la Burgas este scutită de la aplicarea embargoului impus de UE importului de țiței rusesc până în 2024.
Alimentarea rafinăriei începând din acest an este miza negocierilor dintre Sofia și Atena privind construirea oleoductului care ar urma să transporte țiței din portul grec Alexandroupolis de la Marea Egee până la Burgas.
În 2011, Bulgaria a abandonat proiectul oleoductului, estimat la acea vreme la 1 miliard de euro.
Interesant este că, în 2016, chiar Rusia, prin vocea directorului general al operatorului rus de conducte Transneft, Nikolai Tokarev, era cea care avansa ideea reactivării proiectul oleoductului Burgas-Alexandroupolis, în eventualitatea unor dificultăți de navigație în strâmtorile Mării Negre.
La acea vreme, acționarii proiectului erau un consorțiu rus, format din Transneft, Rosneft și Gazprom Neft, care deținea o participație de 51%, unul bulgar, format din Bulgargaz and Technoexportstroi, cu o cotă de 24,5%, și unul elen, format din Helpe Thraki, cu 23,5%, și Guvernul grec, cu 1%.
Actuala conducere a rafinăriei Lukoil de la Burgas, dar și autoritățile sofiote trebuie să identifice până în 2024 surse și trasee alternative importului de petrol rusesc.
Capacitatea totală de rafinare de la Burgas este una ridicată, de 10 milioane de tone pe an.
Livrările de petrol non-rusesc spre rafinăriile din Marea Neagră ar putea fi îngreunate de aglomerația din strâmtoarea Bosfor, făcând din proiectul conductei cu Grecia o opțiune atractivă și mai rentabilă, susțin oficialii bulgari, citați de Reuters.
Ministrul bulgar al Energiei, Rossen Hristov, și-a exprimat speranța că un memorandum de înțelegere va fi semnat cu Grecia în următoarele două săptămâni, pentru a putea fi începute cât mai rapid lucrările la construcția oleoductului.
