În pofida temerilor politicienilor români că maghiarii vor să consume integral gazul care urmează (dacă urmează) a fi extras din Marea Neagră, România a reușit contraperformanța de a importa în luna martie, conform datelor lansate acum, peste 65% din gazul de import (nu mai puțin de 1,24 TWh de gaze) din Ungaria. Și asta în pofida faptului că, spre deosebire de Ungaria, România este producător de gaze, “unicul din UE”, potrivit ministrului Economiei, Niculae Bădălău.
Este prima dată în istoria comercială a României când importul de gaze dintr-o lună pe ruta maghiară îl depășește pe cel de pe ruta ucraineană. Și nu numai că îl depășește, ci a fost aproape dublu. Din Ungaria, România a importat 1,24 TWh, în timp ce pe ruta ucraineană a fost doar 0,66 TWh. Prețul mediu de import a fost de 112,56 lei/MWh, cu aproximativ o pătrime peste prețul mediu al gazului intern tranzacționat pe Bursa Română de Mărfuri (BRM) în aceeași lună, de 90,61 lei/MWh.
Istoric, România a importat peste 90% din gaze pe ruta ucraineană (prin punctele de intrare Medieșul Aurit și Isaccea). Situația din luna aprilie a fost una și mai surprinzătoare: prin cele două puncte de la granița cu Ucraina, tranzitul a fost practic zero începând cu 1 aprilie, în timp ce prin punctul de la Csanadpalota (de la granița cu Ungaria) au intrat zilnic în țară în medie peste 40 MWh de gaz. Cu alte cuvinte, potrivit datelor Rețelei Europene a Operatorior de Sistem ENSOG, în luna martie, aproape 100% din gazul importat de România a provenit din Ungaria.
Și gazul provenit din Ungaria, ca și cel din Ucraina, este gaz rusesc, Ungaria nefiind producător de gaze.
Evoluția importurilor de gaze din Ungaria din acest an
În termeni nominali însă, volumul de gaz importat din Ungaria în luna martie nu este unul record. Recordul a fost înregistrat în luna ianuarie, când, deși ponderea gazului provenit din Ungaria în total importuri a fost de doar 38,39%, România a importat peste 1,6 TWh de la maghiari.
Tendința de majorare a importurior pe ruta maghiară a început la finalul anului trecut și a evoluat progresiv: ponderea gazului din Ungaria în total importuri a urcat de la 17% în luna noiembrie, la 31% în decembrie, pentru ca în ianuarie ea să ajungă la 38,39%, în februarie, la 42,39, iar în martie să sară de 65%.
Mutarea importurilor pe traseul ungar poate avea două explicații. Una comercială: Ungaria, spre deosebire de România, a făcut parte din grupul de state care au inițiat o procedură pe lângă Comisia Europeană prin care organismul comunitar a obligat Gazprom să decupleze prețul gazelor de cel al petrolului și să se raporteze la prețurile de pe bursele europene. Cu alte cuvinte, prețul plătit de Ungaria pentru importurile de gaze rusești s-au redus comparativ cu cele achitate de România, unde prețul gazului rusesc a rămas cuplat de cel al petrolului.
Evoluția importurilor de gaze din Ucraina din acest an
Cea de-a doua explicație poate fi una strategică a Gazprom, de a muta exporturile de gaze în România pe ruta ungară, tocmai pentru a-și arăta determinarea de a renunța definitv la ruta ucraineană în favoarea celei bieloruse, a Nord Stream și a viitoarelor rute Nord Stream 2 și TurkStream 2.
Rămâne de văzut dacă acestea din urmă vor fi finalizate până la finalul anului, la finalul căruia expiră contractul de tranzit dintre Gazprom și Ucraina. Dacă nu va fi finalizată măcar parțial prelungirea prin Bulgaria a Turkstream (Nord Stream 2 este programat să fie finalizat la finalul lui 2020), există pericolul nu numai ca iarna viitoare capacitățile de import ale României să fie insuficiente, ci ca nici cantitățile de gaze să nu ajungă pentru alimentarea tuturor statelor europene. Iar prioritate vor avea statele care au semnate contracte pe termen lung și cantități ferme și nu state precum România, care susțin că sunt “independente energetic” și importă gaze rusești doar când au nevoie!
Cu toate acestea, în pofida majorării spectaculoase a importurilor din Ungaria și a înjumătățirii gazului rusesc care tranzitează Ucraina și România cu destinația Turcia și Balcani, operatorul de sistem autohton Transgaz a precizat, pentru Profit.ro, că nu a efectuat nicio “o analiză cu privire la suficiența sau nu a capacităților de transport” pe rutele alternative în eventualitatea în care Gazprom va stopa orice tranzit al gazelor prin Ucraina. Motivul invocat: “nu există informații oficiale, primite de la Gazprom la Transgaz, cu privire la sistarea livrărilor de gaze prin Isaccea”.
Ministerul Energiei susține însă că are un plan de rezervă în situația stopării tranzitului prin Ucraina, plan utopic însă, care constă în:
- activarea eventualelor capacități de producție, nerentabile în condiții normale
- majorarea volumelor înmagazinate în depozitele subterane și, implicit, a volumelor extrase din depozite
- creșterea cantităților importate pe relația Ungaria și Bulgaria
- aplicarea intreruptibilității și utilizarea combustibililor altemativi
