Trei oameni de afaceri europeni propun o interconexiune de energie submarină pentru a lega Europa de America de Nord. Cea mai mare interconexiune energetică submarină din lume ar transfera energie electrică regenerabilă în ambele direcții, valorificând mișcarea soarelui pe cer.
Interconexiunea submarină, care este încă doar o propunere, ar fi compusă din trei perechi de cabluri de înaltă tensiune care se întind pe mai mult de 3.200 de kilometri, pe josul Atlanticului, pentru a conecta vestul Regatului Unit cu estul Canadei și, eventual, New York cu vestul Franței, conform CNN.
Cablurile ar transmite electricitate solară între continente în funcție de momentul zilei
Proiectul ar profita de mișcarea soarelui pe cer, furnizând energie electrică de la centralele solare europene în America de Nord atunci când soarele strălucește în Europa și invers.
Când soarele este central în Europa, continentul are mai multă putere decât are nevoie și atunci ar putea-o trimite în Statele Unite, explică Simon Ludlam, fondator și CEO al Etchea Energy. Este unul dintre cei trei antreprenori care propun proiectul. Mai târziu, când soarele este la zenit pe Coasta de Est, Europa poate obține energie de acolo, potrivit acestuia.
Cablurile ar putea trimite 6 GW de energie în ambele direcții cu viteza luminii, un echivalent cu producția a șase centrale nucleare la scară largă, conform lui Laurent Segalen, fondatorul companiei de energie regenerabilă Megawatt-X, cu sediul la Londra. a grupului care susține proiectul.
Proiectul, numit NATO-L, are și implicații geopolitice
Proiectul de interconexiune transatlantică este în fazele sale incipiente și nu este de așteptat să fie finalizat înainte de mijlocul anilor 2030. Ar avea nevoie de investiții semnificative din mai multe țări. Costul este greu de anticipat. A fost estimat aproximativ la peste 20 de miliarde lire sterline, dar sub cele 46 miliarde lire sterline, reprezentând bugetul pentru noua centrală nucleară din Marea Britanie, Hinkley Point C, potrivit Telegraph.
Totuși, antreprenorii din spatele propunerii sunt optimiști, deoarece interconexiunea transatlantică nu numai că ar contribui la acțiunea climatică, ci ar provoca și Rusia în războaiele energetice globale și va contribui la concurența cu China pentru dominația în tehnologia energiei curate.
Reflectând implicațiile geopolitice ale proiectului, l-au numit chiar NATO-L, sau North Atlantic Transmission One-Link.
