Luna septembrie, în care grupul AIK Energy a înregistrat primele probleme financiare, a fost una plină de schimbări pe piața gazelor. Astfel, de la o pondere de 38,66% pe piața importurilor în luna august, AIK Energy a coborât la 7,64% în septembrie. Premier Energy a urcat de la un procent de 1,18% din total importuri în august la unul de 26,53% în septembrie, arată ultimele date, prezentate acum, ale Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE).
Așa cum anunța la acel moment Profit.ro, în prima parte a lunii septembrie, Transgaz a suspendat, inițial doar temporar, accesul trader-ului AIK Energy la piața de gaze argumentând prin imposibilitatea acestuia de a-și achita obligații de plată pe piața de echilibrare. România nu era singura piață pe care AIK Energy se confrunta cu probleme la acea dată, cu o situație asemănătoare confruntându-se o altă companie a grupului londonez, AIK Energy Austria, în Ungaria.
Ulterior, în luna noiembrie, Transgaz a reziliat contractele de echilibrare și de acces la punctele virtuale de tranzacționare (PVT) încheiate cu societățile din cadrul grupului AIK Energy, solicitând, totodată, ANRE, desemnarea unui furnizor de ultimă instanță (FUI) care să preia toți clienții finali ai companiei. Pe baza unui regulament adoptat la finalul lunii septembrie, ce preciza că Furnizorul de ultimă instanță (FUI) care oferă cel mai mic preț preia toți consumatorii rămași fără furnizor, ANRE a decis ca Premier Energy să preia toți clienții AIK Energy.
Numai că “rocada” dintre cele două companii începuse din timpul lunii septembrie.
Astfel, în luna august, AIK Energy, prin cele 2 firme ale grupului active în România, AIK Energy România și AIK Energy LTD, a importat o cantitate de gaze de 590 GWh, reprezentând 38,66% din totalul importurilor efectuate de România, în timp ce Premier Energy doar 18 GWh, reprezentând 1,18% din total importuri.
Situația s-a inversat în luna septembrie, în care AIK a importat doar 80 GWh, 7,64% din totalul importurilor efectuate în acea lună de companiile autohtone, în timp ce Premier Energy a urcat la 280 GWh sau 26,53% din total importuri.
Drept urmare, cota pe piața angro a AIK Energy a scăzut de la 33,74% la 11,52%, în timp ce cea a Premier Energy s-a majorat de la 4,34% la 6,19%.
Și cota de piață a Premier Energy pe piața cu amănuntul a crescut de la 5,07% în august la 6,39% în septembrie, și asta înainte de a prelua, așa cum a decis ANRE, în luna noiembrie, clienții AIK Energy.
Posibile explicații ale acestei evoluții spectaculoase ar fi acelea că Premier Energy, rămasă fără gaz de la furnizorul său AIK Energy, a negociat noi contracte de import sau că a apelat la piețele spot din regiune pentru a compensa deficitul de gaz.
A doua variantă este totuși puțin probabilă, 77% din importurile din septembrie provenind din Ucraina și numai 17,53% din Ungaria. AIK importa în principal gaze pe ruta maghiară, achiziționându-le de pe piețele spot din Austria și Ungaria, dovadă ponderea de 60% a importurilor prin punctul de interconectare Csanadpalota în total importuri ale lunii august.
În ultimii 2 ani, ca efect al controversatei OUG 114, prețul gazului de pe piața autohtonă a fost scumpit artificial în comparație cu piețele europene, prin obligarea producătorilor de a aloca, la preț preferențial, de 68 de lei/MWh, gaz destinat alimentării consumatorilor casnici și CET-urilor. Astfel, cantitatea de gaz rămasă pe piața liberă a fost restrânsă, ceea ce a condus la scumpirea gazului în România.
Pornind de la diferențialul de preț dintre gazul din România și cel din Austria și Ungaria (mai ale de pe piețele spot), AIK Energy a importat cantități semnificative de gaz în ultimii ani și le-a vândut furnizorilor din România.
Pentru a reuși acest lucru, AIK a fost nevoită să plătească tarife de rezervare capacitate în punctul de interconectare de la Csanadpalota destul de mari, în urma licitațiilor organizate. Așa a ajuns să fie cel de-al treilea “client” al Transgaz în prima jumătate a anului, după OMV Petrom și Engie, situându-se, în topul facturilor emise de Transgaz, înaintea principalului producător de gaze din România, Romgaz.
Numai că, începând cu luna septembrie, situația s-a schimbat radical. În urma eliminării OUG 114 și a liberalizării pieței gazelor, prețurile din România au început să scadă abrupt.
La acestea s-au adăugat și efectul programului obligatoriu de ofertare de gaz (gas release program) impus de autorități producătorilor interni, prin care aceștia au fost obligați să scoată la licitație 40% din producție la un preț inițial stabilit de ANRE în funcție de cel de pe bursa austriacă CEGH.
În urma acestor decizii, prețurile din România au coborât sub cele din Ungaria, iar România a devenit, așa cum a semnalat Profit.ro, din importator net, exportator net în relația cu vecinii maghiari.
Fapt care a eliminat “practic” business-ul AIK Energy, care se baza pe diferențialul de preț dintre piața ungară și cea română. Astfel, n-a mai devenit profitabil importul de gaze, companiile românești putând cumpăra de pe piața internă gaze la preț mai redus decât de la AIK.
În plus, începând cu luna septembrie, principalul producător autohton, Romgaz, și-a majorat producția la niveluri normale, după ce în trimestrul al doilea o redusese cu 30%, ceea ce a pus o presiune suplimentară pe prețurile interne.
