România a achitat în 2020 pe gazul importat de la Gazprom cel mai ridicat preț din UE, cu aproape 60% peste media statelor europene din regiune. Principala explicație ar putea fi aceea că România, spre deosebire de celelalte state europene, nu are semnat un contract de furnizare pe termen lung cu Gazprom și importă gaze doar când producția internă nu acoperă consumul, în principal iarna.
Prețul mediu plătit de România pentru gazele importate de la Gazprom, prețul la intrarea în țară, a fost, potrivit unui raport al Directoratului pentru Energie al Comisiei Europene analizat de Profit.ro, de 16,75 euro/MWh, cu peste 6 euro/MWh mai ridicat decât media celorlalte state europene care au semnate contracte direct cu Gazprom și nu beneficiază de un preț de hub.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Inisder
Un MWh importat de companiile autohtone de la Gazprom a fost cu aproape 5 euro mai scump decât cel livrat de gigantul rus firmelor italiene, care au plătit cel de-al doilea preț ca mărime pentru gazele furnizate de ruși (12 euro/MWh).
Comparativ, vecinii maghiari au achitat în 2020 un preț mediu cu 6,3 euro/MWh mai redus, iar cei bulgari cu 5 euro/MWh mai mic decât cel achitat de furnizorii români.
În 2019, bulgarii ocupau primul loc în acest top, plătind 23 euro/MWh către Gazprom (și către operatorii de transport ai statelor prin care tranzita gazul rusesc, cei din Ucraina și cei din România), cu aproape un euro peste prețul achitat de companiile din România.
În 2020, după construirea TurkStream și mutarea tranzitului gazului rusesc pentru statele balcanice pe această rută, prețul perceput de Gazprom bulgarilor s-a înjumătățit, ajungând la 11,76 euro/MWh, în timp ce cel solicitat firmelor românești s-a diminuat doar cu 5,5 euro/MWh sau cu o pătrime, de la 22,2 euro/MWh la 16,75 euro/MWh.
România a plătit prețuri extrem de ridicate pentru gazul rusesc în primele două trimestre ale anului trecut, probabil și ca urmare a scăderii cererii europene, în partea a doua a anului ecartul dintre prețul achitat de companiile românești și cele europene diminuându-se considerabil.
Grupul rus Gazprom a anunțat în urmă cu 2 luni că a exportat anul trecut spre România o cantitate de 10,3 TWh (962 milioane de metri cubi) de gaze naturale, în scădere cu 3,2% comparativ cu 2019.
România a importat anul trecut un volum de gaze de 23,18 TWh, din care mai mult de jumătate (peste 12 TWh) prin punctul de interconectare Csanádpalota (pe granița cu Ungaria). Restul, la care se referă Gazprom, este importat direct din Federația Rusă prin fostul coridor transbalcanic, fie pe ruta clasică ucraineană (Isaccea), fie pe noua rută Turk Stream, Negru Vodă (Bulgaria).
Prețurile prezentate de Comisia Europeană se referă doar pentru gazul importat prin fostul coridor transbalcanic, unde capacitățile sunt rezervate de companii care au contracte direct cu Gazprom.
Gazprom exportă direct gaze în România prin intermediul a două companii, Gazprom Schweiz AG (și filiala sa WIEE) și Conef Energy (și filiala sa Imex Oil).
Chiar dacă și prin Ungaria se importă tot gaz rusesc, importurile efectuate prin punctul de interconectare de la Csanádpalota au preț de hub și nu preț negociat direct cu rușii sau intermediarii lor.
TurkStream este gazoductul finalizat de Gazprom la finalul anului 2019, care străbate Marea Neagră și Turcia, format din 2 secțiuni, ambele de 15,75 miliarde metri cubi fiecare, una destinată Turciei, alta Europei. Pentru alimentarea Europei, Bulgaria, dar și Serbia, ar fi trebuit să construiască o prelungire (TurkStream 2 sau Balkan Stream) care să ducă gazul rusesc în Ungaria, traseu care urma să înlocuiască, alături de Nord Stream 2, ruta ucraineană de transport a gazelor rusești către occident.
Deja lucrările la TurkStream 2 sunt întârziate considerabil, ceea ce face ca Gazprom să-și revizuiască strategia, chiar dacă mutarea tranzitului de gaze către Europa din Ucraina prin Turcia și Bulgaria rămâne obiectivul principal al gigantului rus.
Problemele întâmpinate la construirea prelungirii gazoductului (TurkStream 2) se pare că i-a determinat ca, cel puțin deocamdată, să mute traseul de pe cel planificat (Bulgaria-Serbia-Ungaria) pe fostul coridor interbalcanic (Bulgaria-România-Ungaria). Ceea ce nu poate fi decât benefic pentru Transgaz, care, prin tarifele de rezervare capacitate percepute în punctele de interconectare Negru Vodă și Csanádpalota, poate compensa dispariția tarifelor de tranzit încasate de la Gazprom, cu care avea semnat un contract de tip Take or Pay.
Profit.ro a anunțat deja că Gazprom a mutat, începând cu 1 aprilie, tranzitul întregului volum de gaze exportat în România de pe ruta ucraineană pe cea bulgară. Este posibil ca și o parte din gazul exportat de gigantul rus către Ungaria să fi fost redirecționat pe același traseu.
Până la construirea TurkStream, România a importat, începând cu 1979, potrivit Acordului de la Orenburg semnat de fostul URSS cu statele membre ale lagărului comunist în 1974, gaze rusești exclusiv prin Ucraina.
