Fiscul a scos din nou la licitație, prin executare silită, clădirea cu 10 etaje a vechiului sediu al grupului Rompetrol de pe Calea Victoriei, rămasă în proprietatea companiei petroliere și închiriată de 7 ani operatorului de servicii medicale MedLife, pentru recuperarea datoriilor firmei Oilfield Exploration Business Solutions SA, divizia de explorare și producție hidrocarburi a KMG International, parte a concernului energetic kazah de stat KazMunayGas.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit insider
Legat de acest articol, compania Serinus a transmis o serie de precizări care pot fi citite integral mai jos
Clădirea, compusă din 2 tronsoane, cu subsol, parter și 9 etaje plus terasă (etaj tehnic) și suprafață utilă de peste 5.300 metri pătrați, a fost însă acum scoasă la vânzare la un preț de pornire mai mic față de precedenta încercare, anunțată în primăvară de Profit.ro, respectiv de 27,2 milioane lei față de aproape 35 milioane lei.
Imobilul este ofertat la vânzare cu tot cu teren și cu bunurile mobile ce îi asigură buna funcționare. Parterul clădurii nu aparține debitorului și nu face obiectul vânzării.
Fostul sediu Rompetrol de pe Calea Victoriei
În clădire a funcționat fostul sediu din București al grupului Rompetrol. În 2011, acesta s-a mutat în turnurile City Gate de la Piața Presei Libere și a închiriat 3.000 metri pătrați din fostul sediu din Cale Victoriei celor de la MedLife.
Oilfield Exploration Business Solutions SA, fosta Rompetrol SA, este divizia de explorare și producție hidrocarburi a KMG International, parte a concernului energetic kazah de stat KazMunayGas, care a preluat Rompetrol în 2007 de la omul de afaceri Dinu Patriciu. Compania datora bugetelor statului peste 461 milioane lei la finalul anului trecut.
Statul deține nu mai puțin de 4 ipoteci asupra clădirii executate silit, din care 3 ale Ministerului Finanțelor Publice și una rezultată dintr-un sechestru instituit în 2006 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Oilfield Exploration Business Solutions SA a deținut până acum circa 2 ani și 40% din drepturile aferente concesiunii de gaze naturale Satu Mare, unde acum concesionar unic și operator al perimetrului este firma Winstar, controlată de compania petrolieră poloneză Serinus Energy. Rompetrol nu poate însă deocamdată să opereze și juridic transferul respectivei participații către Winstar, din cauza disputei cu ANAF.
Oilfield Exploration Business Solutions SA figurează, de asemenea, ca parte responsabilă civilmente în dosarul penal Rompetrol 2 al DIICOT.
Demersul ANAF de executare silită a Rompetrol survine după ce Ministerul Energiei a decis recent să mandateze conducerea Societății de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE), pe care o controlează integral, să continue demersurile pentru înființarea fondului de investiții kazah-român alături de KMG International, fosta The Rompetrol Group, parte a soluției, convenite în urmă cu 5 ani, de reglare a datoriilor istorice ale Rompetrol față de statul român.
Totuși, mandatul de negociere cu KMG International acordat conducerii SAPE este unul limitat, în decizia de mandatare precizându-se că societatea "nu va asuma în nume propriu angajamente ale statului român sau ale altor entități desemnate" și dându-se ca exemplu în acest sens "obligația referitoare la ridicarea sechestrului instituit de ANAF asupra patrimoniului societății (KMG International – n.r.)".
Decizia Guvernului de continuare a negocierilor pentru înființarea fondului de investiții kazah-român a părut o schimbare de atitudine asupra acestei chestiuni. Nu demult, în noiembrie anul trecut, fostul ministru al Energiei, Toma Petcu, declara public că ministerul nu va prelungi memorandumul din 2013 cu KMG International, iar compania va trebui să-și plătească datoria către stat pentru a-și dovedi buna credință, inclusiv din cauza faptului că respectivul memorandum conține o prevedere potrivit căreia acesta devine nul dacă DIICOT trimite în instanță dosarul penal Rompetrol 2.
"Atunci când am preluat mandatul (ianuarie 2017 - n.r.), în luna a treia expira memorandumul de înțelegere. Am prelungit încă șase luni, până în luna a noua. Am considerat că șase luni vor fi suficiente pentru a se finaliza negocierile. Am constatat în această perioadă că este foarte greu. Cred că în februarie am scris atât DNA, cât și DIICOT, am cerut informații legate de dosarele în care sunt anchetate companiile Rompetrol, pentru a ne lămuri foarte clar care este stadiul, ce culpabilități sunt. Am primit răspuns din partea acestor instituții, dar am considerat că nu sunt foarte lămuritoare și am făcut un material transmis către CSAT. CSAT, în urmă cu o lună, a răspuns că, dacă Guvernul și Ministerul Energiei nu au considerat necesar să informeze și să ceară un punct de vedere în 2014, când a fost aprobat memorandumul prin HG, nici acum nu are competențe să se pronunțe. Ba mai mult, începând cu luna a noua, s-a început urmărirea penală în dosarul DIICOT în ceea ce privește speța Rompetrol. Anul trecut, în 2016, Ministerul Energiei s-a constituit parte civilă în acest dosar, iar Ministerul de Finanțe s-a constituit, de asemenea, parte civilă cu suma de 225 de milioane de euro", a spus ministrul Energiei în noiembrie 2017, în cadrul unor audieri la o comisie parlamentară.
Dosarul penal Rompetrol 2 nu a ajuns însă în instanță, cel puțin deocamdată.
În mai 2016, procurorii DIICOT au pus sub acuzare 14 persoane în dosarul Rompetrol 2, printre care se află Sorin Marin, fost partener de afaceri cu Dinu Patriciu și acționar în compania Rompetrol, Alexandru Nicolcioiu, directorul de producție al KazMunayGas International (fostul Rompetrol Grup), Adrian Constantin Volintiru, fost președinte AVAS, precum și cetățenii americani George Philip Stephenson și Colin Richard Hart. Acuzațiile sunt de constituire a unui grup infracțional organizat, abuz în serviciu, înșelăciune, delapidare, evaziune fiscală, spălare de bani și manipularea pieței de capital prin tranzacții sau ordine de tranzacționare.
Ulterior, președintele Klaus Iohannis a aprobat cererile de urmărire penală pentru patru foști miniștri — Mihai Tănăsescu, Dan Ioan Popescu, Sebastian Vlădescu și Gheorghe Pogea.
Procurorii susțin că, în anul 1998, Dinu Patriciu și Sorin Marin, împreună cu cetățenii americani George Philip Stephenson și Colin Richard Hart, au constituit un grup infracțional organizat transfrontalier, care a avut drept scop desfășurarea unor ample activități în vederea inducerii în eroare a autorităților române cu ocazia încheierii și derulării unor contracte de privatizare. La acest grup au aderat ulterior Florin Eric Chiș (cu dublă cetățenie română și israeliană), Alexandru Nicolcioiu, Adrian Volintiru, precum și persoane de decizie din cadrul Fondului Proprietății de Stat sau din cadrul Guvernului, care, prin exercitarea cu rea-credință sau defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, au favorizat atingerea scopurilor acestui grup.
Potrivit DIICOT, gruparea urmărea să obțină dispariția creanțelor statului din evidența contabilității publice (creanța Libia și Turkmenistan), delapidarea sumelor de bani ce se cuveneau bugetului de stat ca urmare a activităților de prelucrare, respectiv vânzare a produselor finite și a produselor derivate purtătoare de acciză; neplata obligațiilor fiscale în întregime sau în parte prin nedeclararea veniturilor; ascunderea obiectului sau a sursei impozabile; stingerea datoriilor către bugetul de stat sub diferite forme; însușirea, traficarea sau folosirea în interes personal a acestor sume de bani.
Această activitate ar fi culminat, arată procurorii, cu inițierea, promovarea și adoptarea de către Guvernul Adrian Năstase a OUG 118/2003 prin care SC Rompetrol Rafinare a fost "iertat" de plata sumei de 21.776.998.718.567 lei, aproximativ 603 milioane de dolari, ce reprezentau obligații bugetare restante, sumă pe care însă membrii grupului au folosit-o în interesele proprii sau în interesele societăților din grupul Rompetrol, care au înregistrat profituri substanțiale și care au fost apoi externalizate, datoria fiind transformată în obligațiuni de stat, cu posibilitatea răscumpărării în șapte ani.
În iulie 2017, KMG International a anunțat că autoritățile române au aprobat tranzacția încheiată la finele anului 2016 între acționarul său unic, compania națională de petrol și gaze din Kazahstan, KazMunayGas (KMG), și compania chineză China Energy Company Limited (CEFC), tranzacție prin care CEFC a preluat 51% din KMG International.
Cu un an înainte, în 27 iulie 2016, KazMunayGas a inițiat proceduri legale împotriva României, după ce procurorii DIICOT au pus sub sechestru rafinăria Petromidia, întrerupând în acest fel planul de vânzare a unei participații de control către compania chineză China Energy Company Limited (CEFC). Conform procedurilor, după ce a înștiințat Guvernul, compania kahază a demarat demersuri de rezolvare pe cale amiabilă a litigiului, înainte de a ajunge la ICSID, cea mai importantă instituție internațională în ceea ce privește arbitrajul în domeniul investițiilor.
UPDATE vineri, 12 octombrie, ora 10.57. Legat de acest articol, compania Serinus a transmis următoarele precizări:
