Mai mulți jucători mari din industria producției de energie regenerabilă, deținători de parcuri eoliene, au câștigat în primă instanță la Curtea de Apel București un proces pe care l-au intentat în urmă cu peste doi ani Ministerului Finanțelor, în care cereau anularea unei decizii din 2014 a Comisiei fiscale centrale din cadrul ministerului prin care se decreta că stâlpii de susținere ai turbinelor eoliene reprezintă clădiri în sens fiscal, pentru care este datorat impozit local primăriilor.
La acea dată, dezvoltatorii de parcuri eoliene datorau și plăteau deja impozit pe construcții speciale la bugetul central de stat pentru instalațiile lor, așa-numita "taxă de stâlp", abrogată între timp.
Curtea de Apel București a decis acum anularea deciziei respective a Comisiei fiscale centrale din MFP. Verdictul instanței nu este definitiv.
“Am demonstrat în fața Curții de Apel că turbinele eoliene reprezintă echipamente tehnologice complexe, cu regim tehnic și fiscal unitar, ale căror elemente componente nu se pot afla într-o situație juridică și, implicit, fiscală diferită de cea a turbinei, în integralitatea ei. Precizăm că demersului nostru inițiat încă din 2015 i s-au alăturat cei mai mari jucători din piața de profil, devenind astfel un veritabil litigiu colectiv al pieței de profil. Deși nu este definitivă, fiind supusă căilor de atac, hotărârea reprezintă o piatră de hotar în materia impozitării tehnologiei producătoare de energie verde. Existența acestor acte administrative, astăzi anulate, a generat numeroase proceduri litigioase la nivelul autorităților locale, acolo unde parcurile eoliene funcționează”, spune Andreea Artenie, partener al casei de avocatură Reff și Asociații, membră a Deloitte Legal, care i-a reprezentat pe dezvoltatorii de parcuri eoliene.
Totul a început în septembrie 2014. Atunci, Comisia fiscală centrală din cadrul MFP a emis o decizie prin care decreta că turnurile de susținere a turbinelor eoliene "se încadrează în categoria clădirilor așa cum sunt acestea definite la art. 249 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal" și, deci, pentru ele se datorează impozit local pe clădiri.
"Aprobarea acestei decizii de către Ministerul Finanțelor Publice este contradictorie cu opinii emise în trecut, în care considera că turnurile de susținere ale turbinelor eoliene nu se încadrează în categoria clădirilor, nefiind supuse impozitului pe clădiri. Mai mult, în practică au existat numeroase litigii cu autoritățile locale pe această temă, contribuabilii susținând că turnurile nu au caracteristicile specifice unei clădiri. În unele dintre aceste litigii, instanța de judecată a dat câștig de cauză contribuabilului, deciziile fiind susținute și de expertize tehnice. De asemenea, Comisia nu a furnizat în textul deciziei niciun argument de ordin legal sau vreo motivare pentru această interpretare. Având în vedere cele de mai sus, credem că decizia ar putea fi atacată în instanță de părțile interesate, respectiv de către proprietarii de parcuri eoliene, în special în situațiile în care aceștia sunt deja parte într-un litigiu cu autoritățile locale cu privire la aceste prevederi legale", notau experții fiscali ai KPMG într-un newsletter din acea perioadă.
Urmare a deciziei Comisiei fiscale centrale a MFP, firmele Tomis Team, MW Team Invest și Ovidiu Development, controlate de grupul ceh CEZ, prin care acesta operează parcul eolian Fântânele-Cogealac, cel mai mare din Europa, au primit, în 2015, decizie de impunere din partea primăriei Fântânele privind impozitul local pe clădiri datorat pentru stâlpii de susținere ai turbinelor eoliene. Decizii de impunere similare au primit și cei de la Enel Green Power România, de la primăriile din Casimcea (Tulcea) și Nicolae Bălcescu (Constanța), unde compania operează parcuri eoliene, iar ulterior, aceste decizii s-au înmulțit
Companiile au contestat deciziile de impunere în contencios administrativ, iar ulterior au dat în judecată MFP, solicitând anularea deciziei Comisiei centrale fiscale care declarase că stâlpii de susținere ai turbinelor eoliene reprezintă clădiri pentru care este plătit impozit local. Problema a fost că decizia Comisiei din 2014, care avea ca scop clarificarea legislației în vigoare și aplicarea ei unitară, se aplica și retroactiv, nu doar de la data emiterii ei. Astfel că primăriile le-au cerut dezvoltatorilor impozit local pe stâlpii turbinelor eoliene și din urmă, plus dobânzi, majorări și penalități de întârziere.
Potrivit raportului pe 2014 al CEZ România, cele 3 subsidiare prin care cehii operează parcul eolian Fântânele-Cogealac au fost nevoite să constituie, în acel an, provizioane în sumă totală cumulată de peste 56 de milioane de lei pentru deciziile de impunere primite de la primărie. Aceste provizioane au constituit, de altfel, principala cauză pentru care profitul operațional (EBITDA) al CEZ România a scăzut cu 10% în anul respectiv, la circa 430 de milioane de lei.
