Instituirea prin lege a obligației pentru operatorii de rețele de distribuție a gazelor de a finanța din venituri proprii lucrările necesare racordării la rețele a tuturor gospodăriilor și firmelor cu potențiale locuri de consum situate la cel mult 2,5 km de rețele, cu recuperarea ulterioară a investițiilor din tarifele reglementate de distribuție suportate de toți consumatorii, a dus la aproape triplarea numărului de cereri de racordare adresate principalilor doi jucători din industrie în ultimele circa 3 luni, la 30.500, de la doar 10.550 în perioada similară din urmă cu un an.
Informația apare într-o scrisoare adresată Federația Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie (ACUE) adresată președintelui Camerei Deputaților, Ludovic Orban, totodată președintele PNL, document analizat de Profit.ro.
Potrivit documentului citat, noua obligație introdusă în lege încalcă principiul eficienței economice înscris în Legea energiei, precum și pe cel al non-discriminării, instituind practic o schemă de ajutor de stat în beneficiul unor clienți.
În plus, spun companiile, are ca afect reducerea resurselor financiare disponibile ale distribuitorilor destinate modernizării și reabilitării rețelelor existente, cu efecte negative asupra securității exploatării acestora, și va duce în timp la majorarea tarifelor de distribuție și a prețului final la gaze pentru toți consumatorii. În schimb, operatorii propun ca extinderea rețelelor de gaze să se facă în principal din fonduri UE sau pe banii autorităților locale.
Ca soluție de atenuare a efectului negativ al obligativății de finanțare a lucrărilor de racordare, ACUE propune modificarea Legii energiei astfel încât și costurile racordurilor, și cele ale extinderilor de rețea necesare, să fie supuse amortizării accelerate, în 5 ani, atât pentru clienții casnici, cât și pentru cei non-casnici. De asemenea, organizația cere ca doritorilor care își pot finanța integral racordarea să le fie permis prin lege să o facă, urmând ca ulterior să fie despăgubiți eșalonat de către distribuitori, tot într-o perioadă de 5 ani.
"Impunerea unui termen de racordare de 90 de zile de la data obținerii autorizației de construire este complet nerealistă, întrucât nu ține seama de durata legală a obținerii unor avize ulterioare autorizației de construire și a constrângerilor de ordin tehnic (generate uneori și de lipsa de pe piață a echipamentelor necesare instalației de racordare), precum și de lipsa resurselor necesare în piața operatorilor economici care desfășoară activități de proiectare și execuție în acest domeniu. Pentru îndeplinirea acestei obligații, a cărei încălcare este sancționată extrem de sever, operatorii de distribuție vor avea nevoie de resurse suplimentare semnificative, nu doar financiare, ci și umane. Acest lucru va genera o creștere a costurilor operaționale care la acest moment nu mai pot fi incluse în tarife, întrucât au fost deja fundamentate în 2019 pe o perioadă de 5 ani, moment la care nu erau previzionate schimbări legislative cu impact atât de dramatic asupra poziției financiare a operatorilor de distribuție", se afirmă în scrisoare.
Documentul acuză și că "introducerea de sancțiuni total nejustificate, începând cu 2% din cifra de afaceri (cuantum net superior practicii europene) și/sau retragerea licenței de funcționare de la a doua abatere/neconformitate, inclusiv pentru abateri minore sau imposibil de evitat în contextul unor activități complexe, cum este cea de racordare la sistemele de distribuție a gazelor naturale, este în contradicție flagrantă cu principiul unanim acceptat al proporționalității faptelor cu sancțiunile aplicate".
La toate acestea se adaugă, potrivit ACUE, obligația instituită în sarcina concesionarilor serviciului de distribuție a gazelor naturale de a dezvolta pe cheltuiala proprie rețelele în toate localitățile aparținătoare unei unități administrativ teritoriale din cadrul căreia pentru cel puțin o localitate dețin concesiunea serviciului, ceea ce ar încălca principiile neretroactivității legii civile, libertății contractuale, forței obligatorii a contractului, echilibrului financiar al concesiunii, previzibilității actelor normative, dreptului de proprietate, liberei concurențe, eficienței și echilibrului economic.
Astfel, această obligativitate "ar urma să pună o presiune suplimentară pe resursele – financiare și umane – ale operatorilor din sectorul distribuției gazelor naturale, deja împovărați excesiv prin obligațiile de racordare gratuită (...)".
