Statul român respinge acuzațiile Gabriel Resources potrivit cărora, prin acțiunile și inacțiunile sale, i-ar fi expropriat companiei investițiile în proiectul minier aurifer blocat de la Roșia Montană, provocându-i daune de peste 4 miliarde de dolari, și arată, în contrapledoaria depusă la tribunalul arbitral de la Washington, fără să-și recunoască vreo culpă, că teoretic, în cel mai rău caz, Gabriel Resources ar putea fi îndreptățită la despăgubiri din partea Guvernului doar pentru eventuala întârziere a începerii proiectului, însă în sumă substanțial mai mică.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Dat fiind însă că Gabriel Resources a acuzat România doar de exproprierea investițiilor în proiect, nu și de întârzierea acestuia, ca variantă alternativă, și nu a estimat și solicitat daune și pentru această a doua variantă, compania nu este îndreptățită la niciun fel de despăgubiri. În consecință, tribunalul ar trebui să respingă reclamația și pretențiile Gabriel Resources și să oblige compania să-i deconteze statului român cheltuielile de arbitraj, se arată în contrapledoaria elaborată de echipa de avocați care reprezintă România în litigiul de la Centrul Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID) de la Washington.
Aceștia mai susțin că nici demersul inițiat de România în 2016, în mandatul Guvernului tehnocrat Cioloș, de includere a peisajului minier Roșia Montană pe lista patrimoniului mondial UNESCO, nu constituie, cum pretinde Gabriel Resources, o dovadă a faptului că statul român nu va permite implementarea proiectului minier. Ulterior contrapledoariei, în iulie, Guvernul Dăncilă a cerut și a obținut de la UNESCO amânarea înscrierii Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO.
Sursă: ICSID
"Afirmațiile reclamanților sunt eronate. Ministerul Culturii și-a declarat sprijinul pentru proiect în aprilie 2013 și nu și l-a retras, dincolo de demersul de la UNESCO și de prezența Roșiei Montană pe lista românească a monumentelor istorice. Dacă și când RMGC va respecta condițiile de autorizare, va obține certificatele de descărcare arheologică necesare (adică justiția va confirma validitatea certificatului aferent masivului Cârnic, contestată în instanță) și va obține licența socială de operare, Ministerul Culturii va procesa la acel moment orice solicitare de declasare a Roșiei Montană și va parcurge pașii potriviți în conformitate cu legea. Mai mult, demersul de la UNESCO se află într-o etapă inițială, iar rezultatul său este incert. Dacă va avansa cu succes și va deveni limpede că ar putea afecta negativ drepturile RMGC, Guvernul va lua măsurile potrivite în conformitate cu legea", se arată în contrapledoaria României, depusă la tribunal.
După cum a relatat Profit.ro aici, Gabriel Resources, acționarul majoritar al RMGC, dezvoltatorul proiectului minier aurifer blocat de la Roșia Montană, susține, în documentele depuse la tribunalul de la ICSID, că i se cuvin despăgubiri de 4,37 miliarde dolari de la România ca urmare a blocării proiectului, care ar reprezenta o expropriere de către statul român a investițiilor sale, deși a investit efectiv în proiect, potrivit propriilor declarații, doar circa 760 milioane dolari. Calculele înaintate tribunalului se bazează pe pretenția companiei de a fi identificat cu precizie momentul în timp de la care presupusul prejudiciu ar fi devenit efectiv: 29 iulie 2011. Întâmplător sau nu, la data respectivă, acțiunile Gabriel Resources erau cotate pe bursa din Toronto la prețul de 7,79 dolari/titlu, cu doar circa 9% sub maximul istoric de 8,60 dolari/titlu, consemnat în iunie 2010. În prezent, acțiunile companiei sunt cotate la mai puțin de 30 de cenți bucata.
Cu alte cuvinte, Gabriel Resources nu vrea doar investițiile efective ale companiei în proiectul Roșia Montană, de circa 760 milioane dolari, ci de-a dreptul valoarea de piață a companiei rezultată din plasamentele și tranzacțiile cu risc asumat ale investitorilor în acțiunile companiei la data de 29 iulie 2011. În rezumat, nu doar pierderile Gabriel Resources, ci și pe cele ale acționarilor. De subliniat că dezvoltatorul proiectului minier de la Roșia Montană solicită calcularea de dobânzi compuse (compound interest), adică, mai pe scurt spus, vrea "dobândă la dobândă".
"În acest caz, România a expropriat investițiile Gabriel Resources printr-o serie de acțiuni desfășurate în timp. Aceste acțiuni au început pe 1 august 2011, când prim-ministrul, președintele, ministrul Culturii și ministrul Mediului au făcut declarații prin care au comunicat decizia Guvernului de a nu permite continuarea proiectului pe baza acordurilor deținute de Gabriel Resources și RMGC la acea dată și de a solicita ca termenii proiectului și acordurile semnate de stat cu privire la RMGC să fie renegociate, pentru majorarea beneficiilor financiare ale statului. Seria de acte și omisiuni care a urmat a culminat cu o expropriere, seria debutând cu certitudine, așa cum se vede limpede în retrospectivă, în august 2011, ceea ce indică că, pentru respectarea legii și a tratatelor de protejare reciprocă a investițiilor semnate de România cu Canada și Marea Britanie, lui Gabriel Resources ar fi trebuit să i se ofere compensații în sumă egală cu valoarea de piață a investițiilor sale de imediat dinainte, respectiv de pe 29 iulie 2011. Nu s-au oferit compensații în această sumă – nu s-au oferit de altfel nici un fel de compensații – asta pe lângă enormele pierderi provocate Gabriel Resources prin confiscarea investițiilor sale. Nu doar că nu s-au oferit nici un fel de compensații. Nici măcar nu s-a recunoscut formal că se datorează compensații, dacă exceptăm declarațiile publice ale premierului Ponta care a arătat că proiectul îndeplinea toate condițiile pentru a fi autorizat și că se vor datora despăgubiri de miliarde dacă va fi respins. Mai mult, ca urmare a exproprierii investițiilor Gabriel Resources de către stat, fără nici un fel de compensații, statul s-a îmbogățit substanțial și în mod injust, întrucât beneficiază de roadele investițiilor extrem de substanțiale ale Gabriel Resources", se afirmă în reclamația Gabriel Resources.
În replică, avocații României susțin că nu a avut loc nicio expropriere și că, fără ca statul român să aibă vreo vină în asta, blocarea proiectului este cauzată exclusiv de faptul că RMGC nu a reușit să obțină permisele și autorizațiile necesare acestuia potrivit legii, inclusiv așa-numita licență socială de operare, care reprezintă acordul comunității românești în sens larg cu privire la implementarea proiectului minier aurifer. Ca atare, teoretic, în cel mai rău caz, Gabriel Resources ar putea fi îndreptățită la despăgubiri din partea Guvernului doar pentru eventuala întârziere a demarării proiectului, însă în sumă substanțial mai mică.
Avocații subliniază că, potrivit propriilor sale declarații publice, la data la care a inițiat disputa cu România la ICSID, în iulie 2015, Gabriel Resources însăși considera că proiectul este în continuare fezabil, arătându-se dispusă să negocieze în continuare cu autoritățile de la București, deci nu se poate pune problema exproprierii.
Gabriel Resources reproșează statului român că deși Comisia de Analiză Tehnică a Ministerului Mediului a finalizat analiza proiectului în noiembrie 2011, procedura de evaluare a impactului asupra mediului a fost blocată ilegal de către Guvern, care a refuzat să emită acordul de mediu pentru a "șantaja" RMGC și Gabriel Resources să accepte beneficii financiare mai mari pentru stat din proiectul Roșia Montană, ceea ce ar reprezenta un "abuz de putere".
Pornind de la această acuzație și cu sprijinul unor experți, avocații României au construit două scenarii alternative posibile, pentru a răspunde la întrebarea: când ar fi obținut RMGC autorizația finală de construire pentru proiectul minier dacă acordul de mediu n-ar fi fost blocat în mod presupus ilegal de către Guvern și, în consecință, ce despăgubiri ar fi îndreptățită să primească Gabriel Resources pentru întârzierea proiectului? Primul scenariu nu ia în calcul declanșarea de către companie a litigiului la ICSID în 2015, iar cel de-al doilea include și acest litigiu.
În primul scenariu, s-a estimat că RMGC ar fi obținut autorizația de construire în aprilie 2018, iar producția de aur ar fi putut începe în aprilie 2022.
În cel de-al doilea se presupune că, după finalizarea litigiului de la ICSID, estimată pentru octombrie 2020, acordul de mediu ar fi aprobat de Guvern în aprilie 2021, iar ulterior proiectul Roșia Montană ar fi declarat ca fiind de utilitate publică de interes național, ceea ce ar permite RMGC să exproprieze fără acordul proprietarilor terenurile de care mai are nevoie pentru exploatarea auriferă, proces care s-ar finaliza în aprilie 2022. După aceea, compania ar solicita autorizația de construire, pe care ar obține-o în mai 2022.
De subliniat că scenariul este pur teoretic și a fost elaborat doar pentru argumentarea poziției României în arbitraj, din document nereieșind în nici un fel că Guvernul român ar lua realmente în calcul să pună în aplicare o astfel de politică în cazul Roșia Montană.
Pe baza acestui scenariu, expertul angajat de partea română în arbitraj a efectuat o estimare a despăgubirilor care li s-ar cuveni celor de la Gabriel Resources pentru întârzierea proiectului ca urmare a încălcării de către România a tratatului bilateral de protejare reciprocă a investițiilor semnat cu Canada. Rezultatul estimării nu a fost făcut public, dar din contrapledoarie rezultă că suma ar fi substanțial mai mică decât cea cerută de companie.
Dat fiind însă că Gabriel Resources a acuzat România doar de exproprierea investițiilor în proiect, nu și de întârzierea acestuia, ca variantă alternativă, și nu a estimat și solicitat daune și pentru această a doua variantă, compania nu este îndreptățită la nici un fel de despăgubiri. În consecință, tribunalul ar trebui să respingă reclamația și pretențiile Gabriel Resources și să oblige compania să-i deconteze statului român cheltuielile de arbitraj, se arată în contrapledoarie.
În vară, tribunalul ICSID a revizuit programul procedurii de arbitraj, prelungind termenele cu circa 3 luni față de varianta inițială. Astfel, Gabriel Resources își va prezenta replica la contramemoriul României până pe 26 octombrie 2018, iar răspunsul României la această documentație va trebui depus până pe 3 mai 2019. Ulterior, Gabriel Resources va trebui să răspundă până pe 7 iunie 2019 la contestația României privind implicarea Gabriel Resources (Jersey) Ltd. în arbitraj în baza tratatului bilateral de protejare reciprocă a investițiilor dintre România și Marea Britanie. În perioada 2-13 decembrie 2019 va avea loc o audiere la tribunal în care se va analiza justificarea pretenției la despăgubiri a Gabriel Resources.
Statul român este reprezentat în acest moment în litigiul cu Gabriel Resources de la ICSID de către consorțiul format din casa elvețiană de avocatură Lalive din Geneva și firma românească Leaua și Asociații. De cealaltă parte, acționarul majoritar al RMGC se bazează pe americanii de la White&Case și pe românii de la Țuca, Zbârcea și Asociații.
Gabriel Resources Ltd. Canada deține 80,69% din acțiunile Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), dezvoltatorul proiectului minier aurifer blocat de la Roșia Montană, restul capitalului fiind controlat de statul român, prin Minvest Roșia Montană.
Sursă: ICSID
