Reducerea cererii de gaze cauzată de carantinarea populației și economiei a condus în luna aprilie la scăderea prețurilor plătite de consumatorii casnici în aproape jumătate din capitalele europene, nu și în București, unde prețul nu este liber, ci stabilit de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE).
ANRE a decis, prin ordinul 35 din 25 martie, ca prețul reglementat pentru Engie, furnizor de ultimă instanță pentru București, din prima jumătate a anului 2020, să rămână identic cu cel de la finalul anului trecut, de aproximativ 125 lei/MWh, în pofida ieftinirii considerabile a prețului gazului marfă pe piețele centralizate, unde a coborât sub prețul reglementat prin controversata OUG 114/2018, de 68 de lei/MWh. Prețul forward pentru luna aprilie a gazului de pe Bursa Română de Mărfuri (BRM) a fost de 53 lei/MWh.
Potrivit unei analize a agenției de reglementare din Ungaria (MEKH), la nivelul UE, în medie, prețul gazului marfă reprezintă 44% din factura finală, tarifele de transport și distribuție, 30%, taxele 11%, iar TVA 16%.
În România, susține MEKH, prețul gazului marfă reprezintă 55% din factura finală, tarifele de transport și distribuție, 29%, iar restul TVA.
Numai că ponderea de 55% (82 lei/MWh) reprezintă ponderea gazului marfă la prețul de vânzare al Engie, nu la cel de vânzare al producătorilor sau importatorilor, de 53 de lei/MWh în luna aprilie. Cu alte cuvinte, în luna aprilie, Engie cumpăra gaz cu 53 de lei de pe piața liberă și-l vindea, cu acordul ANRE, cu 82 de lei/MWh către consumatorii casnici.
“Rezultatele analizei arată că piața liberă este responsabilă doar pentru aproximativ jumătate din prețul final, pentru cealaltă jumătate fiind responsabile autoritățile fiscale și de reglementare, prin tarife de transport, distribuție, taxe și TVA. În statele în care componenta energetică de piață este mai redusă, la fel sunt mai reduse și stimulentele consumatorilor de a-și căuta furnizori cu oferte mai competitive”, este concluzia MEKH.
Concluzia reglementatorului maghiar se aplică și României doar dacă este luată în calcul ponderea prețului gazului marfă de pe burse (30% din factura finală), nu cel facturat către populație de către Engie (55% din factura finală). În pofida reducerii cotațiilor gazelor pe BRM la 45 lei/MWh pentru trimestrul al treilea, la 66 lei/Mh pentru timestrul al patrulea și la 67 lei/MWh pentru trimestrul 1 al anului viitor, niciun furnizor din România nu a coborât sub oferta Engie, de 86 lei/MWh preț de furnizare a gazului marfă (la care se adaugă 7 lei/MWh tarife de transport, 31 de lei/MWh tarife de distribuție și TVA). Ceea ce arată că piața din România este extrem de concentrată (e de fapt un duopol) și foarte puțin concurențială (micii furnizori fiind afectați și de decizia guvernului de amânare a plății utilităților pe perioada crizei).
Structura prețului gazelor plătit de locuitorii capitalelor europene în luna aprilie
Potrivit analizei efectuate de MEKH, cea mai semnificativă ieftinire a gazului din Europa a fost înregistrată în luna august în facturile achitate de locuitorii capitalei statului bulgar vecin, Sofia, unde facturile populației s-au redus cu 18%, în urma renegocierii contractului pe care compania de stat bulgar în avea cu Gazprom și mutării tranzitului gazelor pe nou construita conductă TurkStream.
De altfel, în momentul anunțării noului traseu de import, oficialii bulgari au declarat că tarifele percepute de Transgaz erau prea mari și duceau la scumpirea gazului pentru clienții bulgari. De la 1 ianuarie, prin România n-a mai trecut niciun metru cub de gaz rusesc cu destinație Bulgaria, dar nici, Grecia, Macedonia sau Turcia.
Gazprom, care avea semnat un contract cu Bulgaria pe încă zece ani de rezervare de capacitate pe fostul Coridor Transbalcanic a acceptat o reducere a prețului de export pentru bulgari de la 44 la 25 de leva/MWh, ceea ce a condus la o ieftinire a prețului gazului marfă de către ANRE-ul bulgar cu 40%. Luând în calcul și celelalte componente (tarife de transport, distribuție, taxe, etc) reducerea la consumatorul casnic final din Sofia a fost de 18%.
O reducere considerabilă, de 13%, s-a înregistrat și în Ucraina, tot ca urmare a reducerii prețului gazului marfă.
Reduceri de peste 5%, cu aceeași explicație, au fost efectuate și în Dublin (7%), Luxemburg (6%) sau Bruxelles (5%).
Prețuri mai scăzute cu 4% au achitat și locuitorii Liublianei, cei ai Bratislavei, tot ca urmare a scăderii prețurilor gazului marfă. În cazul capitalei Elveției, Berna, care a beneficiat de o reducere identică, pe lângă prețul gazului marfă, un alt element care a condus la ieftinirea gazului pentru populație a fost micșorarea taxelor aplicate sectorului energetic.
Tot de o reducere cu 4% a prețului s-au bucurat locuitorii Atenei, Parisului și Romei, în aceste trei cazuri, pe lângă prețul gazului marfă, fiind reduse și tarifele de distribuție.
Consumatorii casnici din Viena au plătit în aprilie un preț mai redus cu 1%, ca urmare a evoluției prețului gazului marfă.
Prețul mediu al contractelor forward pentru luna următoare pe bursa vieneză CEGH a fost în luna aprilie de 9,4 euro/MWh, în scădere cu 0,6 euro/MWh față e cel din luna martie.
Începând cu luna mai însă, prețurile s-au prăbușit. Cotația forward pentru mai a fost de 7,8 euro/MWh, cu 1,6 euro sub cea pentru aprilie, iar cea pentru iunie a coborât la 5 euro/MWh.
Evoluția cotațiilor pe bursele de gaze anticipează o ieftinire și mai mare a facturilor plătite de consumatorii europeni în lunile viitoare.
