Implementarea proiectelor de construire de noi rețele de distribuție a gazelor naturale finanțate prin subvenții de stat în cadrul programului guvernamental ″Anghel Saligny″ va majora consumul național anual de gaze cu o treime față de prezent, respectiv cu peste 3 miliarde de metri cubi, emisiile de gaze cu efect de seră cu 7 milioane tone CO2 anual, precum și facturile cu încălzirea, potrivit unei analize realizate de Bankwatch România.
Programul ″Anghel Saligny″ prevede alocarea de la bugetul de stat a 2,6 miliarde de euro pentru 807 de proiecte de rețele de distribuție a gazelor, până în 2027, majoritatea în zone rurale.
11 septembrie - Maratonul Impactul fiscalitații în economie. Parteneri: ARB, CEC Bank, CITR
24 septembrie - Eveniment News.ro – ROINVEST - Ediția a V-a. Parteneri: ARB, CEC Bank, ROCA, TeraPlast
30 septembrie - Eveniment Profit.ro e-commerce – Provocările creșterii pe o piață cu concurență tot mai dură - Ediția a V-a. Parteneri: CEC Bank, ContentSpeed
7 octombrie - Eveniment Profit Energy.forum - Ediția a VIII-al Parteneri: Raiffeisen Bank
5 noiembrie - Gala Profit – Povești cu Profit... Made in Romania. Parteneri: ARB, Garanti BBVA, Raiffeisen Bank, Philip Morris Romania
Din 2027, la nivel european va intra în vigoare noul sistem de tranzacționare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră ETS 2, care va taxa direct emisiile estimate din consumul de combustibili fosili din clădiri. În schimb, emisiile din arderea biomasei sau a lemnului de foc nu sunt cuantificate în acest sistem, deci nu vor fi taxate.
″Taxarea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul rezidențial, începând cu 2027, va influența exact locuințele care folosesc centrale pe gaze. Acest lucru va duce la creșterea costurilor cu încălzirea și gătitul, care îi va afecta pe cei mai vulnerabili. Guvernul ar trebui să țină cont de viitoarele politici europene și să adapteze programele naționale”, a declarat Raluca Petcu, coordonatoare campaniei gaze fosile la Bankwatch România.
Analiza organizației arată că o gospodărie cu centrală proprie pe gaze ar putea să plătească cu până la 1.000 de lei mai mult pe an față de situația din momentul de față, în funcție de consumul de gaze. Pentru cele 807 de proiecte de rețele de gaze din Anghel Saligny, se estimează un cost anual cu emisiile CO2 de circa de 318 milioane euro pe an, pentru 7 milioane de tone de emisii, mai mult decât emit toate centralele termoenergetice pe bază de gaze într-un an.
″Pe lângă costurile directe, programul nu prevede măsuri de tranziție la energie regenerabilă, deci aceste noi sisteme bazate pe gaze fosile vor conduce la nevoia de investiții suplimentare în viitor, având în vedere dezbaterile despre eliminarea completă a centralelor pe gaze până în 2040″, se mai spune în analiză, care poate fi citită integral aici.
Acolo se mai arată că, din punct de vedere financiar, cei 13 miliarde de lei investiți în rețele de gaze până în 2028 riscă să devină active nerecuperabile, la scurt timp după finalizarea investițiilor.
″Rețelele de distribuție a gazelor au o durată de funcționare estimată la 12-18 ani de la începerea utilizării, dar care se referă la durata de amortizare a investiției. Durata de viață a rețelelor este de fapt mult mai mare, în jurul a 50 de ani. Pentru investițiile din Anghel Saligny, acest lucru înseamnă că amortizarea investiției va dura până în 2040-2046, iar durata de viață ar fi până în 2078. Aceste date sunt mult peste perioada în care România ar trebui să devină neutră din punct de vedere climatic (2050) sau să reducă substanțial emisiile (-41% în clădiri până în 2040).
Astfel, aceste proiecte riscă să fie abandonate înainte de vreme, pentru că nu vin cu un plan de tranziție de la combustibilii fosili. Finanțarea acestor proiecte nu impune niciun criteriu de sustenabilitate pentru a asigura tranziția la surse regenerabile de energie, așa cum este criteriul taxonomiei europene sau DNSH, utilizate la finanțările europene recente precum PNRR, RePowerEU și mai nou Fondul pentru Modernizare. În plus taxonomia nici nu include rețele de gaze fosile, deci riscul major al acestor proiecte este să devină neutilizabile la cel mult 10 ani de la darea în folosință, în perspectiva regulilor europene de protecție a mediului și limitarea emisiilor, care vor deveni tot mai stringente″, se menționează în document.
