Cu cât se apropie anotimpul rece, cu atât mai mult se înfierbântă politicienii și principalii actori din sectorul energetic. Nu există an în care opiniei publice să nu-i fie prezentat un scenariu apocaliptic. Ultima imagine escatologică prezentată publicului este cea a gazelor naturale.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată pe Profit Insider
Președintele Comisiei de anchetă ANRE, Iulian Iancu, a susținut săptămâna trecută că operatorii “i-au prezentat date și informații din contractele lor, din care s-au putut constata creșteri cu 25% în timp de vară și 50% pentru sezonul rece“.
Directorul general al Engie România, Eric Stab, a afirmat că, “dacă ne uităm la cele mai recente tranzacții, prețurile sunt de 105 lei. În această iarnă, prețurile vor fi mult, mult mai mari decât iarna trecută, având în vedere evoluția prețurilor de acum”.
Fostul președinte ANRE, Nicolae Havrileț, îi contrazice, declarându-se satisfăcut cu privire la evoluția prețurilor la gaze, de 67 lei/MWh în perioada de vară și de 71-72 lei/MWh pe cea de iarnă, ceea ce ar implica o majorare cuprinsă între 4 și 6% la factura finală. O poziție similară are și președintele Bursei Române de Mărfuri (BRM), Septimiu Stoica, care a declarat că intrarea în vigoare a OUG 64 nu a produs efecte menite să genereze temerile exprimate de Comisia de Industrii și Servicii a Camerei Deputaților, și anume o creștere necontrolată a prețurilor.
Paradoxal, fiecare dintre aceste declarații ar putea fi adevărată. Numai că, la fel ca în orice raportare statistică, importantă este perioada de referință. De asemenea, contează și structura prețului, pentru a nu compara gaze cu pere. Și nu în ultimul rând, mai este important de constatat dacă declarațiile respective se referă la prețuri medii sau la prețuri maximale.
Kasparov vine în premieră în România. Detalii AICI
Până la 1 aprilie, existau 2 prețuri importante la gaze: cel reglementat (la care producătorii erau obligați să furnizeze gaze pentru consumatorii casnici) și cel de pe piața liberă (de pe Bursa Română de Mărfuri, pe care se efectuau majoritatea tranzacțiilor). Prețul reglementat era stabilit de Guvern potrivit unui calendar de liberalizare. Până la 1 aprilie 2017, ar fi trebuit să fie de 66 lei/MWh, pentru ca, de la 1 aprilie, să ajungă la 72 lei/MWh.
Din diverse motive, mai mult sau mai puțin populiste, majorarea de la 1 ianuarie 2016 de la 60 de lei la 66 de lei nu a mai avut loc, astfel că prețul reglementat la finalul lunii martie 2017 era de 60 lei/MWh, neschimbat de mai mult de doi ani. Dacă nu ar fi intrat în vigoare OUG 64 de liberalizare a prețului la producători, după 1 aprilie, potrivit calendarului de liberalizare stabilit de Guvern, prețul ar fi trebuit să fie de 72 lei/MWh. Toți cei care vor să “sublinieze” scumpirea prețului gazelor se referă la prețul de 60 lei/MWh, deși știu foarte bine că, potrivit calendarului, la 1 aprilie, acesta ar fi trebuit să fie 72 lei/MWh.
În ceea ce privește prețul de pe piața liberă, de pe Bursa Română de Mărfuri (BRM), pe care a fost tranzacționată în ultimul perioadă aproximativ 70% din cantitatea de gaze consumată în România, acesta s-a situat în luna aprilie la 71,36 lei/MWh (preț mediu ponderat), peste nivelul de 60 de lei invocat de Iancu și Stab, este adevărat, dar sub nivelul de 72 lei care ar fi trebuit să fie valabil de la 1 aprilie potrivit calendarului de liberalizare stabilit de Guvern.
În plus, se constată o scădere a prețului mediu ponderat, până la 67,44lei/MWh în luna august, după care, odată cu apropierea iernii, o creștere până la 78,64 lei/MWh în luna noiembrie. Cu alte cuvinte, prețul obținut pe piața liberă în perioada aprilie-septembrie s-a situat cu 6,9% sub cel reglementat de 72 de lei/MWh care ar fi trebuit aplicat potrivit calendarului de liberalizare al Guvernului și cu 11% peste cel de 60 de lei/MWh, la care se raportează președintele Comisiei de anchetă ANRE și șeful Engie.
Prețul mediu ponderat din noiembrie, de 78,64lei/MWh, este mai mare cu 9,2% față de cel reglementat de 72 de lei care ar fi trebuit aplicat de la 1 aprilie dacă nu era adoptat OUG 64 și cu 30% peste cel de 60 de lei, valabil de la 1 ianuarie 2016. Prețul din noiembrie este unul apropiat de cel reglementat care ar fi trebuit să intre în vigoare de la 1 aprilie 2018, potrivit calendarului de liberalizare: 78 lei/MWh.
Însă toate acestea sunt comparații eronate, din două motive. În primul rând, sunt comparate prețuri libere cu prețuri reglementate, în al doilea rând ,sunt comparate prețuri din perioada de vară cu cele din perioada de iarnă. Iar prețul gazului are o evoluție sezonieră, se scumpește iarna când crește cererea și se ieftinește vara.
Pentru a avea o imagine realistă asupra evoluției prețului gazelor, ar trebui analizată evoluția prețurilor pe BRM. Dacă ne raportăm la prețurile medii ponderate din ianuarie (75,69 lei/MWh) și februarie (76,49 lei Mwh) 2017, actualul preț de 78,6 lei/MWh nu mai pare chiar atât de ridicat.
Dar de unde prețul de 105 lei/MWh, invocat de Stab? El este real, numai că șeful Engie, interesat să se plângă de prețurile de achiziție mari, pentru a-i fi recunoscute de ANRE, a uitat să precizeze că acesta este un preț care include și taxa de înmagazinare de 28 de lei/MWh. De altfel, majoritatea volumului de gaze vândut iarna conține această taxă, care nu este încasată de producători, ci de deținătorul depozitului (Romgaz, prin Sucursala Ploiești, operează șase depozite de înmagazinare de gaze: Bilciurești, Urziceni, Bălăceanca, Ghercești, Sărmășel și Cetatea de Baltă. Capacitatea activă totală este de 2,92 miliarde mc pe ciclu). Pentru a nu compara mere cu pere, din prețul de 105 lei ar trebui scăzută taxa de 28 lei. Și astfel ajungem la un preț de 77 lei/MWh, apropiat de prețul mediu raportat de BRM pentru noiembrie, de 78,64 lei/MWh.
Pledoaria deputatului PSD Iulian Iancu pentru depozitarea unei cât mai mari cantități de gaze are sens din punct de vedere al siguranței alimentării, însă nu și din punct de vedere comercial. Dacă România va traversa o iarnă normală, ca să nu mai spunem blândă, furnizorii de gaze vor fi nevoiți să achite pe lângă prețul gazelor și taxa de depozitare de 28 lei/MWh.
Preț raportat la ANRE, care va fi nevoită să-l recunoască și apoi să le aprobe noile tarife majorate, achitate de consumatori. Cu alte cuvinte, cu cât capacitatea de gaze înmagazinată este mai mare cu atât mai scump va fi gazul pentru consumatorii finali. În plus, ar putea fi afectați și producătorii interni, care își vâd prețul majorat artificial cu 28 de lei/MWh. Acesta devine necompetitiv în raport prețul gazului de import furnizat de Gazprom, care poate beneficia de această conjunctură.
Gazele ar putea rămâne nevândute (dacă furnizorii preferă să apeleze la importuri) și stocate până-n primăvară, când toată lumea va încerca să scape de ele, asumându-și în integralitate costul taxei de înmagazinare, care evident nu va fi recuperat.
Poate că cel mai elocvent element care ar putea indica cu cât s-a majorat prețul gazelor în ultimul an este reprezentat de limitele de preț de pe BRM pentru clienții finali. Pentru perioada 23-27 octombrie 2017, acestea sunt de 116,75-119,9 lei/MWh (inclusiv tarifele de servicii, care includ și taxa de înmagazinare).
În perioada similară a anului trecut (24-27 octombrie 2016) acestea erau de 107,14-111,7 lei MWh). Rezultă o scumpire de aproximativ 8 lei/MWh sau de 7%, departe de zecile de procente prezentate în presă. Chiar dacă am lua în calcul prețul de 60 lei/MWh des invocat, dacă acestuia i s-ar adăuga tarifele de servicii, prețul total ar fi de peste 90 lei/MWh, iar scumpirea maximă s-ar situa undeva la 25%.
În plus, prețul gazelor reprezintă, la fel ca în cazul prețului electricității, sub 50% din factura finală (restul fiind taxe de transport, distribuție și alte taxe și impozite), ceea ce diminuează impactul asupra consumatorilor finali.
