Proiectele Rusiei de construire de conducte internaționale care să asigure noi rute pentru transportul exporturilor de gaze naturale ale gigantului Gazprom către clienții din Europa, prin ocolirea conductelor magistrale ale Ucrainei, cu care Kremlinul se află în conflict din 2014, de la anexarea peninsulei Crimeea, ar putea afecta și România. Încasările de la Gazprom din tarife de tranzit către sudul Europei al gazelor rusești intrate în țară din Ucraina reprezintă aproape o cincime din rulajul companiei de stat Transgaz, operatorul sistemului național românesc de transport.
Anul trecut, Transgaz a încasat din operațiuni de transport internațional de gaze suma de 333,29 milioane lei, adică peste 19% din totalul veniturile sale din exploatare, care s-au cifrat la 1,749 miliarde lei.
Suma și ponderea acesteia în rulajul anual al Transgaz ar putea să nu pară prea mari, dar au fost considerate suficient de semnificative de către agenția internațională de evaluare Standard&Poor’s pentru a fi incluse printre argumentele pentru care S&P a decis recent să modifice perspectiva ratingului de credit al Transgaz de la "stabilă" la "negativă".
Astfel, printre motivele retrogradării de perspectivă s-au numărat "posibilele presiuni privind lichiditatea și incertitudini pe termen lung legate de poziția afacerii de transport gaze a Transgaz, având în vedere modificările potențiale ale rutelor principale de transport gaze din Europa Centrală și de Est dacă fluxul fizic al gazelor rusești prin Ucraina este înlocuit cu noi rute", potrivit S&P.
De altfel, în ultimul raport anual al Transgaz, la capitolul cu privire la managementul riscului, printre riscurile legate de sectorul gazelor este enumerat și "impactul proiectelor concurente asupra activității de transport internațional de gaze naturale".
Principala cauză a modificării negative a perspectivei ratingului de credit al Transgaz de către S&P a fost "posibilitatea de diminuare a performanței financiare a companiei în următorii doi ani, cu scăderea substanțială a raportului fonduri din activități operaționale/datorii sub 30%", ca urmare a masivelor cheltuieli de capital presupuse de construirea secțiunii românești a conductei internaționale BRUA. Ironia este că Transgaz construiește BRUA, proiect menit să reducă dependența Europei de importurile de gaze din Rusia, inclusiv cu bani încasați de la Gazprom pentru tranzitul unei părți a acelorași importuri.
Gazele extrase de Gazprom din Rusia intră în țară din Ucraina pe la Isaccea și sunt trimise mai departe în Bulgaria, prin punctul de interconectare Negru Vodă. O parte rămân la vecinii de la sud, iar restul se duc mai departe în Turcia, Grecia și Macedonia. Operațiunile se fac prin conductele de tranzit Isaccea-Negru Vodă 1, 2 și 3. Până în toamna anului 2016, Gazprom le avea pe toate trei rezervate în exclusivitate, în baza unor acorduri interstatale datând din perioada comunistă.
Atunci, exclusivitatea pentru conducta de tranzit 1 a încetat, iar capacitatea acesteia a început să fie scoasă la licitație pentru toți potențialii ofertanți, în conformitate cu legislația UE. Același lucru se va întâmpla în cele din urmă și cu conductele de tranzit 2 și 3, pentru care Transgaz nu a reușit deocamdată să pună capăt acordurilor de exclusivitate cu rușii. Însă dat fiind condițiile comerciale și tehnice ale interconectărilor, principalul client care va introduce gaze pe cele 3 conducte românești de tranzit va continua să fie Gazprom, chiar și cu licitații de rezervare de capacitate de transport concurențiale și nediscriminatorii.
Anul trecut, prin cele 3 conducte a fost tranzitată o cantitate totală de peste 19 miliarde metri cubi de gaze. Prin comparație, prin sistemul național de transport au fost transportate în 2017 doar circa 13 miliarde metri cubi de gaze.
SUA, dar și destule state europene, în special din Europa Centrală și de Est, cum ar fi Polonia, văd proiectul gazoductului Nord Stream 2 al Gazprom nu ca pe unul comercial, ci ca pe o investiție politică a Rusiei lui Vladimir Putin, menită nu doar să sporească dependența Europei față de gazele rusești, ci mai ales să submineze veniturile bugetare ale regimului pro-euroatlantic al Ucrainei, cu care Kremlinul se află în conflict de la anexarea peninsulei Crimea în 2014. Mai precis, cu cât capacitatea Gazprom de a ocoli sistemul național ucrainean de transport al gazelor în operațiunile sale de export către UE sporește, cu atât poziția financiară a Kievului se vede tot mai slăbită, întrucât încasează tot mai puțini bani din tarifele de tranzit percepute rușilor pentru aceste exporturi.
Ucraina încasează anual din tranzitul de gaze rusești între 2 și 3 miliarde de dolari, echivalentul a circa 2%-3% din PIB-ul țării.
Pe lângă asta, proiectul este considerat dubios din punct de vedere al legislației europene, care impune operatorilor de sisteme de transport de gaze să asigure tuturor potențialilor utilizatori acces liber, transparent și nediscriminatoriu, pe baze concurențiale, la conductele lor magistrale. Gazprom mai trebuie să obțină aprobările necesare de la autoritățile din Danemarca pentru porțiunea din Nord Stream 2 care ar urma să traverseze apele teritoriale suedeze, după ce a primit deja autorizații similare de la Suedia și Finlanda. Guvernul de la Copenhaga se află sub intense presiuni din partea ambelor tabere implicate înainte de decizia finală – SUA și statele europene care se opun proiectului de o parte, Rusia și țările UE care îl susțin, în primul rând Germania, principala beneficiară, de cealaltă parte.
Proiectul Nord Stream 2 nu afectează însă direct România, pentru că Gazprom tranzitează prin conductele Transgaz gaze care trec prin Ucraina și sunt destinate unor clienți din sudul, nu din vestul Europei. Însă ar putea avea de suferit din cauza unui alt proiect de gazoduct al Rusiei, din imediata apropiere, proiect care are ca țintă tot ocolirea sistemului de transport al Ucrainei.
Este vorba de TurkStream, conductă parțial offshore care va aduce gaze rusești în Turcia și mai departe în sudul și sud-estul Europei, respectiv în Grecia, Bulgaria, Macedonia și Serbia, cu perspective de prelungire a rutei până în Occident, cu condiția realizării și a altor interconectări, aflate în stadiu de proiect.
Recent, operatorul rețelei de transport de gaze din Bulgaria, Bulgartransgaz, a lansat o licitație pentru un contract de 48,9 milioane de leva (29,2 milioane de dolari) în vederea construirii unei conducte de legătură cu Turcia, în contextul în care Sofia accelerează pregătirile pentru transportul gazului rusesc către Europa, prin proiectul TurkStream. Gazoductul, viitoare secțiune a uneia dintre cele două secțiuni TurkStream, va crea o legătură de la granița Turciei cu rețeaua de transport de gaze naturale din Bulgaria și va avea o lungime de 11 kilometri. Ofertele vor fi acceptate până pe 26 iulie.
Anunțul bulgarilor a fost primit cu circumspecție și chiar cu îngrijorare la Bruxelles, interconectarea Sofiei la TurkStream fiind privită ca un factor de întărire a dependenței UE de importurile de gaze din Rusia.
Exprimarea poate că e exagerată în momentul de față, dar riscul teoretic este ca, urmare a construirii TurkStream, cel puțin o parte a gazelor rusești care ajung în Bulgaria să nu mai treacă nici prin Ucraina, nici prin România, ci prin Turcia, iar banii din tarife de tranzit de la Gazprom să "sară" din buzunarele Ukrtransgaz și Transgaz România în cele ale Botaș (Turcia) și Bulgartransgaz. Problema s-a mai pus în urmă cu 2 ani, când Rusia și Bulgaria aveau în plan să se interconecteze printr-un gazoduct offshore, Poseidon, menit a înlocui defunctul proiect South Stream, la care se renunțase din cauza opoziției Comisiei Europene.
Nu este deloc sigur că acest scenariu negativ se va materializa, însă riscul asupra lichidităților Transgaz există, după cum a apreciat și S&P. Pe lângă necesarul mare de investiții pentru BRUA, Transgaz se confruntă și cu pretențiile tot mai mari la dividende ale acționarului său majoritar, Ministerul Economiei. De exemplu, anul acesta, compania trebuie să cedeze ca dividende peste jumătate de miliard de lei.
"Perspectiva de rating a Transgaz se va revizui la stabil dacă parametrii de credit ai companiei pentru perioada următoare se vor redresa, cu raportul fonduri din activități operaționale/datorii de aproximativ 30%. Aceasta ar putea rezulta din: finalizarea cu succes a proiectului BRUA Faza 1 și includerea acestuia în veniturile reglementate, din capex (cheltuieli de capital – n.r.) mai mic decât cel estimat în prezent, din diminuarea plății dividendelor sau alte măsuri de susținere din partea acționarilor", a mai apreciat agenția de rating.
