Aceste entități - în principal în sectoarele minier și mtelurgic - ”susțin aparatul represiv al regimului, exercitând un control asupra unor sectoare economice-cheie”, a anunțat secretarul de Stat american Marco Rubio.
El a anunțat impunerea altor sancțiuni conducătorilor Institutului cubanez de Prietenie cu Popoarele (ICAP), pe care Washingtonul îl consideră controlat de Guvernului cubanez, scrie News.ro
Washingtonul acuză Cuba de finanțarea - prin acest institut - a unei ”rețele vaste în Statele Unite în vederea identificării, recrutării și radicalizării unor elemente subversive care operează în principal sub pretextul unor schimburi educative sau culturale”.
Marco Rubio acuză că, în urmă cu câteva zile, ”regimul (cubanez) a încercat să profite de marcarea a 100 de ani de la nașterea lui Fidel Castro (...) pentru a redinamiza această rețea subversivă, trimițând la Havana o nouă brigadă de simpatizanți internaționali cu scopul să lege contacte cu conducători ai regimului”.
Secretarul de Stat american, ai cărui părinți sunt de origine cubaneză, este considerat principalul artizan al politicii presiunii maxime a lui Donald Trump împotriva Guvernului cubanez.
Washingtonul poartă, în paralel, o bătălie ideologică, denunțând comunismul și o presupusă susținere de către Havana a unor mișcări extremiste de stânga, inclusiv în Statele Unite.
Începând din ianuarie, Statele Unite impun o blocadă petrolieră de facto insulei cu 9,4 milioane de locuitori, care a agravat o criză energetică deja existentă și care provoacă cu regularitate lungi întreruperi de curent.
Guvernul american a impus de asemenea o serie de sancțiuni drastice care vizează mai ales Gaesa - un conglomerat controlat de militari, înființat de către Raul Castro în 1995, ținta centrală a politicii americane împotriva Cubei.
Președintele american Donald Trump consideră că insula, situată la aproximativ 150 de kilometri de coastele Floridei, reprezintă ”o amenințare extraordinară” la adresa securității naționale a Statelor Unite.
Locatarul Casei Albe a amenințat în mai multe rânduri să ”ia controlul” Cubei.
Trump amenință cu izolarea economică a Iranului
Amenințarea președintelui american Donald Trump cu sancțiuni și consecințe economice pentru țările care continuă să sprijine Iranul ar putea afecta o rețea importantă de parteneri comerciali ai Teheranului, de la China și Emiratele Arabe Unite până la Turcia, Irak și Pakistan, transmite Reuters.
China reprezintă principala miză, fiind de departe cel mai mare cumpărător de petrol iranian. Peste 80% din petrolul exportat pe mare de Iran a avut ca destinație China, iar în 2025 achizițiile chineze au fost estimate la o medie de 1,38 milioane de barili pe zi.
Pentru a limita expunerea la sancțiunile americane, în China s-a dezvoltat în ultimul deceniu un sistem de rafinării independente și intermediari cu legături reduse cu SUA. Petrolul iranian a fost comercializat inclusiv ca provenind din Malaysia sau Indonezia, iar tranzacțiile sunt de regulă decontate în moneda chineză.
Washingtonul a intensificat deja presiunile. În aprilie, Trezoreria SUA a sancționat o rafinărie independentă chineză pentru achiziții de petrol iranian de miliarde de dolari și a avertizat băncile chineze asupra riscului unor sancțiuni secundare.
Beijingul respinge această abordare și susține că sancțiunile nu vor rezolva conflictul, cerând o soluție politică și diplomatică.
Emiratele Arabe Unite au reprezentat o altă importantă legătură economică pentru Iran. În 2024, EAU furnizau aproximativ 30% din importurile iraniene, în valoare totală de 21 de miliarde de dolari, și primeau 13% din exporturile Iranului. Relația s-a deteriorat însă puternic, iar în această săptămână Emiratele au suspendat toate tranzacțiile financiare și economice cu Iranul, invocând escaladarea militară.
Turcia menține legături comerciale de aproximativ 5-6 miliarde de dolari anual cu Iranul și nu a indicat până acum că intenționează să le reducă. Ankara exportă produse manufacturate în Iran și importă gaze naturale iraniene. Aproximativ 13% din importurile turcești de gaze provin din Iran.
Irakul este și mai dependent de relația cu Teheranul în sectorul energetic. Schimburile comerciale dintre cele două țări au depășit 10 miliarde de dolari în 2025, iar Bagdadul plătește anual aproximativ 4-5 miliarde de dolari pentru gazele naturale iraniene utilizate la producerea electricității. Eventuale noi sancțiuni americane ar putea complica semnificativ efectuarea acestor plăți.
Omanul, care joacă frecvent și rolul de mediator între Iran și Occident, a avut schimburi comerciale de aproximativ 1,5 miliarde de dolari cu Iranul în 2025.
Pakistanul ar putea fi, de asemenea, vulnerabil la o extindere a sancțiunilor. Islamabadul și Teheranul și-au propus creșterea comerțului bilateral la 10 miliarde de dolari, în timp ce schimburile informale sunt estimate deja la aproximativ 4 miliarde de dolari.
India și-a redus drastic relațiile comerciale cu Iranul după intensificarea sancțiunilor americane. Comerțul bilateral, care ajunsese la 17 miliarde de dolari, a coborât la numai 1,63 miliarde de dolari în anul fiscal 2025/2026. Cea mai mare parte este reprezentată de exporturile indiene de cereale, ceai, cafea și condimente.
Iranul are legături economice importante și cu vecinii din Caucaz. Comerțul cu Armenia a ajuns la 768 de milioane de dolari în 2025, iar aproximativ 20% din comerțul exterior al Armeniei tranzitează Iranul. Cele două țări au și un acord prin care Armenia primește gaze iraniene în schimbul energiei electrice.
Schimburile comerciale dintre Azerbaidjan și Iran au ajuns la 312,6 milioane de dolari în primul semestru din 2026, în creștere cu 4,5% față de aceeași perioadă a anului trecut.
Eventuala strategie americană de izolare economică a Iranului ar avea astfel efecte dincolo de Teheran, punând în special China, Turcia și Irak în fața alegerii dintre menținerea unor relații economice importante cu Iranul și riscul unei confruntări cu sancțiunile Washingtonului.
