Obligațiile legale de tranzacționare angro pe piețele centralizate românești de energie electrică și gaze naturale au încetat la 31 decembrie 2024, ceea ce, coroborat cu incertitudinea majoră cu privire la momentul în care va fi eliminat actualul sistem de plafonare a prețurilor finale la consumatori, la modalitatea în care se va face liberalizarea și la cât de liberă va fi piața după dispariția actualei plafonări, creează probleme de lichiditate pe bursele de energie și gaze, numărul și volumul tranzacțiilor pe termene mai lungi reducându-se semnificativ.
Până la finalul anului trecut, la gaze, exista așa-numitul Gas Release Program (GRP), prin care jucătorii din piață, cu excepția producătorilor majori, erau obligați să oferteze anual, atât în calitate de vânzători, cât și în calitate de cumpărători, cantități de gaze pe piețele centralizate operate de Bursa Română de Mărfuri (BRM), în procent de 40% din cât livrau, respectiv cât achiziționau în total într-un an.
A rămas în vigoare, până la 31 martie 2025, doar obligația producătorilor de a livra angro la preț reglementat, de 120 lei/MWh, gazele necesare acoperirii consumului clienților casnici ai furnizorilor și celui al CET-urilor care produc agent termic pentru încălzirea centralizată a populației.
La energie electrică, de la 31 decembrie 2024, a încetat cu totul mecanismul de achiziție centralizată (MACEE), prin care producătorii majori vindeau angro la preț reglementat de 400 lei/MWh, prin intermediul OPCOM, către furnizorii cu clienți finali în portofoliu, distribuitori și Transelectrica. Mecanismul a fost obligatoriu până la 31 martie 2024 și opțional ulterior, până la finalul anului trecut.
Furnizorii de energie electrică din Federația Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie (ACUE) au avertizat încă din toamna anului trecut că nu pot cumpăra energie angro pentru consumul anului în curs, în principal pentru perioada de după eliminarea plafonării, programată legal la 1 aprilie 2025, piețele la termen fiind aproape complet lipsite de lichiditate și înregistrându-se extrem de puține tranzacții de alte tipuri decât cele spot, și numai pentru cantități foarte mici. Ei au reluat atunci solicitarea către autorități de a impune prin lege un mecanism de ofertare obligatorie de energie (power release) de către producători, pe termene mai lungi, pentru asigurarea lichidității pieței.
Mai puțin de 30% din consumul estimat de energie electrică al României de anul acesta fusese contractat în avans la vânzare de către producătorii interni de profil după primele circa 11 luni din 2024, după cum a relatat Profit.ro.
″Pe piață, există îngrijorări că, odată cu încheierea GRP și a mecanismului MACEE, lichiditatea de pe piața centralizată va dispărea în mare măsură, lipsind piața românească de orice referință de preț fiabilă în majoritatea intervalelor de timp, precum și a unei tranzacționări ritmice, care să asigure energia electrică/gazele naturale la prețuri corecte″, spune acum Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE).
Potrivit Autorității, lichiditatea scăzută sau chiar lipsa acesteia este una dintre principalele probleme ale pieței de energie electrică din România, în special pe segmentele de tranzacționare pe termen lung și în cadrul anumitor produse de piață. Aceasta duce la formarea unei diferențe mari între prețul de cumpărare și prețul de vânzare, ceea ce face ca tranzacțiile să fie mai costisitoare și mai puțin atractive pentru participanți.
Impactul lipsei de lichiditate este vizibil prin: • dificultăți în executarea tranzacțiilor - participanții pot avea probleme în găsirea unor contrapartide care să accepte prețurile cerute, ceea ce poate conduce la întârzieri sau chiar la imposibilitatea realizării tranzacțiilor); • creșterea incertitudinii prețurilor – într-o piață cu lichiditate scăzută prețurile pot varia semnificativ între tranzacții, ceea ce face dificilă stabilirea unor strategii eficiente de achiziție sau vânzare; • costuri de tranzacționare mai mari – o diferență crescută între oferta de cumpărare și cea de vânzare crește costurile pentru participanți, afectând competitivitatea acestora, conform ANRE.
În consecință, instituția vrea să înlocuiască obligațiile anteriore de tranzacționare pe burse, stabilite prin legislația primară, cu activitatea unor așa-numiți market makeri (formatori de piață), desemnați din rândul jucătorilor din piețele de energie și gaze – producători, furnizori sau traderi. Aceștia ar urma să asigure lichiditatea piețelor pe banii lor, contra unor stimulente financiare.
Potrivit ANRE, market maker-ul ar fi ″o entitate participantă la piața de gaze/energie electrică ce se angajează contractual să introducă și să mențină în mod continuu, constant și simultan, pentru o perioadă determinată, oferte ferme de vânzare și de cumpărare în piață și să încheie tranzacții în baza acestora, cu utilizarea capitalului propriu″, contribuind astfel ″la descoperirea prețului corect și la dezvoltarea segmentului/segmentelor de piață pe care activează″.
Contravaloarea serviciilor prestate de market makeri poate fi de natura unor stimulente financiare, spre exemplu reduceri la tarifele și/sau comisioanele aplicate de bursă și/sau anumite facilități, cum ar fi mai multe variante de spread pentru același produs, cărora să li se aplice stimulente financiare diferite, conform contractelor individuale negociate și încheiate de părți. Mecanismele de stimulare trebuie să conțină și prevederi exprese cu privire la modalitățile de prevenire și/sau de limitare a retragerii bruște și de proporții a lichidităților, în special în condiții de volatilitate ridicată a pieței/piețelor pe care market makerii activează.
″Market maker-ul oferă piețelor serviciul de formare/menținere a lichidității și descoperirea prețului corect, prin introducerea de oferte ferme, simultane, pe ambele sensuri (atât de cumpărare, cât și de vânzare), cu volume substanțiale, care să permită încheierea tranzacțiilor la un preț care să reflecte condițiile concrete din piață la un moment dat, asumându-și întotdeauna partea opusă a ordinului de tranzacționare. În acest fel, acesta ține în echilibru atât cererea, cât și oferta de pe piață, menține valorile cotațiilor în anumite limite și încurajează participanții la piață să facă tranzacții. Totodată, utilizarea acestei tehnici de tranzacționare poate determina reducerea spread-ului (diferenței dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare) și creșterea volumelor tranzacționate″, mai arată ANRE.
Market makerii ar urma să fie desemnați de către operatorii piețelor centralizate de energie și gaze, OPCOM și BRM, în baza unor contracte specifice. Aceștia vor putea introduce ordine de vânzare și cumpărare atât pe piața produselor standardizate pe termen scurt, cât și pe piața produselor standardizate pe termen mediu și lung, iar executarea tranzacțiilor încheiate trebuie garantată de către o contraparte, în condițiile legii
″Criteriile generale de admisibilitate a unui participant (la piață – n.r.) ca market maker sunt următoarele: a) o bună reputație; b) un istoric financiar și judiciar pozitiv; c) un nivel corespunzător de competență/experiență în materie al persoanelor împuternicite de market maker să desfășoare această activitate; d) o dotare tehnică adecvată; e) resurse financiare corespunzătoare rolului pe care și-l asumă; f) alte criterii pe care operatorul de piață le consideră necesare, sub condiția respectării legalității, principiului nediscriminării și imparțialității. Operatorul de piață are dreptul de a desemna unul sau mai mulți participanți dintre membrii săi activi care să presteze activitatea de market making″, scrie în draftul de ordin ANRE.
Acolo se mai stipulează că market maker-ul se angajează contractual să introducă și să mențină în piață, într-un interval de timp minim, din cadrul ședinței de tranzacționare, fixat de către operatorul de piață, oferte ferme simultane de vânzare și de cumpărare și să încheie tranzacții în baza acestora. Introducerea ofertelor se face pe platformele electronice cu tranzacționare cu mecanism de negociere continuă, iar ofertele simultane de sens contrar introduse de același market maker nu se pot corela între ele.
O ofertă este considerată fermă dacă poate fi corelată cu o ofertă de sens contrar, conform regulilor stabilite de operatorul pieței în cadrul procedurilor operaționale proprii. Ofertele sunt considerate bilaterale simultane dacă prețul cerut la vânzare și cel oferit la cumpărare sunt prezente în registrul de ordine în același timp. Prețurile sunt considerate competitive dacă se încadrează în spread-ul propus de către market maker în funcție de condițiile concrete din piață. Acesta poate fi fix sau variabil.
ANRE spune că activitatea de market making constituie o metodă eficace de creștere a lichidității în piață, deoarece poate asigura accesul la gaz/energie electrică într-o manieră transparentă, nediscriminatorie, poate îmbunătăți lichiditatea produselor pe termen mediu și lung tranzacționate la bursă, va îmbunătăți predictibilitatea prețurilor și va crește flexibilitatea globală a tranzacționării cu gaze/energie electrică între diferite produse, atât pentru entitățile angajate (market makerii), cât și pentru participanții independenți de pe piață.
″Considerăm că, prin introducerea unei metode de tranzacționare cu eficiență dovedită, susținută de o contraparte care operează centralizat și de un sistem solid de garantare, este asigurată participanților siguranța tranzacțiilor, confortul financiar, diversitate în abordarea actului comercial, gestiunea riscului, iar în același timp această metodă furnizează pieței informații valoroase referitoare la prețul activului la diferite perioade de timp″, a declarat președintele ANRE, George Niculescu.
