Pentru salvatori, nu a fost ușor să extragă trupul unei tinere de sub dărâmăturile satului său, distrus de cel mai sângeros cutremur care a lovit Marocul în ultimii șaizeci de ani, relatează AFP.
VEZI AICI ȘI VIDEO Maroc după cutremur: Sate întregi au fost făcute pulbere
Logodnicul ei în vârstă de 25 de ani, Omar Aït Mbarek, a fost prezent duminică la săpături, cu ochii roșii și plini de lacrimi, înconjurat de câțiva localnici, la doar câțiva kilometri de epicentrul cutremurului, scrie News.ro
El vorbea la telefon cu tânăra când a avut loc cutremurul și a auzit ustensilele de bucătărie prăbușindu-se pe podea înainte ca apelul să se întrerupă. A știut că tânăra nu mai era.
"Ce ați vrea să vă spun? Sunt devastat", a declarat el pentru AFP, după ce Mina Aït Bihi, care urma să-i devină soție peste câteva săptămâni, a fost dusă în pături la un cimitir improvizat, unde alte 68 de persoane erau deja îngropate.
Bărbații care au îndepărtat cu grijă cu mâna pământul care o acoperea i-au găsit și telefonul și i l-au înmânat tânărului.
În jurul lui, satul Tikht, unde odinioară locuiau cel puțin 100 de familii, este un morman de lemne, resturi de zidărie, farfurii sparte, pantofi și covoare cu motive complexe.
"Viața s-a terminat aici", spune Mohssin Aksoum, în vârstă de 33 de ani, care are o parte din familie în acest mic sat. "Satul este mort".
- CONSTRUCȚII TRADIȚIONALE -
La fel ca multe sate greu încercate, aceasta era o comunitate mică, cu multe clădiri construite în mod tradițional, folosindu-se un amestec de piatră, lemn și mortar de lut.
Zeci de locuitori, persoane în doliu și soldați s-au adunat duminică printre ruine.
Mulți au spus că nu-și mai amintesc alte cutremure în regiune.
"Nu este ceva la care oamenii de aici să se fi gândit atunci când își construiau casele", a explicat Abdelrahman Edjal, un student de 23 de ani care și-a pierdut cea mai mare parte a familiei în dezastru.
Însă calitatea materialelor de construcție nu era prima grijă a studentului care stătea pe o piatră printre dărâmături, sub un cer albastru strălucitor și înconjurat de munți.
El ieșise la o plimbare după cină când a început cutremurul și a văzut oameni care încercau să scape din casele lor care se prăbușeau. Și-a scos propriul tată din ruinele casei familiei, dar rănile acestuia au fost prea grave, astfel că a murit.
Viața de zi cu zi era deja grea în regiune, la aproximativ două ore de mers cu mașina de Marrakech și de locurile de muncă oferite de sectorul turistic.
- MAI PUȚIN DECÂT NIMIC -
Aksoum, care este originar din sat, dar locuiește în Rabat, deplânge faptul că seismul a măturat puținul pe care oamenii îl aveau.
Arătând spre nas, el explică faptul că mirosul provine de la animale, singura avere pentru mulți dintre locuitori, care sunt îngropate sub dărâmături și încep să putrezească.
"Acum oamenii au mai puțin decât nimic". În timp ce vorbea, doi tineri, cu hainele pătate de praful alb al ruinelor, stăteau pe stânci și plângeau, fără să scoată un cuvânt.
Corturi galbene, folosite ca adăposturi de urgență, erau vizibile pe drumul care duce spre oraș.
Membri ai echipei de protecție civilă cărau paturi de la un camion militar la corturi.
ONG-urile erau, de asemenea, prezente în regiune, evaluând necesitățile, altele decât cele de cazare, hrană și apă, ale persoanelor care au rămas în sate precum Tikht.
Mai mulți locuitori au mărturisit că, șocați de pierderile suferite și de amploarea pagubelor, nu știau ce să facă.
Dar Omar Aït Mbarek este sigur de un lucru. "Îmi voi reconstrui casa", a spus el, ținând în mână telefonul acoperit de praf al logodnicei sale decedate, înainte de a se îndepărta printre dărâmături.
