Deloitte, PwC, KPMG și EY trebuie să se “spargă” pentru a evita în viitor repetarea eșecurilor grave de audit care au subminat încrederea în profesie, au cerut astăzi parlamentarii britanici, reuniți într-o comisie specială formată din reprezentanți ai tuturor partidelor. Aceștia au recomandat și restricții suplimentare pentru companiile Big Four. Impunerea de noi reguli în Marea Britanie pentru marile firme internaționale de audit și consultanță este importantă, activitatea și practicile acestora putând fi adaptate în consecință și în celelalte țări unde activează.
Parlamentarii britanici au solicitat autorității de concurență să aleagă opțiunea extremă – separarea completă – când va publica, peste câteva săptămâni, propunerile finale pentru reformarea pieței de audit, relatează Financial Times. Cerința este semnificativ mai dură decât propunerea inițială făcută de autoritatea de concurență în decembrie, care viza doar despărțirea operațională, obligând Deloitte, PwC, KPMG și EY să-și separe doar personalul care se ocupă de audit de restul businessului.
Comisia parlamentară a lansat anul trecut o investigație asupra viitorului auditului, pe fondul îngrijorărilor în creștere apărute după mai multe scandaluri contabile în care au fost implicați consultanții Big Four și al temerilor că dominanța acestora pe piață (cele patru auditează 97% din cele mai mari 350 de companii britanice listate la bursă) a creat un oligopol și a afectat calitatea auditului. Autoritatea în domeniu a constatat că, anul trecut, 27% din rapoartele de audit făcute pentru companiile mari din componența indicelui FTSE 350 nu îndeplineau standardele de calitate.
Rachel Reeves, parlamentarul laburist care conduce comisia, a spus, citată de Financial Times, că schimbarea a fost prea mult timp amânată, iar concentrarea pieței a dus la condiții precare, în care sunt furnizate rapoarte de audit pe care investitori nu se pot baza, iar noi concurenți sunt excluși.
Big Four sunt acuzate că folosesc auditul prea des, prin rapoarte favorabile, ca mijloc de a ajunge la contracte mult mai bănoase, din activitatea de consultanță. Deși nu pot face pentru același client, în același timp, si audit (rapoarte independente, destinate de fapt investitorilor care trebuie să cunoasca situația reală a companiei respective), și consultanță de business, Big Four ajung să-și rotească în timp marii clienții, care și ei au reguli de schimbare a auditorilor, furnizandu-le succesiv audit și consultanță, sau să furnizeze consultanță într-o țară pentru un client multinațională auditat în altă țară, prin companii diferite din grup.
Problemele acuzate în cazul Big Four provin din faptul că doar patru companii domină piața de audit, reglementatorii sunt prea apropiați de acestea, contabilitatea pe baza “valorii juste – fair value” permite managerilor să “înfrumusețeze” profiturile, iar lipsa unei separări reale a activități de audit în cadrul companiilor de consultanță poate duce la compromisuri în calitatea auditului, pentru a nu supăra șefii care doresc să câștige contracte mai bănoase non-audit de la clienți.
Solicitări pentru restabilirea rolul original al auditului, astfel incat investitorii să fie asigurați că capitalul lor este într-adevar acolo, s-au făcut de mai mulți ani în Marea Britanie Dacă în trecut contabilitatea victoriană arăta un singur număr, foarte clar – Capitalul - , noua contabilitate arată acum mii de numere, dar niciunul dintre acestea nu arată corect ce poate plăti în realitate o firmă ca dividende, astfel încât doar profitul real să ajungă să fie distribuit.
Comisia parlamentară britanică a recomandat și alte schimbări radicale. Printre acestea, limitarea numărului de mari companii listate dintr-un anumit domeniu pe care fiecare Big Four are voie să le auditeze, dar și obligarea firmelor mari să-și schimbe auditorii la fiecare șapte ani, nu la fiecare două decenii.
În plus, parlamentarii vor ca auditorii să includă în rapoarte, în viitor, și informații despre politicile salariale ale clienților, despre inegalitățile salariale de gen, despre practicile de plată a furnizorilor, dar și despre felul în care au investigat fraudele potențiale la companiile pe care le-au auditat.
O cerință suplimentară pentru companii va fi evidențierea în rapoartele anuale a situației rezervelor de distribuit și a diferenței dintre profiturile realizate și cele nerealizate. Motivul invocat de parlamentari: eliminarea îngrijorărilor că firmele plătesc dividend acționarilor din profituri nerealizate.
Ideea spargerii complete a activității de audit este contestată, însă, de grupurile de lobby de business și de cea mai mare asociație din domeniul contabil (ICAEW), care susțin că efectele nu vor fi cele dorite de inițiatori, ci unele exact contrare: vor descuraja noi intrări de jucători pe piața de audit, iar încercarea de a garanta independența firmelor de audit s-ar putea sfârși într-o slăbire a pieței.
