În contextul în care în anul 2022 s-a instituit Sistemul național privind monitorizarea transporturilor rutiere de bunuri RO e-Transport și totodată s-au reglementat sancțiuni semnificative pentru nerespectarea regulilor aferente, se pune întrebarea cât de propoționale sunt acestea în raport de scopul urmărit?
Acest sistem a avut ca principal scop reducerea decalajului fiscal rezultat din evaziunea și frauda fiscală și a impactului negativ al acestora asupra nivelului încasărilor la bugetul statului.
Prin acest sistem s-a urmărit monitorizarea transporturilor rutiere pe teritoriul național ale bunurilor cu risc fiscal ridicat (de regulă cele în care statul a avut dificultăți de a încasa TVA-ul aferent, precum: legume, fructe, băuturi, îmbrăcăminte, etc) și transporturile rutiere internaționale de bunuri (indiferent dacă aveau sau nu risc comercial, dacă acestea aveau o masă brută totală mai mare de 500 kg sau o valoare totală mai mare de 10.000 lei).
La momentul instituirii Sistemului RO e-Transport (prin OUG Nr. 41/2022) s-au prevăzut amenzi de la 10.000 de lei la 50.000 de lei în cazul persoanelor fizice, respectiv de la 20.000 de lei la 100.000 de lei în cazul persoanelor juridice, precum și confiscarea contravalorii bunurilor nedeclarate.
Aplicarea acesor sancțiuni a fost amânată succesiv, întrând în vigoare la data de 1 Iulie 2024 pentru faptele săvârșite și constatate începând cu această dată.
Urmarea imediată a fost aceea că organele constatatoare au început să aplice sancțiunile, însă în practică au apărut diverse situații în care au fost sancționate și persoane de bună-credință, care fie nu au săvârșit faptele cu vinovăție (de exemplu, transportatorul nu a anunțat beneficiarul despre încărcarea mărfurilor si începerea transportului, astfel încât acesta din urmă să îl raporteze) fie au fost sancționate pentru fapte anterioare datei de 1 Iulie 2024, etc.
Ca efect al aplicării respectivelor sancțiuni, instanțele judecătorești au fost asaltate de plângeri împotriva acestora, iar una dintre apărările comune ale reclamanților a fost aceea a caracterului vădit dispropoționat al respectivelor măsuri.
Din practica judecătorească existentă până la acest moment, s-a putut observa că deși amenzile aplicate au fost de regulă cele minime, sancțiunea complementară le-a depășit uneori exponențial, ajungând și la valori de câteva milioane de lei.
Astfel se pune întrebarea cât de propoționale sunt aceste sancțiuni în raport de scopul urmărit?
În primul rând, trebuie remarcat faptul că în ceea ce privește sancțiunea amenzii, în domeniul RO E-Transport legea nu oferă posibilitatea achitării acesteia la jumătate în termen de 15 zile de la aplicare, așa cum este regula în materia contravențiilor.
În al doilea rând, organul constatator nu are lăsată de lege puterea de apreciere asupra aplicării sau nu a sancțiunii complementare a confiscării contravalorii bunurilor nedeclarate, acesta fiind obligat să o aplice indiferent dacă sancțiunea principală este aceea a unui simplu avertisment sau cea a amenzii.
În mod logic, echitabil, sancțiunea complementară ar trebui să aibă un caracter subsecvent și implicit un impact mai mic decât sancțiunea principală, însă în domeniul RO E-Transport sancțiunea complementară tinde să fie cea principală, având un impact semnificativ asupra patrimoniului celor sancționați.
Or, în contextul în care amenda nu se poate achita la jumătate și se confiscă automat contravaloarea transportului, în mod evident aceste sancțiuni ies din perimetrul propoționalității și al echității, nefiind corelate întradevăr cu scopul pe care îl urmărește sistemul RO E-Transport.
Astfel, importantă și intereseantă va fi optica Curții Constituționale care va analiza excepția/excepțiile de neconstituționalitate ce vor fi ridicate în procesele aflate pe rolul instanțelor judecătorești.
În anticiparea sanselor mari de a fi pronunțată o soluție de neconstituționalitate, Guvernul a lansat recent în dezbatere publică un proiect prin care se modifică regimul sancționator al confiscării, aceasta urmând a se dispune gradual, respectiv 15% din valoarea bunurilor nedeclarate la prima abatere, 50% din valoarea bunurilor nedeclarate la a doua abatere, respectiv confiscarea valorii integrale a bunurilor nedeclarate la a treia abatere.
Problema care se pune este aceea că măsura confiscării în forma actuală a produs și încă produce efecte juridice, iar cei ce au achitat și nu au contestat măsura vor rămâne cu o pagubă semnficiativă. Cei care nu au achitat și au contestat, în măsura în care va opera modificarea anterior menționată, vor beneficia de legea mai favorabilă, deci inclusiv de respectivul sistem gradual.
În concluzie, raportat la forma actuală a arhitecturii regimului sancționator al nerespectării regulilor sistemului RO E-transport, în mod evident se poate observa cu obiectivitate că această are un caracter dispropoționat și inechitabil. În forma propusă și lansată în dezbatere publică, cu sistemul gradual al aplicării măsurii confiscării, se temperează puțin caracterul dispropoționat al acesteia, însă opinăm că oportun ar fi fost și ca această sancțiune complementară să devină opțională pentru organul constatator, ci nu obligatorie, astfel încât în raport de particularitățile fiecărui caz să poată fi aplicată sau nu.
Nu trebuie uitat că principalul scop al fiecărei sancțiuni este acela preventiv și doar în subsidiar unul punitiv, iar orice măsură trebuie să fie fundamentată pe echilibru, proporționalitatea reprezentând punctul comun în care se întâlnesc atât interesele statului, cât și drepturile persoanei vizate de respectiva sancțiune.
Un material realizat in parteneriat cu Avocat.ro
