Cu două săptămâni înainte ca deputații să voteze un nou amendament care înăsprește și mai mult, pentru a treia oară, regimul fiscal al înstrăinărilor de creanțe, Consiliul Patronatelor Bancare din România (CPBR) trimisese comisiilor parlamentare de specialitate și ministrului Finanțelor, Orlando Teodorovici, o scrisoare cu propunerea unor soluții de compromis, care să mențină regula generală de limitare a deductibilității, dar la un nivel care să nu blocheze total piața tranzacțiilor de credite neperformante. Propunerile bancherilor nu au fost luate în discuție în comisii, fiind votat în schimb un amendament care crește și mai mult impozitarea și pentru care nu a putut avea loc nicio dezbatere, fiind introdus cu doar o săptămână înainte de votul în plen de deputatul PNL Bogdan Huțucă, fost director general în Finanțe și angajat al ANAF.
Înainte de a fi prezentă aici, informația a fost anunțată pe Profit Insider
Concret, bancherii au propus amendarea prevederilor art. 25 alineatul (3) litera n) din Codul Fiscal, astfel încât să se stabilească o regulă generală de deductibilitate a sumelor reprezentând valoarea creanțelor înstrăinate prin raportare la un plafon de 50% din valoarea respectivelor creanțe la care să se adauge venitul realizat din înstrăinarea acestora până la nivelul valorii nominale a creanței înstrăinate. O astfel de modificare ar fi îndulcit regimul fiscal actual, valabil de la 1 ianuarie, de când deductibilitatea nelimitată a pierderilor de care beneficiau în trecut băncile a fost limitată la 30% din valoarea creanțelor înstrăinate.
CPBR a arătat în scrisoare autorităților cărora le-a fost adresată că un asemenea mecanism ar evita blocarea totală a tranzacțiilor de cesiune de creanță, cu toate efectele nefaste asupra companiilor, clientilor și a economiei, în general; ar stimula obținerea unui preț de vânzare cât mai ridicat de către cedent și ar asigura neutralitate fiscală pentru tranzacțiile de cesiune de creanță efectuate la un nivel apropiat de valoarea nominală a creanței. În plus, alături de alte propuneri, ar elimina și posibilitatea vânzarii de creanțe performante la prețuri mult subevaluate, acuzate în trecut de autoritățile fiscale.
Ca situații particulare, bancherii au propus să fie deductibile integral cheltuielile privind valoarea creanțelor înstrăinate dacă prețul obținut reprezintă valoarea de piață a respectivelor creanțe, valoare dovedita, de exemplu, fie printr-un raport de evaluare, întrocmit de evaluatori autorizați, fie printr-un proces competitiv de selecție a cumpărătorului/cesionarului, în care a existat un număr suficient de ofertanți.
Pentru cazurile în care prețul obținut în schimbul creanțelor înstrăinate ar fi mai mic decât valoarea lor de piață, CPBR a propus ca diferența între valoarea de piață minimală și prețul obținut ca urmare a cesiunii de creanțe să fie tratată drept cheltuială nedeductibilă la stabilirea profitului impozabil. Aceasta ar permite să se consemneze autorizat și independent valoarea reală de piață a creanței, amendându-se deductibilitatea fiscală doar în cazul tranzacțiilor care au loc sub o asemenea valoare. Consiliul Patronatelor Bancare susține că astfel se elimină posibilitatea vânzarii de creanțe performante la prețuri mult subevaluate, practică acuzată de autorități și adusă ca argument pentru înăsprirea legislației fiscale în domeniu.
Exceptare totală de la limitele de deductibilitate prevăzute în Codul Fiscal a fost cerută de bancheri pentru creanțele întrăinate în baza contractelor de factoring precum și a creanțelor înstrăinate care sunt înregistrate în afara bilanțului.
Modificările exacte propuse de CPBR la articolul 25 alineatul (3) litera n) din Codul fiscal, care limitează în prezent deductibilitatea cheltuielilor reprezentând valoarea creanțelor înstrăinate la 30% din valoarea creanțelor înstrăinate sunt:
“(1) Cheltuielile reprezentând valoarea creanțelor înstrăinate, potrivit legii, în limita unui plafon de 50% din valoarea creanțelor înstrăinate, la care se adaugă venitul realizat din înstrăinarea acestora, dar nu mai mult decât valoarea creanțelor înstrăinate.
(2) Prin excepție de la prevederile alineatului (1), cheltuielile reprezentând valoarea creanțelor înstrăinate, potirivit legii, sunt integral deductible la calculul impozitului pe profit, în situația în care prețul obținut în schimbul creanțelor înstrăinate este justificat în baza unui raport de evaluare emis de către un evalutator indepedent. În situația în care prețul obținut în schimbul creanțelor înstrăinate este mai mic decât valoarea minimă stabilită în raportul de evaluare, diferența dintre cele două valori va fi tratată drept cheltuială nedeductibilă la stabilirea profitului impozabil.
(3) Fac excepție de la prevederile prezentei litere cheltuielile reprezentând valoarea creanțelor înstrăinate în baza contractelor de factoring de orice fel, cheltuielile reprezentând valoarea creanțelor înstrăinate în baza unui proces competitiv de selecție a cumpărătorului/cesionarului care a implicat un număr suficient de ofertanți pentru a se asigura obținerea unui preț al pieței, precum și cheltuielile reprezentând valoarea creanțelor ce fac obiectul înstrăinarii, care sunt înregistrate în afara bilanțului."
Propunerea nu a fost discutată de deputați, care au votat, în schimb, un amendament cu prevederi chiar mai dure decât cele actuale, introdus de liberalul Bogdan Huțucă: "În cazul creanțelor cesionate, pierderea netă reprezentând diferența dintre prețul de cesiune și valoarea creanței cesionate este deductibilă în limita unui plafon de 30% din valoarea acestei pierderi. În cazul în care cesionarul cedează creanța, pierderea netă se determină ca diferență între prețul de cesiune și costul de achiziție al creanței. În cazul instituțiilor de credit, în situația în care creanțele cesionate sunt acoperite parțial sau integral cu ajustări pentru pierderi așteptate, precum și în situația în care creanțele sunt scoase din evidență în conturi în afara bilanțului și apoi sunt cesionate, 70% din diferența între valoarea creanței înstrăinate și prețul de cesiune reprezintă elemente similare veniturilor.”
Potrivit consultanților, noile modificări blochează complet piața tranzacțiilor cu credite neperformante și le afectează substanțial pe cele pentru care s-au încheiat contracte și se află în derulare. Mai ales în cazul tranzacțiilor cu creanțe neperformante scoase în afara bilanțului, impozitul ajunge să fie multiplul sumei pe care vânzătorii o încasează de la cumpărător, deoarece băncile, dar și alte tipuri de companii, vor datora impozit atât pentru prețul încasat de la cumpărător, cât și pentru 70% din diferența dintre valoarea creanței înstrăinate și prețul la care s-a vândut aceasta. Singura îmbunătățire apare pentru impozitarea vânzărilor de creanțe nescoase încă din bilanț.
În scrisoarea trimisă parlamentarilor și ministrului Finanțelor, patronatele bancare avertizau că prevederile în vigoare ale articolului menționat din Codul fiscal, coroborate cu prevederile Proiectului de HG pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal au ca efect îngrădirea semnificativă a pieței cesiunilor de creanțe, afectând operatori din mai multe sectoare de activitate, dar clienții și economia, în general.
Printre aspectele semnalate:
“1. Nivelul de deductibilitate a cheltuielilor aferente creanțelor înstrăinate nu ține cont de nivelul veniturilor obținute din înstrăinarea acestora. Ca efect al unei astfel de lipse de corelare, companiile se pot afla în situația în care înregistrează venituri impozabile în cadrul tranzacției, peste nivelul de deductibilitate acceptat pentru cheltuieli, creându-se astfel un efect de dublă impunere.
2. Nivelul de deductibilitate a cheltuielilor aferente creanțelor înstrainate nu ține cont de gradul de acoperire cu provizioane a creanțelor respective, generând astfel o nerecunoaștere fiscală a acestor pierderi. Astfel, provizioanele specifice/ajustările pentru depreciere sau, după caz, valorile pierderilor așteptate aferente creanțelor înstrăinate, constituite de către bănci conform reglementărilor BNR conforme cu IFRS, reflectă gradul așteptat de recuperare în legătura cu aceste creanțe. Nerecunoașterea din punct de vedere fiscal a acestor pierderi în cazul vânzării creanței nu se justifică în nici un fel din punct de vedere economic și crează premisele pentru menținerea în bilanț a creanțelor nerecuperabile. În cazul instituțiilor de credit, o astfel de măsura nu poate duce decât la majorarea ratei creditelor neperformante, în flagrantă contradicție cu tendințele promovate la nivel european pentru curățarea portofoliilor de astfel de creanțe, respectiv pentru facilitarea administrării acestora de către operatori specializați.
(CPBR menționează, cu titlu de exemplu, și câteva demersuri la nivel european de sprijinire a procesului de reducere a creditelor neperformante din portofoliile bancilor. Printre acestea:
a) Decizia Consiliului Europei din data de 11 iulie 2017 de aprobare a unui plan de sprijinire a procesului de reducere a creditelor neperformante din portofoliile băncilor, astfel încât sistemele financiare din cadrul UE să poată sprijini în continuare dezvoltarea economică. Acest plan are în vedere aspecte precum:
- Dezvoltarea și reglementarea unei piețe secundare a creditelor neperformante. Comisia Europeană are obligația ca, pâna în vara anului 2018, să instituie mecanismele prin care să se elimine impedimentele de transfer a creditelor neperformante din portofoliul bancilor către alte entități, cu protejarea drepturilor consumatorilor și instituirea unor masuri de reglementare inclusiv a cesionarilor.
- Comisia Europeană avea obligația de a analiza în cursul lui 2017 oportunitatea reglementării unui cadru de management centralizat la nivelul statelor membre a creditelor neperformante.
b) Informarea Comisiei Europene adresată Parlamentului European, Consiliului European, Băncii Centrali Europene, Comitetului Economic și Social European și altor Comitete relevante în 11 octombrie 2017, cu privire la Uniunea bancară, conform căreia Comisia are în pregătire un pachet legislativ ce vizează reducerea stocului de credite neperformente și prevenirea acumulării de astfel de credite în portofoliile instituțiilor de credit.
c) Subiectul creditelor neperformante din sistemul bancar european este unul important pentru Consiliu (ECOFIN), dovadă fiind și includerea acestuia în Concluziile Consiului Europei asupra raportului privind mecanismele de alertă în 2018, emis în desfășurarea procesului de supraveghere macroecomică a UE (MIP - Macroeconomic Imbalance Procedure).
3. Din declarațiile publice ale reprezentanților Guvernului, reiese faptul că intenția legiuitorului în implementarea acestor măsuri fiscale a fost de a penaliza tranzacțiiile transfrontaliere de portofolii de credite neperformante la prețuri cu mult sub prețul de piață a acestora. Or, decizia de a da drept de deducere limitat la 30% din valoarea creanțelor înstrăinate afectează toate companiile care decid vânzarea/cesionarea creanțelor, indiferent dacă tranzacțiile sunt făcute la prețul de piață ori dacă creanțele în discuție sunt neperformante și/sau cu un grad extrem de redus de recuperabilitate (și provizionate aproape integral).
4. Totodată, prevederile art. 25 alin (3) lit (n) din Codul Fiscal sunt de natură a afecta și alte tipuri de tranzacții, precum cele de factoring, care sunt, în esență, instrumente foarte apreciate de anumite categorii de operatori pentru obținere de finanțare a activității, dar și a reducerii costurilor ca urmare a externalizării activității de urmărire și gestionare a creanțelor.
Factoringul reprezintă o operațiune prin care o bancă sau instituție financiară non-bancară specializată în astfel de servicii (Factorul) va plăti unei societăți (numita Aderent), în schimbul unui preț, anumite creanțe pe care Aderentul le deține împotriva clienților săi. Scopul unei astfel de operațiuni, din perspectiva Aderentului, este de a putea beneficia de lichidități, dar și de eficientizare a încasărilor.
Factorul presteaza Aderentului cel puțin două din următoarele servicii: finanțarea, administrarea creanțelor, colectarea cranțelor și acoperirea riscului de neplată. Astfel, substanța contractului de factoring nu e o cesiune propriu-zisă de creanțe, ci mai curând o prestare de servicii care să răspunda nevoii companiilor de a accesa urmatoarele tipuri de servicii:
a. Încasarea fondurilor aferente creanțelor înainte de termenul de plată, agreat comercial, pentru a le reintroduce în circuitul activității economice desfășurate;
c. Externalizarea activității de urmărire și gestionare a creanțelor către un Factor, acesta din urmă beneficiind de procese și proceduri specializate în acest sens.
Or, aplicarea unei limitări a deductibilității fiscale pentru o astfel de operațiune de finanțare este de natură a afecta companiile care se bazează pe astfel de finanțări/sursă de lichidate în susținerea activității.
5. Impunerea unei astfel de limitări a deductibilității nu ar trebui aplicată și pentru vânzarea creanțelor înregistrate în evidența extracontabilă.
Potrivit prevederilor contabile aplicabile, instituțiile de credit au stabilite politici de ștergere a expunerilor din bilanț și de recunoaștere a acestora în evidența extracontabilă pe masura ce se determină ca șansele de recuperare a creanțelor sunt mici sau costurile aferente procedurilor de recuperare sunt mai mari decât sumele estimate a fi recuperate. Astfel de situații se pot întâlni atât în cazul debitorilor persoane fizice, cât și în cazul debitorilor persoane juridice care înregistrează modificari semnificative în situația financiară sau pentru care e deschisă procedura de insolvență fără a exista un plan de reorganizare.
Din perspectiva instituțiilor de credit, analiza de recuperabilitate a creanțelor are în vedere, pe de o parte, sursele de venit disponibile pentru recuperarea creanțelor și, pe de altă parte, existența garanțiilor (de ex. garanții imobiliare). De regulă, după valorificarea garanțiilor și stingerea creanțelor cu sumele obținute din valorificarea garanțiilor, partea de creanță datorată de debitor rămasă neacoperită de garanții și pentru care nu mai există venituri disponibile pentru rambursarea acesteia se șterge din evidența contabilă, fiind urmarită în evidența extracontabilă.
Din toate aceste considerente, apreciem că demersurile de valorificare a creanțelor neperformante, înregistrate ca expuneri extrabilanțiere, ar trebui mai degrabă încurajate și nicidecum.
6. De regulă, cesiunea de creanțe survine după epuizarea tuturor celorlalte mijloace posibile de recuperare; așadar, aceasta nu trebuie privită ca un demers comercial obișnuit, ci ca o ultimă opțiune de valorificare și de evitare a acumulării unui stoc de creanțe neperformante.
7. Limitarea/îngreunarea cesiunilor de creanțe prin tratamentul fiscal aplicat poate conduce la acumularea de stocuri de credite neperformante în portofoliile insituțiilor de credit, cu efecte negative asupra indicatorilor financiari ai acestora."
CPBR mai arată în scrisoare că orice legislație care împietează asupra stocurilor de credite neperformante, trebuie analizată coroborat și cu angajamentele asumate de către autoritățile române prin acordul semnat cu Fondul Monetar Internațional, prin care se prevede reducerea ratei expunerilor neperformante ale instituțiilor finaciare până la un nivel comparabil cu cel înregistrat de țările din Europa Centrala, de Est și de Sud-Est. În acest sens, subliniază că urmare a angajamentelor asumate de către România și a acțiunilor intreprinse de către Banca Națională a României în vederea asigurării îndeplinirii acestor angajamente, rata expunerilor neperformante înregistrată la nivelul sistemului bancar din România a scăzut de la 22%, în 2014, la un nivel care situează sub 10% în 2016 (pag.54 din IMF Country Report No. 17/133), iar potrivit raportului FMI menționat anterior, s-a constatat că raportul creditelor neperformante (NPL) a scăzut semnificativ în perioada analizată, însă nivelul acestuia este încă ridicat, fapt ce a împiedicat creșterea creditelor (pag.6-7 din IMF Country Report No. 17/133). Totodata, Misiunea FMI a încurajat BNR să continue să acționeze pentru a reduce raportul creditelor neperformante - în special pentru persoane juridice (pag.18 din IMF Country Report No. 17/133).
Pentru toate aceste motive, CPBR apreciază că forma curentă a art. 25 alin (3) lit. n) poate conduce la blocarea pieței cesiunilor de creanțe, cu efecte nefaste asupra consumatorilor, bugetului de stat și operatorilor economici, și descurajează sever circulația capitalului și piața liberă. Consiliul consideră că orice astfel de inițiativă trebuie însoțita de un studiu de impact care să releve atât beneficiile, cât și riscurile pe care le comportă pentru subiecții de drept vizați.
În finalul scrisorii, CPBR își reafirmă “disponibilitatea de a colabora cu autoritățile statului în procesul de legiferare” și transmit rugămintea de a organiza o întâlnire în care să poată detalia mai mult aspectele relatate. O astfel de întâlnire nu a avut loc până în prezent.
