Un nou război amenință piața energiei, pe jumătate liberalizată, pe jumătate reglementată, cel dintre producătorii și furnizorii (implicit distribuitorii) de energie electrică, după ce în prima parte a anului pe această piață s-au confruntat, cel puțin în declarații și în comisia de industrii a Camerei Deputaților, producătorii și distribuitorii de gaz pe tema liberalizării prețului la producători.
De această dată, furnizorii de energie electrică, prin vocea directorului general al Electrica, Cătălin Stancu, cer impunerea unui regim de control al prețurilor, a căror evoluție, susține acesta, afectează atât distribuitorii și furnizorii, dar posibil și alte industrii.
Despre politica de control al prețurilor, cu efecte dezastruoase de-a lungul istoriei, se crede în general că este o măsură populistă impusă de politicieni, în goana lor după capital electoral. De cele mai multe ori însă, această politică este însă promovată chiar de industrii monopoliste, care consideră că este mai ușor de negociat cu decidenți politici decât cu “legile” economiei de piață.
ANRE refuză “deocamdată” să ia în considerație propunerea de plafonare a prețurilor, susținând că nu are date privind nefuncționalitatea pieței.
Singurul argument adus de furnizori (și companiile surori distribuitoare) în susținerea ideei de “nefuncționalitate a pieței” este cel al prețului energiei electrice pe piața spot (piața pentru ziua următoare - PZU), care s-a majorat cu 42% în luna iunie față de perioada similară a anului trecut (în euro).
Argumentul prețului și mai ales amploarea majorării pare a sugera că există o problemă pe această piață. Este aceasta însă o situație particulară pentru România sau se regăsește și pe alte piețe?
Potrivit raportului Comisiei Europene privind evoluția pieței energiei electrice din UE pe primul trimestru al anului, prețurile en-gros la electricitate au fost mai mari cu 51% decât cele din perioada similară a anului trecut, “când acestea s-a situat la minimele ultimilor ani”. Cu alte cuvinte, sugerează Comisia Europeană, actualele prețuri par excesiv de mari numai pentru că cele din 2016 au fost neobișnuit de mici.
Cele mai mari prețuri au fost înregistrate în Spania (60 euro pe MWh) și, important pentru România, în Grecia (59 euro/MWh) și Ungaria (58 euro/MWh). Comparativ cu primul trimestru al anului trecut, cele mai majorări de prețuri au fost în Spania (89%) și, iarăși important pentru România, Ungaria (83%).
Și în România au fost înregistrate procente similare în primele două luni ale anului, după care procentul de majorare a prețurilor a scăzut la 40-42%.
O analiză a graficelor evoluției prețurilor spot pe OPCOM, comparativ cu celelalte burse europene, arată că piața din România a urmat trendul european, ce-i drept undeva la limita superioară a acestuia. Motivul pare a fi însă unul care nu ține de tranzacțiile de pe piața autohtonă, ci de faptul că România se află într-o regiune care este caracterizată de prețuri extrem de ridicate atât la extremitatea sa sudică (Grecia), cât și cea nordică (Ungaria).
CE: Închiderea neplanificată a unor unități de producție și nivelul redus al producției de energie hidro au pus presiune pe prețuri
Dar cum comentează Comisia Europeană situația? “Unele piețe din Europa Centrală și de Est au fost greu afectate de vremea rece (din primul trimestru - n.r.), dar și de reducerea capacităților de producție și a celor de import, ceea ce a rezultat în prețuri ridicate. Prețul mediu a atins vârful în Ungaria pe 11 ianuarie (150 euro/MWh, chiar dacă au fost intervale orare când s-a tranzacționat și cu 300 euro/MWh). Acesta a fost rezultatul mai multor factori. În ianuarie Ungaria a înregistrat un consum record de electricitate (4,27 TWh). În plus, au fost închise planificat mai multe unități de producție, afectând semnificativ capacitatea de producție din Ungaria.
Și mai important, au fost înregistrate închideri neplanificate ale unor unități de producție din Ungaria, cu o capacitate de peste 1.000 MW. Capacitatea de generare de electricitate din bazinul Dunării a scăzut la rândul său. Nivelul redus al producției de energie hidro a afectat și nivelul prețurilor din România, pe lângă acesta punând presiune asupra prețurilor și producția sub așteptări de energie din surse regenerabile. În consecință, au fost înregistrate exporturi reduse din România către Bulgaria”, se precizează în raportul CE.
Analiza situației unităților de producție închise în regiune arată că descrierea CE este valabilă și pentru trimestrul al doilea. În Ungaria sunt în continuare închise neplanificat câteva zeci de unități de producție, cu o capacitate de peste 1.500 de MW.
26 unități de producție închise, planificat sau nu, în România
În România, pe lângă închiderea neprogramată a ambelor unități de producție ale centralei electrice de la Brazi a OMV Petrom (una redeschisă în urmă cu 10 zile), cu capacitate de 860 MW, sunt încă închise neplanificat alte 5 unități de producție (TPP Borzești, cu capacitate de 194 MW, 2 unități CET Mint, cu o capacitate de 220 MW, respectiv 195 MW, o unitate de la Turceni, cu o capacitate de 317 MW, și una de la Rovinari, cu o capacitate de 404 MW).
În total, capacitatea de producție din România este mai redusă cu peste 2.000 de MW, aproape o treime din consumul total de 6500 MWh din lunile de vară pe țară.
Exporturi mai reduse cu 80% față de perioada similară a anului trecut
Reducerea capacității de producție din România reiese și în raportările Transelectica. Numai dacă ne uităm pe situația exporturilor din ultima lună, se observă o reducere a acestora la aproximativ 20% din exporturile de energie electrică din perioada similară a anului trecut. Dacă anul trecut, România exporta zilci în medie peste 1.000 de MW, în aceeași perioadă din acest an, exporturile au fost în medie zilnică undeva la 200 de MW.
Pe 6 iulie, de exemplu, România a fost nevoită să importe 240 de MW, în timp ce pe 6 iulie 2016 exporta 1.290 MW.
Volumele tranzacționate pe piața spot - în scădere cu 15%
Tot datele Transelectrica arată că situația producției de energie hidro descrisă în raportul CE continuă să fie de actualitate. Dacă anul trecut, în luna iulie România producea energie hidro de 2500 MW pe zi, în prezent producția de energie din surse hidro este de maxim 1500 MW pe zi. Pe lângă cele 5 unități de producție închise neplanificat (6 cu centrala electrică OMV Petrom de la Brazi), mai există în prezent alte 20 închise planificat.
Producția mai redusă de energie electrică din România rezultă și din datele OPCOM. Volumele tranzacționate pe piața pentru ziua următoare s-au redus considerabil în acest an. Astfel, în luna iunie, volumul tranzacțiilor de pe PZU s-a redus cu 15%, de la aproape 2 milioane MWh la 1,65 MWh. În iunie reducerea a fost de 13,21%, de la 2 milioane MWh la 1,76 milioane MWh.
Propunerea furnizorilor de intervenție a autorităților pe piața energiei electrice din România pare bizară în acest context. Cum ar putea ANRE să influențeze evoluția prețurilor de pe celelalte piețe din UE, în special pe piața din Ungaria (dar și Grecia sau Bulgaria)? Orice intervenție a reglementatorului din România, și în special o intervenție de tip “control al prețurilor”, ar echivala cu o închidere a pieței autohtone, care ar avea efecte asupra “cuplării” cu piețele regionale, efecte care nu vor fi privite cu îngăduință de Comisia Europeană.
