Ovidiu Predescu: În interviul publicat săptămâna trecută (Mircea Duțu: Și, totuși, e posibilă o știință a dreptului și o cercetare științifică a sa, iar IA e indispensabilă unui atare demers, 26 martie 2025), evocam și rolul „revoluției IA” în afirmarea dreptului ca știință, remarcam contribuțiile dv. fondatoare la dezvoltarea Dreptului inteligenței artificiale (DIA) în țara noastră ca nouă disciplină științifică și promiteam o discuție separată pe o atare temă de absolută actualitate. Și, iată, ocazia s-a ivit mai repede decât ne așteptam prin apariția volumului Elemente de Dreptul inteligenței artificiale, pe care îl semnați și publicați la Editura „Universul Juridic”.
Deopotrivă, un veritabil eveniment editorial și mai ales unul științific, reprezentând prima lucrare sistematică din România consacrată acestei materii juridice inovatoare, care se cuvine marcat și salutat ca atare. În același timp, o nouă operă reprezentativă a științei dreptului românesc, care încununează o carieră profesională remarcabilă, și o operă științifică de excepție în spațiul juridic contemporan.
Așadar, domnule profesor Mircea Duțu, Director emerit al Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române (ICJ) și Președinte al Universității Ecologice din București (UEB), după Dreptul mediului (1989; 1992), Dreptul urbanismului (1995), Dreptul climei. Regimul juridic al combaterii și atenuării încălzirii globale și adaptării la efectele schimbărilor climatice (2021), lucrări inițiatoare și repere doctrinare pentru domeniile pe care le anunță, iată că acum o alta, tot de pionierat pentru știința dreptului românesc și nu numai: Elemente de Dreptul inteligenței artificiale (Editura „Universul Juridic”, București, 2025). De ce hic et nunc o nouă carte juridică de excepție din partea autorului Mircea Duțu?
3 aprilie - Eveniment Profit Health.forum - Sănătate nouă
16 aprilie - Maratonul de Educație Financiară
Mircea Duțu: Nimic mai mult și altceva decât o cerință și o împlinire a timpului pe care îl trăim. De când m-am hotărât și pregătit să urmez Dreptul (sunt de atunci decenii bune!) și apoi pe întregul drum sinuos al carierei juridice nu am acceptat niciodată să-mi reduc preocupările profesionale și mai ales pe cele de activitate științifică la simpla artă și tehnică de a interpreta norma legală ci, dimpotrivă, am tins să cred și am încercat să demonstrez că dincolo de ea se află ceva ce merită investigat, receptat și afirmat creator. Am fost convins, totodată, și am militat pentru ca și în țara noastră știința dreptului să se dezvolte sincronic, într-un ritm cât mai deplin cu cea europeană, în special, și cea occidentală, în general. De aceea, orice progres juridic major apărut în acest spațiu civilizațional nu m-a lăsat indiferent și am căutat, pe cât posibil, să-l transpun și la noi. În fine, destinul mi-a oferit șansa să particip la construirea unei universități care, prin însăși denumirea sa și mai ales prin misiunea academică asumată, să fie una a avangardei științifice, ceea ce a favorizat aplicarea proiectelor mele inovatoare. Nu mi-a plăcut niciodată să repet pur și simplu ceea ce au făcut alții și am dorit întotdeauna să ritmez cu ceea ce e nou, care se lasă descoperit și am îndrăznit să plec în căutarea lui. Desigur, cu rezultate mai mult sau mai puțin relevante, precum în orice întreprindere de acest gen. Poate de aceea uneori nu am fost înțeles întru totul, dar, în cele din urmă, sper că am reușit să arăt datele esențialului și să dau, cel puțin, tonul de urmat în privința miezului problemei abordate.
Așadar, și în privința noii discipline de studiu și ineditului domeniu de cercetare științifică reprezentată de DIA lucrurile s-au petrecut oarecum asemănător. Afirmarea fulgurantă a revoluției IA în ultima perioadă a determinat rezonanțe majore și în plan universitar, iar în privința dreptului a generat provocări cruciale. Consecvent liniei de conduită profesională anunțată am elaborat și publicat o serie de studii și articole ce au premers apariției monografiei de față, iar în domeniul didactic am inițiat, în cadrul UEB, începând cu anul universitar 2024–2025, masterul de drept al inteligenței artificiale. De asemenea, promovăm în cadrul Școlii doctorale de Drept a universității teme de cercetare aferente acestei arii de cunoaștere ce vizează inovarea, noul.
Ovidiu Predescu: Dacă acestea sunt premisele de preocupări personale și de destin profesional, evocând fondul problemei cum ați ajuns la perspectivele constituirii acestei noi ramuri de drept și inedite discipline științifice?
Mircea Duțu: Crearea unei inteligențe artificiale va fi cel mai mare eveniment din istoria umanității, dar s-ar putea să fie și ultimul, afirma sentențios, încă din 2014, astrofizicianul britanic Stephen Hawking într-un interviu la BBC, avertizând, destul de timpuriu, asupra a ceea ce se află acum în centrul dezbaterilor societății. Astăzi când, potrivit unui specialist al materiei „Ruptură tehnologică istorică pentru unii, nouă formă de bluff tehnologic pentru alții, inteligența artificială e în centrul tuturor atențiilor”. Și, fără îndoială, și în cel al preocupărilor de reglementare și de guvernanță, cu expresii normativ-instituționale corespunzătoare și în plin avânt, în căutarea noului juridic și spre cristalizarea unei alte ramuri de drept și a unei specifice reflecții aferente.
Așadar, asemenea evoluții rapide și masive nu puteau să rămână indiferente nici lumii juridice, așa încât, mai întâi legislatorii, dar urmați rapid de jurisprudență și de doctrină, au reacționat adoptând inedite reglementări, chiar dacă nu întotdeauna bine articulate deopotrivă cu realitatea tehnologică și corpusul juridic general, și au creat mediul juridic necesar și favorabil. Potrivit unor estimări, până la finele lui 2023, au fost adoptate deja circa 150 de legi care menționează în textul lor IA și această tendință e pe cale a se intensifica și diversifica.
Exemplul european dă tonul și în această privință, odată cu adoptarea IA Act, reglementarea-cadru în domeniu a UE (13 iunie 2024), urmată apoi, tot în context continental, de Convenția-cadru a Consiliului Europei privind IA și drepturile omului, democrația și statul de drept (Vilnius, 5 septembrie 2024), primul tratat internațional cu vocație universală în domeniu. În paralel cu asemenea inițiative europene, multiplicarea proiectelor de legi în mai multe regiuni marchează un proces legislativ în plin avânt. Totuși, așa cum se întâmplă frecvent în atari situații de ruptură, receptarea noii reglementări rămâne complexă în practică. Dincolo de o anumită „inflație legislativă”, care riscă să afecteze accesibilitatea și claritatea textelor, este de domeniul evidenței că fiecare act normativ oglindește contextul în care a fost redactat, reflectând viziunea sub care demersurile aferente adoptării sale au fost întreprinse.
În continuarea orientării strategice fundamentale a noii Comisii Europene în materie politico-reglementară, de a păstra ceea ce s-a realizat și prioritar a trece la aplicarea deplină a acquis-ului, la nivelul UE s-a inițiat proiectul „scutului democratic european”, promovat la nivelul Parlamentului European prin crearea unei comisii speciale de analiză a aspectelor aferente și care să formuleze propuneri concrete în acest sens. El se va sprijini pe ceea ce există deja, va identifica lacunele și va inspira idei pentru toate politicile pertinente, pentru a asigura „un scut democratic puternic”, capabil să răspunsă provocărilor emergente, ingerințelor străine, respectând, în același timp, drepturile omului, democrația și statul de drept, ca valori definitorii, inalienabile ale construcției europene.
Sub aspectul desfășurării activităților digitale, cât și al utilizării IA, UE e dotată cu instrumente reglementare care permit să concilieze, pe teritoriul său, în mod suveran, ținând seama de istoria și de cultura sa, libertatea de expresie și valorile democratice. Il faut s’en servir, sans faiblir!
Digital Service Act (DSA) – Regulamentul (UE) 2022/2065 din 19 octombrie 2022 privind serviciile digitale – e menit să permită UE să acționeze contra conținuturilor ilegale și a oricărei forme de dezinformare pe Internet, în timp ce Digital Market Act (DMA) – Regulamentul (UE) 2022/1925 din 14 septembrie 2022 privind piețele digitale – urmărește abuzurile de poziție dominantă iar după intrarea lor în vigoare au fost deschise mai multe anchete îndreptate împotriva actelor de nerespectare a exigențelor juridic impuse unor giganți ai tech-ului, în special cu sediul peste ocean. Probleme asemănătoare se vor ridica și în privința aplicațiilor inteligenței artificiale. Este vorba de o confruntare între modele de abordare și de reglementare; reglementarea digitală europeană, care presupune ca actorii implicați să facă jocul, va supraviețui cu dificultate dacă marile platforme americane decid cu toate de a i se sustrage. Desigur, în această ecuație complexă avansul reglementar nu e suficient, el trebuind a fi însoțit spre succes de investiții corespunzătoare în aceste sectoare de vârf. Și aceasta în condițiile în care, prin programul său în 50 de puncte anunțat la 13 ianuarie 2025 și menit să facă din Marea Britanie un lider mondial în domeniul IA, guvernul britanic se declară „cel mai bun aliat pentru liderii mondiali ai acestei tehnologii” și se sustrage astfel frontului comun european. În plus, e cunoscut faptul că Londra nu dorește să creeze legi specifice pentru a regla această tehnologie, iar după ce, în noiembrie 2023 a găzduit primul summit mondial dedicat riscurilor prezentate de IA, prin noua strategie pare a lua în considerare și chiar a supralicita beneficiile acesteia mai ales pentru piața muncii și viața cotidiană.
Ovidiu Predescu: Asemenea evoluții politico-reglementare converg, așadar, în planul dreptului pozitiv la crearea unei noi ramuri de drept și în cel teoretic a unei inedite discipline științifice: dreptul inteligenței artificiale. Lucrarea reușește să surprindă și să marcheze această tendință majoră. Cum se prefigurează noua ecuație științifică IA-drept?
Mircea Duțu: După cum e cunoscut, inteligența artificială e și o știință, și încă una la dimensiunile temporale ale istoriei cunoașterii, tânără, născută ca disciplină practic în 1956, în urma conferinței organizate în cadrul școlii de vară de la Dartmouth, care se sprijină, în concret, pe mai bine de o jumătate de secol de progrese științifice. Ea cunoaște avansuri spectaculoase în ultimii cincisprezece ani, care deschid atâtea provocări deopotrivă pentru cercetare și inovare. În afară de atari aspecte strict tehnico-științifice se ridică problema, fundamentală, a difuzării IA în lumea socioeconomică și culturală și care impune, în principiu, multidisciplinaritatea. Din această perspectivă, se consideră că în special științele sociale, dreptul, fizica și multe alte discipline au tot atât de contribuit la acest fenomen precum matematicile și informatica. Numai că „bătrânul” drept, spre a reacționa adecvat la noile realități tehnologice și implicațiile lor, are nevoie, la rândul său, pentru aceasta, de transformări și de adaptări extraordinare, treptate dar profunde, mergând până la schimbări de esență și de natură. O nouă ramură de drept și inedită disciplină științifică și revendică astfel legitimitatea și locul cuvenit în Republica științelor juridice: Dreptul inteligenței artificiale!
Sub imperiul unor asemenea considerente și concluzii, nu am pregetat, prin urmare, la încercarea de a cristaliza și de a expune, într-un demers cu pretenția unei oarecare coerențe, elementele de etapă ale procesului de constituire a Dreptului inteligenței artificiale. Desigur, în plină concordanță cu starea dezvoltării dreptului pozitiv pertinent, național, unional-european și internațional, evoluția jurisprudenței și a doctrinei specifice, analiza de față rămâne una incompletă, preponderent de etapă, mai precis a începuturilor juridice ale inteligenței artificiale. Ea este dominată de prefigurarea riguroasă a modelului juridic european de dezvoltare a IA și a guvernanței sale, exprimat într-o ecuație normativă ce reflectă înseși particularitățile celor două organisme de structurare a cooperării și de exprimare a solidarității regionale, într-un spațiu civilizațional ce continuă moștenirea culturală greco-romană, inventatoarea dreptului ca fenomen social. Într-adevăr, în ritm cu evoluția tehnologiei, Europa a adoptat două acte normative majore, fondatoare, de anvergură pentru dreptul UE – Regulamentul 2024/1689 – și altul, un instrument de drept internațional, de sorginte europeană, dar cu vocație universală, adoptat în cadrul Consiliului Europei, Convenția-cadru, creând astfel nucleul unui dispozitiv juridic pertinent, cu două fațete – una internă, a Uniunii și alta externă, a Consiliului, deschisă spre ordinea juridică mondială, gerându-se astfel un model cu rol de leadership.
Din perspectiva unor asemenea evoluții și mize schițate mai sus, demersul teoretic subsumat proiectului Elemente de Dreptul inteligenței artificiale ca suport didactico-universitar și ca deschidere și aspirație doctrinală încearcă să surprindă și să exprime, cât mai exact și mai elocvent posibil, dimensiunile și orizonturile reacției juridice existente, preconizate și posibile la revoluția tehnico-societală pe care o impune inteligența artificială.
Limitele reușitei sunt, la rândul lor, ușor de detectat; ele rămân legate cu precădere de starea normativității juridice aferente, de echivocul poziționărilor politico-strategice ale momentului din partea actorilor dominanți și perspectivele de evoluție acum previzibile. Șansele succesului său, care impulsionează oarecum cercetarea, inclusiv întreprinderea de față, țin mai ales de implacabilitatea mersului științifico-tehnologic, alimentată de mizele determinante aflate în joc pentru fiecare și pentru chiar ansamblul umanității ca specie între specii.
Ovidiu Predescu: O carte pentru o disciplină a prezentului și mai ales a viitorului putem spune, nu-i așa?
Mircea Duțu: Elemente de Dreptul inteligenței artificiale anunță, pledează pentru și prefigurează disciplina juridică pe care o enunță. Se afirmă, pe bună dreptate, că dreptul are oroare de vid și, de aceea, și DIA ar exista dintotdeauna. Ar fi fost suficient, așadar, să se aplice la noul obiect apărut – IA și aplicațiile sale – regulile reieșite din dreptul comun și din drepturile speciale, respectiv ansamblul dreptul public, civil și penal, cu precădere normele pertinente din regimul răspunderii, securității produselor, protecției datelor cu caracter personal, dreptul proprietății intelectuale, dreptul consumatorului, cel aplicabil serviciilor digitale ș.a. Totuși, progresul și-a reclamat afirmarea specificului său și reacția dreptului UE în materie reprezintă, de acum înainte, dreptul comun al unui obiect de reglementare special și specific: IA, aplicațiile și mizele sale. Iar unele „drepturi speciale”, aferente roboticii, vehiculelor autonome etc., irump în diferite sectoare ale noilor realități tehnologice, în timp ce se conturează și afirmă noi principii și concepte. Dilema ultimă devine aceea: dacă inteligența umană a generat dreptul privind IA, cea artificială ce drept va revendica, unul pentru sine?
Ovidiu Predescu: Dacă astfel se configurează orizonturile pentru dezvoltarea științei dreptului, care sunt implicațiile pentru învățământul superior, în general, și cel juridic, în special, ale ofensivei aplicațiilor IA?
Mircea Duțu: Inteligența artificială și aplicațiile sale diverse sunt deja omniprezente în preocupările profesionale și în activitățile zilnice ale fiecăruia dintre noi. În mod corespunzător, învățământul de toate gradele, de la cel primar și până la cel universitar, potrivit rolului său formativ, devine principalul vector de pregătire pentru și participare activă la revoluția inteligenței artificiale. Într-adevăr, această inedită tehnologie a devenit inevitabilă și chiar crucială în pregătirea școlară și academică și în cercetarea științifică, indiferent de domeniile de interes. În anumite universități, grupuri de lucru poartă discuții aprinse asupra elaborării și publicării unei carte de bune practici al cărei conținut nu face însă încă obiectul unui consens necesar.
În orice caz, toată lumea e de acord că a venit timpul de a se institui o formare sistematică vizând cunoașterea bazelor funcționării IA, redactării de cereri ori chiar a bunelor practici în materie de supervizare a rezultatelor furnizate de inteligența artificială. Un atare învățământ ar trebui să fie dispersat, într-o concepție unitară și adecvată, de la clasele primare și până la finele cursurilor universitare. Desigur, potențialul IA e imens în toate domeniile cunoașterii: ameliorarea diagnosticului și descoperirea de noi molecule în medicină, dar și ajutorul oferit instrumentării dosarelor și pronunțării hotărârilor în justiție. Capacitățile de modelizare și de predicție ale IA sunt totodată aliații neprețuiți ai geologilor și geografilor în prevederea și înțelegerea fenomenelor ecoclimatice. Juriștii, istoricii ori filosofii pot trage, astfel, un profit important în lucrările lor. Referitor la lumea dreptului, aplicațiile în cauză privesc, deopotrivă, formarea de bază și continuă a juristului, precum și pregătirea, specializarea și desfășurarea activităților sale profesionale.
Asemenea constatări ar trebui să implice o reacție puternică, adecvată și rapidă din partea universităților de pretutindeni. Rolul lor nu s-ar mai cantona în formarea informaticienilor și a specialiștilor în IA. E vorba de acum înainte de a instrui fiecare student spre a utiliza aceste instrumente ale noilor tehnologii în deplină cunoștință de cauză și cu o privire suficient de critică pentru a utiliza aplicațiile lor în mod optim.
În acest context, asistăm la nașterea și afirmarea mai multor inițiative. În SUA, universități precum MIT ori Stanford au integrat deja în programa universitară cursuri obligatorii privind utilizări posibile ale IA, precum și bunele practici de adoptat. Iar accelerarea acestor perspective e absolut de prevăzut în condițiile evoluțiilor din ultimul timp din materia escaladării competiției geostrategice tehnologice. Unele țări europene, începând cu Estonia, nu au rămas mai prejos și au stabilit cursuri, la nivel național, pentru studenții tuturor disciplinelor, în scopul ca acestea din urmă să fie dotate cu un soclu de cunoștințe de bază privind utilizarea IA.
O reacție pe măsură se impune, așadar, și în amfiteatrele românești. Timpul dilemelor și întrebărilor asupra temeiniciei utilizării IA a trecut și evidența necesității sale s-a impus fără discuție. Așadar, învățarea legată de IA ar trebui să aibă un caracter obligatoriu și mai ales în cadrul studiilor de master ar putea să poarte asupra folosințelor particulare ale aplicațiilor de ultimă oră ale IA. Așa se face că juristul ajunge să fie format spre utilizarea softurilor de tratare a deciziilor, cu plusurile evidente în desfășurarea actului de justiție.
A nu dota ansamblul studenților cu asemenea cunoștințe ar contribui, în mod inadmisibil, la sporirea inegalităților sociale și educative. Cei care ar evolua într-un mediu rupt de noile tehnologii ori al căror statut social nu le permite să acceadă la atari formări, vor fi privați în mod evident de avantajele aferente derulării cursurilor și mai ales sosirii pe piața muncii. Stăpânirea instrumentelor de IA reprezintă astăzi un veritabil atu în toate domeniile de activitate, întrucât permite un câștig important de productivitate. În plus, angajatorii nu se mai limitează, din partea angajaților lor, la simpla capacitate de utilizare a IA; ei așteaptă una gândită și prudentă în scopul de a nu pune întreprinderea în dificultate. În fine, să nu uităm că responsabilitatea socială a devenit o dimensiune importantă pentru unitățile economice, așa încât așteaptă de la viitorii colaboratori să fie în măsură a se preocupa de impacturile sociale și economice ale utilizării aplicațiilor de inteligență artificială.
Ca atare, problema a devenit o urgență în privința căreia hotărârile sunt de interes public și privesc integrarea în studiile superioare a acestui soclu comun de cunoaștere a IA, precum și blocuri specifice fiecărei filiere. Desigur, în această privință una din măsurile prioritare o constituie formarea cadrelor didactice pertinente, care e foarte inegală, în sensul de a putea transmite cunoștințele și prin IA a ameliora nivelul calitativ al demersului educativ-instituțional, precum și cercetarea efectivă. Se impune apoi să se determine conținutul respectivului soclu comun, prevăzându-se repartiția echilibrată între diferitele arii de studiu și punând accentul pe aspectele de etică și sociale. Metodele de colaborare om-mașină vor trebui să irige acest învățământ. În fine, această evoluție majoră va fi însoțită de o schimbare a metodelor de învățare și de evaluare.
În fața acestei revoluții tehnologice majore universitatea trebuie să se regăsească, pe măsură, cu atât mai mult cu cât constituie un centru de transmitere a cunoașterii de anvergură, de promovare a egalității de șanse și de pregătire a absolvenților pentru inserarea și evoluția în câmpul muncii, dezvoltându-le, totodată, spiritul lor critic și autonomia intelectuală aferentă.
În acest context, facultatea de drept, aferentă unuia dintre domeniile cele mai vizate de revoluția IA, este chemată să-și însușească și să promoveze rapid noul tip de formare universitară, în particularitățile sale juridice, ca o premisă esențială a înscrierii sale în datele dinamicii sociale și tehnologice. Aplicațiile concrete ale IA modernizează, simplifică și flexibilizează învățarea dreptului și obligă la adecvări pertinente modelele aferente. Catedra universitară se redefinește deopotrivă ca formă și pe conținut. Dreptul inteligenței artificiale își revendică, pe drept cuvânt, un rol proeminent în programa universitară, deopotrivă ca disciplină de studiu de sine stătătoare, cât și ca dimensiune indispensabilă a ramurilor de drept tradiționale: civil, public, administrativ, cu accente deosebite în materie de răspundere, de securitate a produselor, de protecția datelor cu caracter personal, de dreptul consumatorului, serviciilor digitale, sub spectrul unui „imperialism” evident.
Urmărirea transformărilor pe care le reclamă revoluția noilor tehnologii ne va oferi, în permanență, aspecte noi ce vor completa și adecva arsenalul juridic aferent. Este posibil ca, la capătul a numai câteva decenii de ecuație IA-drept, să asistăm la transformări radicale ale fenomenului juridic.
Ovidiu Predescu: Cum se reflectă deja asemenea preocupări la nivelul unei facultăți de drept, precum cea a UEB?
Mircea Duțu: Ca primă reacție am inițiat și suntem pe cale a institui o filieră universitară de excelență în domeniul DIA. Ea va începe, la nivel de licență, cu un curs general de introducere în cunoașterea și aplicarea (didactică) a noilor tehnologii, dublat de unul de drept general al IA. Apoi, avem deja „pe teren” masterul de Dreptul inteligenței artificiale care prezintă, cu titlu specific și la nivelul principalelor discipline juridice tradiționale, implicațiile revoluției IA. La al treilea nivel de pregătire, Școala doctorală de Drept a UEB și-a înscris ca o direcție principală de dezvoltare academică și de cercetare științifică noua disciplină juridică. Totodată, avem în vedere, cu titlu post-doctoral, pregătirea și lansarea unor formule de profil în cadrul unor hub-uri naționale ale IA.
Ovidiu Predescu: Desigur, volumul Elemente de Dreptul inteligenței artificiale rămâne mai ales ca un punct de plecare, fundamental și deschizător de drumuri. Ce va urma în viitorul apropiat și previzibil?
Mircea Duțu: Peisajul guvernanței inteligenței artificiale a devenit, în 2025, în condițiile noilor reașezări geopolitice și tehnologice globale oarecum incert și chiar imprevizibil. S-a declanșat o adevărată ofensivă, venită mai ales din zona intereselor din Silicon Valley contra reglementărilor europene în materie de digital în general, văzute de dincolo de ocean ca periculoase, mai ales din perspectiva severelor sancțiuni financiare ce se pot aplica întreprinderilor de profil, în caz de nerespectare. Reziliența europeană e însă evidentă, cu precădere și după identificarea și promovarea unei a treia căi în materie, cea a unei IA de încredere, inclusivă și durabilă pentru planetă. Mai mult decât atât, modelul juridic european al IA e pe cale a produce efecte globale, influența sa manifestându-se deja în sfera percepțiilor internaționale. Într-o asemenea perspectivă ne propunem a continua și a amplifica cercetările în definirea dreptului european al IA, pe calea adaptării reglementărilor subsecvente cadrului juridic deja stabilite, cea a dezvoltării jurisprudenței pertinente și a configurării unei doctrine pertinente.
Sperăm ca dimensiunea europeană a DIA să formeze și obiectul primei ediții a Conferinței naționale de dreptul inteligenței artificiale pe care UEB o va organiza în toamnă cu Grupul editorial „Universul Juridic”.
Desigur, cu precizarea că, deopotrivă progresul tehnologic și reacția juridică în domeniu sunt deosebit de rapide și presupun abordări și conceptualizări pe măsură.
Și toate acestea cu convingerea că dreptul inteligenței artificialeutu reprezintă expresia juridică a revoluției tehnologice majore pe care o trăim, și devine unul dintre fundamentele pregătirii juriștilor profesioniști de azi și de mâine.
Un material Legal Marketing
