Interviu oferit publicației „Romanian Legal Awards” de către Mihai Mareș, Managing Partner & Founder Mareș & Mareș
„Consider că am privilegiul și responsabilitatea de a contribui la formarea noii generații de juriști într-un domeniu atât de complex și dinamic, precum dreptul penal al afacerilor.” În această notă dorim să introducem interviul oferit de către Mihai Mareș, unul dintre cei mai cunoscuți avocați pe drept penal. Cu un istoric remarcabil în gestionarea infracțiunilor economice și de corupție, atât la nivel național, cât și peste hotare, avocatul Mihai Mareș a elaborat strategii de apărare în cazuri care implică spețe cu greutate (și nume pe măsură). În rândurile de mai jos, avocatul ne răspunde la câteva întrebări de interes pentru peisajul juridic actual.
Având un portofoliu complex de aprecieri din partea clienților care v-au solicitat serviciile juridice, aspect evidențiat de către topurile directoarelor internaționale, care sunt provocările majore pe care le întâmpinați în reprezentarea juridică a unei game atât de diverse de clienți, de la oameni de afaceri și executivi de top, la politicieni și mari grupuri industriale?
Reprezentarea juridică a unei game diverse de clienți în domeniul dreptului penal economic (white collar), de la oameni de afaceri și executivi de top, la politicieni și mari grupuri industriale, implică provocări unice și complexe.
În primul rând, fiecare categorie de clienți are nevoi și așteptări distincte. Oamenii de afaceri și executivii de top sunt adesea implicați în cazuri legate de fraude financiare, evaziune fiscală și alte infracțiuni economice complexe. Politicienii pot avea nevoie de apărare în cazuri de corupție, abuz în serviciu sau alte acuzații care le afectează integritatea publică. Marii jucători industriali se confruntă deseori cu investigații privind conformitatea cu reglementările economice și de mediu, precum și cu litigii complexe privind responsabilitatea corporativă.
Un aspect esențial este necesitatea de a adapta strategiile de apărare la specificul fiecărui caz și client. De exemplu, apărarea unui executiv de top într-un caz de insider trading necesită o înțelegere profundă a reglementărilor pieței de capital și a dinamicii corporative. În contrast, reprezentarea unui politician implicat într-un scandal de corupție presupune o abordare sensibilă, care să ia în considerare atât aspectele juridice, cât și impactul public și mediatic al cazului.
De asemenea, este crucială menținerea unui echilibru între confidențialitatea informațiilor și necesitatea de a construi o apărare robustă. Fiecare client își dorește să aibă certitudinea că informațiile lor sensibile sunt protejate, iar aceasta necesită implementarea unor măsuri stricte de securitate și confidențialitate.
Nu în ultimul rând, este vital să rămânem mereu la curent cu modificările legislative și cu evoluțiile jurisprudenței în domeniul infracțiunilor economice. Aceasta implică o formare continuă și o colaborare strânsă cu experți în economie, contabilitate și alte domenii conexe pentru a asigura cele mai bune soluții pentru clienți.
În concluzie, provocările majore în reprezentarea juridică a unei game diverse de clienți în domeniul dreptului penal economic constau în adaptabilitatea continuă la nevoile specifice ale fiecărui client, menținerea confidențialității și oferirea de soluții juridice inovatoare și eficiente, toate acestea într-un mediu legislativ și juridic în continuă schimbare.
În calitate de profesor, lector și membru fondator al Asociației ARDPA, cum reușiți să inspirați și să pregătiți noua generație de juriști pentru provocările complexe din domeniul dreptului penal?
În virtutea acestor calități, consider că am privilegiul și responsabilitatea de a contribui la formarea noii generații de juriști într-un domeniu atât de complex și dinamic, cum este dreptul penal al afacerilor.
Primul aspect esențial în pregătirea viitorilor juriști este să le ofer o educație teoretică solidă, bazată pe o înțelegere profundă a principiilor fundamentale ale dreptului penal și ale legislației specifice infracțiunilor economice. Acest lucru este realizat prin cursuri structurate și bine documentate, care acoperă atât aspectele tradiționale ale dreptului penal, cât și noile tendințe și provocări din domeniu.
Însă, teoria trebuie întotdeauna îmbinată cu practica. De aceea, în cadrul activităților didactice și în colaborare cu ARDPA, încurajez studenții să participe la stagii de practică, simpozioane, conferințe și workshopuri. Aceste experiențe practice le permit să aplice cunoștințele teoretice în situații reale, să interacționeze cu profesioniști din domeniu și să își dezvolte abilități esențiale precum gândirea critică, argumentarea juridică și etica profesională.
Un alt aspect crucial este cultivarea unui spirit de inovație și adaptabilitate. Domeniul dreptului penal al afacerilor este în continuă schimbare, iar juriștii de mâine trebuie să fie pregătiți să facă față noilor provocări legislative și economice. Prin abordarea unor cazuri de actualitate și discutarea modificărilor recente în legislație și jurisprudență, încerc să le insuflu studenților importanța unei formări continue și a unei atitudini proactive.
Totodată, consider că mentoratul joacă un rol vital în dezvoltarea profesională a tinerilor juriști. Prin ARDPA și prin relațiile academice, ofer sprijin și îndrumare studenților, ajutându-i să își găsească direcția profesională și să își dezvolte rețeaua de contacte în domeniu.
Prin combinarea unei educații teoretice riguroase cu experiențe practice relevante, cultivarea inovării și adaptabilității și oferirea de mentorat constant, mă străduiesc să pregătesc noua generație de juriști pentru a face față provocărilor complexe din domeniul dreptului penal al afacerilor.
În contextul lansării recentei cărți de specialitate „Protecția martorilor și a victimelor infracțiunilor” semnată de dumneavoastră, cum vedeți evoluția reglementărilor privind protecția martorilor în România? Ce îmbunătățiri ați propune pentru a asigura o protecție mai eficientă a acestora?
Elaborarea acestei lucrări a presupus o aprofundare deosebită a reglementărilor privind protecția martorilor și a victimelor infracțiunilor, atât la nivel național, cât și european și internațional, ceea ce îmi permite să afirm faptul că deși legislația internă incidentă în această materie se află pe un parcurs ascendent, ea nu este totuși lipsită de cusur.
Strict în ceea ce privește protecția martorilor, consider că reglementările naționale pot fi îmbunătățite pentru a asigura o protecție cu adevărat eficientă, fiind necesar un efort susținut în acest sens, în special sub aspectul adaptării cadrului legislativ la standardele internaționale și la realitățile interne.
Pentru a asigura o protecție mai eficientă a martorilor, după cum am precizat și în cadrul lucrării, o primă modificare benefică ar putea fi aceea ca admiterea în Programul de protecție al martorilor să nu depindă de aprecierea individuală a organelor judiciare, ci să fie prevăzute o serie de criterii obiective în limitele cărora să poată fi exercitată o putere discreționară a organelor, și nu o putere arbitrară. Aceste criterii ar trebui stabilite prin legea specială, astfel încât organelor administrative să poată aprecia asupra îndeplinirii lor în cazurile urgente în care drepturile și interesele martorilor ar fi periclitate prin așteptarea unor decizii din partea organelor judiciare.
O altă îmbunătățire pe care o văd necesară este aceea ca Oficiul Național pentru Protecția Martorilor să fie organizat ca un organ independent, pentru a nu se putea realiza presiuni și influența asupra sa de către puterea executivă. În cazul în care ar rămâne în subordinea Ministerului Afacerilor Interne ar trebui consacrate garanții care să prevină interferențele acestuia în activitatea Oficiului, în special angajarea răspunderii persoanelor din interiorul Ministerului care încearcă să influențeze activitatea sa.
Totodată, persoanele care lucrează în cadrul Oficiului ar trebui să îndeplinească criterii riguros stabilite, astfel încât să se prevină o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor lor. La acest moment, legislația specială prevede doar că martorul are posibilitatea de a contacta o altă persoană în aceste cazuri, însă nu este oferită nicio garanție asupra pregătirii persoanelor de legătură pentru a face față provocărilor care pot apărea în activitatea de protejare a martorilor.
Trebuie să subliniez, de asemenea, că evoluția societății și a tehnologiei poate face, de multe ori, ca protecția oferită de legea specială și de Codul de procedură penală să nu își mai atingă finalitatea. Dacă, în trecut, amenințările vizau integritatea fizică sau psihică a martorilor, în prezent, presiunile și intimidările pot fi aduse prin mijloace informatice. De aceea, reglementarea stării de pericol existente la adresa martorilor din legea specială ar trebui extinsă, iar măsurile dispuse să fie apte să răspundă la orice situație particulară născută cu scopul de a intimida martorii.
Concluzionând, pentru a asigura o protecție mai eficientă a martorilor în România, este necesară o abordare integrată, care să includă cele menționate mai sus, numai prin aceste măsuri pe care le văd ca fiind imperativ necesare putându-se garanta un sistem de justiție robust și echitabil, în care martorii să se simtă în siguranță și protejați.
Cum reușiți să mențineți un echilibru între protecția martorilor și asigurarea drepturilor la apărare ale inculpaților? Ce strategii utilizați pentru a garanta un proces echitabil pentru toate părțile implicate?
Menținerea unui echilibru între protecția martorilor și asigurarea drepturilor la apărare ale inculpaților reprezintă o provocare esențială în practica juridică, mai ales în domeniul dreptului penal, care însă nu cade în sarcina avocatului, ci a organelor judiciare titulare ale fiecărei faze procesuale. Este vital ca acestea să garanteze un proces echitabil pentru toți participanții implicați, asigurându-se că drepturile fundamentale sunt respectate și că justiția este administrată corect.
Un astfel de echilibru poate fi asigurat prin urmarea liniilor directoare trasate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în practica sa în cauze în care s-a reclamat încălcarea dreptului la un proces echitabil al acuzaților ca urmare a dispunerii unor măsuri de protecție a martorilor care vizau protecția datelor de identitate sau audierea martorului fără ca acesta să fie prezent, prin mijloace audiovideo de transmitere, măsuri de natură să limiteze exercitarea dreptului la apărare.
În lumina jurisprudenței Curții în această materie, este acceptabilă o restricționare a dreptului la apărare în situațiile în care exercitarea nestingherită a acestuia ar putea periclita drepturile fundamentale ale martorilor, însă pentru justificarea unei astfel de restricționări este necesar ca autoritățile competente să demonstreze în concret că în lipsa acestor limitări suportate de persoana acuzată, ar putea fi compromise interesele legitime ale martorilor.
Natura dreptului care este recunoscut în favoarea martorului și care se opune garanțiilor reglementate în favoarea persoanei acuzate constituie un criteriu esențial pe baza căruia se evaluează existența sau nu a caracterului justificat al măsurilor de protecție, o mai mare greutate având drepturile cu caracter absolut, cum ar fi cel la viață sau cele cu forță juridică similară acestora, precum dreptul la libertate și siguranță decât cele cu forță juridică inferioară, cum ar fi spre exemplu dreptul la respectarea vieții private și de familie.
Totodată, chiar și atunci când se dispun măsuri de protecție, este necesară asigurarea dreptului inculpaților de a-și prezenta propria apărare și de a contesta declarațiile martorilor, sens în care este utilă audierea acestora din urmă prin intermediul videoconferințelor sau a altor mijloace care protejează anonimatul și siguranța acestora.
Nu în ultimul rând, conform unei reguli prevăzute în mod expres și de Codul de procedură penală român, probele rezultate din declarațiile martorilor protejați trebuie să se coroboreze cu alte probe administrate în cauză, ele neputând fundamenta în măsură determinantă soluția care se dispune într-o cauză penală.
Așadar, menținerea echilibrului între protecția martorilor și asigurarea drepturilor la apărare ale inculpaților necesită din partea organelor judiciare o abordare atentă și riguroasă prin care să se garanteze tuturor participaților implicați respectarea drepturilor fundamentale.
În ceea ce mă privește, deși după cum am precizat deja, în calitate de avocat nu îmi revine un rol activ în a asigura echilibrul dintre protecția martorilor și asigurarea drepturilor la apărare ale inculpaților, totuși aleg să particip la programe de formare continuă și la seminarii dedicate echilibrării drepturilor în procesele penale. Acest lucru îmi permite să fiu la curent cu cele mai bune practici și să aplic standarde internaționale în activitatea mea.
În contextul lansării volumului „Un deceniu de modernitate în aplicarea Codului penal și a Codului de procedură penală, Constante și perspective asupra procesului penal român în spațiu juridic european”, volum la care ați avut o contribuție semnificativă, care sunt cele mai notabile reforme aduse de aceste coduri în ultimii 10 ani și cum au influențat ele protecția drepturilor fundamentale ale persoanelor implicate în procesele penale? Ce rol ați jucat în documentarea și promovarea acestor reforme prin intermediul acestui volum?
Prin intermediul noilor coduri penale, legiuitorul a făcut un pas decisiv în reformarea instituțiilor de drept penal și de drept procesual penal, urmărind atât să adapteze reglementările la nevoile societății civile actuale, cât și să le alinieze la nivelul legislațiilor europene, mult mai evoluate.
Dintre aspectele de noutate introduse prin noul Cod penal, s-a făcut remarcată instituirea în privința minorilor a unui sistem sancționator specific, adaptat nevoilor de reeducare și resocializare a acestora, în acord cu interesele superioare ale minorilor și cu reglementările internaționale privind tratamentul lor penal, totul în vederea asigurării garantării și respectării unor drepturi specifice, cum ar fi dreptul la educație, formare profesională, angajare, reabilitare și reinserție al infractorilor minori.
Tot în materia dreptului substanțial, s-a remarcat în mod particular introducerea prin noua reglementare a unor noi soluții pe care instanțele de judecată le pot dispune în soluționarea pe fond a cauzei penale, respectiv renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei. Acestea au fost reglementate pornind de la efectele dramatice pe care le atrăgea deseori în practică aplicarea unei pedepse, fie ea privativă de libertate sau nu, atunci când subiecții activi se aflau la primul contact cu legea penală, iar gravitatea faptelor săvârșite era una redusă.
Noul Cod penal nu a introdus însă doar dispoziții mai favorabile infractorilor, prin care să urmărească garantarea cât mai eficientă a drepturilor acestora, ci, în mod corelativ, și extinderea sferei de incidență a anumitor instituții și înăsprirea regimului sancționator în situații care o impuneau. Spre exemplu, în cazul recidivei, au fost modificate atât condițiile care trebuie îndeplinite pentru ca această formă a pluralității de infracțiuni să poată fi reținută, cât și regimul sancționator, fiind înlocuit cumulul juridic cu spor facultativ cu cumulul aritmetic.
În ceea ce privește noul Cod de procedură penală, una dintre cele mai importante reforme aduse de acesta a fost reprezentată de revenirea la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, prin reglementarea recursului în casație ca o cale extraordinară de atac. Astfel, îndepărtându-se de la optica vechii reglementări, în care recursul era o cale de atac ordinară, preponderent de reformare, determinând atât verificarea legalității, cât și a temeiniciei hotărârii atacate, recursul în casație are la acest moment natura unei căi de atac exclusiv de anulare, iar scopul său se rezumă la verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept incidente și înlăturarea erorilor de drept comise de instanțele care le-au pronunțat.
Rolul meu în cadrul volumului menționat s-a făcut remarcat tocmai în această privință, prin evidențierea unor repere jurisprudențiale relevante în materia recursului în casație. În acest scop, am expus modalitatea în care, în mod benefic, Curtea Constituțională a extins, pe calea controlului de constituționalitate, sfera hotărârilor împotriva cărora se poate exercita această cale extraordinară de atac, iar apoi am abordat două cazuri de casare în cazul cărora jurisprudența instanței supreme – ca instanță cu competență exclusivă în a judeca recursuri în casație – a avut un caracter mai dinamic. Este vorba despre cel prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală („inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”) și art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală („în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal”).
Având în vedere discutarea la nivel european de impunerea unei limite pentru plăți în numerar, cum apreciați că această limitare va contribui la reducerea fluxurilor de money laundering și la creșterea transparenței financiare?
Impunerea unei limite pentru plăți în numerar la nivel european poate avea un impact semnificativ în reducerea fluxurilor de spălare a banilor (money laundering) și în creșterea transparenței financiare. Această măsură este văzută ca un instrument eficient pentru combaterea activităților ilicite și pentru promovarea unui mediu economic mai transparent și sigur.
În primul rând, am în vedere faptul că plățile în numerar sunt adesea preferate de cei care doresc să mascheze activitățile ilegale, deoarece acestea sunt mai greu de urmărit și de monitorizat în comparație cu tranzacțiile electronice. Prin limitarea sumei maxime care poate fi plătită în numerar, se reduce posibilitatea ca sumele mari de bani provenite din activități ilegale să fie introduse în economia formală fără a lăsa urme. Tranzacțiile electronice sunt mult mai ușor de urmărit și de documentat, iar prin încurajarea utilizării plăților electronice în detrimentul numerarului, autoritățile pot monitoriza mai eficient fluxurile financiare, ceea ce permite identificarea mai rapidă a tranzacțiilor suspecte și a rețelelor de spălare a banilor.
Mai mult decât atât, limitarea plăților în numerar va obliga entitățile economice să utilizeze sisteme de plată care sunt supuse unor reglementări stricte privind cunoașterea clientelei (KYC) și raportarea tranzacțiilor suspecte, aspect care va îmbunătăți conformitatea cu legislația anti-spălare a banilor (AML) și va facilita cooperarea între instituțiile financiare și autoritățile de reglementare.
Un alt avantaj pe care îl vor aduce limitele stricte pentru plățile în numerar va fi creșterea veniturilor fiscale pentru guvern și favorizarea unei economii mai sănătoase și mai transparente, deoarece tranzacțiile vor trebui să fie înregistrate și raportate, fiind astfel descurajată economia subterană și evaziunea fiscală.
Prin reducerea utilizării numerarului pentru plăți mari, se promovează totodată un mediu de afaceri mai echitabil, în care toate tranzacțiile sunt supuse acelorași reguli și reglementări, ceea ce poate îmbunătăți concurența loială și poate sprijini dezvoltarea unei piețe financiare mai stabile și mai previzibile.
Pe cale de consecință, prin limitarea utilizării numerarului se creează un mediu economic mai sigur și mai transparent, facilitând monitorizarea și controlul fluxurilor financiare și promovând conformitatea cu reglementările anti-spălare a banilor. Această măsură, în combinație cu alte instrumente și politici, va contribui la combaterea criminalității financiare și la întărirea integrității sistemului financiar european.
Cum vedeți noile reguli și înființarea AMLA influențând cooperarea internațională în combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, și ce beneficii ar putea aduce aceste schimbări pe scena globală?
Noile reguli și înființarea Autorității Europene pentru Combaterea Spălării Banilor (AMLA) vor avea un impact semnificativ asupra cooperării internaționale în combaterea spălării banilor și finanțării terorismului.
În primul rând, ele vor facilita cooperarea între statele membre, prin standardele mai uniforme și coerente pe care le vor aduce reducând diferențele legislative și lacunele care la momentul actual pot fi exploatate. Totodată, AMLA va avea un rol central în colectarea și distribuirea informațiilor legate de spălarea banilor și finanțarea terorismului, fapt ce va îmbunătăți capacitatea de a monitoriza tranzacțiile suspecte și de a partaja informații critice între agențiile naționale și internaționale. Mai mult decât atât, prin consolidarea unei autorități centrale puternice, UE va fi într-o poziție mai bună pentru a colabora cu alte organizații internaționale, cum ar fi Financial Action Task Force (FATF) și Organizația Națiunilor Unite. Această cooperare va spori eficiența globală în combaterea finanțării ilicite.
În al doilea rând, implementarea noilor reguli stricte și înființarea unui organism de supraveghere va aduce beneficii pe scena globală, deoarece va crește încrederea investitorilor internaționali în sistemele financiare europene, aceștia urmând a fi mai înclinați să investească într-un mediu unde riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului sunt minimizate. De asemenea, combaterea eficientă a spălării banilor va contribui la stabilitatea sistemelor financiare globale, ceea ce va reduce volatilitatea piețelor și va preveni utilizarea sistemelor financiare în scopuri ilegale.
Prin crearea unui cadru mai robust pentru monitorizarea și prevenirea finanțării terorismului, AMLA și noile reguli vor contribui și la securitatea globală, lucru care va conduce la scăderea numărului de atacuri teroriste și la diminuarea influenței grupărilor teroriste. Nu în ultimul rând, AMLA poate servi drept model pentru alte regiuni și țări în dezvoltarea propriilor mecanisme de supraveghere și combatere a spălării banilor, ceea ce poate duce la adoptarea globală a unor practici mai bune și la consolidarea eforturilor internaționale.
În concluzie, noile reguli și înființarea AMLA vor avea un impact pozitiv asupra cooperării internaționale în domeniul combaterii spălării banilor și finanțării terorismului. Prin standardizare, schimb de informații și cooperare internațională sporită, aceste schimbări vor aduce beneficii semnificative, inclusiv creșterea încrederii investitorilor, îmbunătățirea stabilității financiare și reducerea finanțării terorismului.
Un material Legal Marketing
