Interviu oferit de către Andrei Dima, Founding Partner Dima Andrei & Asociații
„De cele mai multe ori, spețele juridice își găsesc rezolvarea în detalii care sunt uneori omise fiind considerate irelevante. Penalistul trebuie să-și cunoască foarte bine clientul sau specificul business-ului într-o manieră amănunțită.”
Cu peste 15 ani de experiență în domeniul avocaturii și 4 ani de la fondarea societății de avocatură ce vă poartă numele, cum a influențat experiența dumneavoastră în firme de avocatură de nivel superior din București dezvoltarea expertizei dumneavoastră în Drept Penal, Drept Societar & Comercial și Litigii & Arbitraj?
Cu certitudine experiența de a lucra într-o companie de stil corporate este benefică, aduce o adaptabilitate la stres, performanță atinsă în cadrul unei echipe, gestionarea eficientă a timpului de muncă prin raportare la un volum mare. Aplicarea acestor aptitudini într-o companie de stil boutique, ce se diferențiază prin atenție sporită la detalii, prin caracterul intuitu personae al colaborărilor, consider că aduce un spor de valoare și o latură mai umană în exercitarea profesiei de avocat.
Ce sfaturi ați oferi avocaților tineri care aspiră să se specializeze în drept penal și să-și dezvolte propria practică juridică?
Secretul constă în consecvență. Să fie consecvenți cu studiul, autodidacți în aprofundarea tehnicilor de comunicare, atât de necesare pentru a-l convinge pe client să-și dezvăluie secretele. De cele mai multe ori spețele juridice își găsesc rezolvarea în detalii care sunt uneori omise fiind considerate irelevante. Penalistul trebuie să-și cunoască foarte bine clientul sau specificul business-ului într-o manieră amănunțită.
Și, cel mai important, răbdare, iar cu perseverență, vor apărea spețele dorite.
Rândurile de mai sus au preîntâmpinat activitatea dumneavoastră pe cont propriu. „Boutique Law Firm” prinde contur frumos. Tineri cu perspectivă și viziune par să adere la același concept. Care este una dintre situațiile în care ați simțit că poate dreptatea nu este un Drept garantat?
Am asigurat apărarea într-un dosar cu rezonanță în mass media, este vorba de speță – spirtul contrafăcut prin înlocuirea alcoolului etilic cu cel metilic, iar în urma ingerării acestuia au decedat 17 persoane. Infracțiunea de bază pentru care au fost trimiși în judecată inclupații a fost de omor calificat cu deosebit de grave consecințe. Este considerat ca fiind dosarul de gravitate majoră, începând de la revoluție până la acest moment.
În cadrul acestui dosar am identificat o nulitate absolută în privința competenței materiale, respectiv lipsa motivării dispoziției de preluare, nulitate ce a fost stabilită inclusiv de către Curtea Constituțională. Deși am invocat-o în procedura de cameră preliminară prin cereri și excepții, acesta a fost respinsă de către Tribunal, iar soluția, menținută de Curtea de Apel. De ce? Consecința admiterii ar fi fost punerea în libertate de îndată a inculpaților, iar raportat la gravitatea faptelor nu s-a dorit – era prea mult de ingerat din partea populației. O asemenea eroare a organelor de cercetare ar fi atras oprobiul public vis-a-vis de actul de justiție. Dar, scopul procesului penal este cel de a fi echitabil, iar legea să fie aplicată indiferent dacă suntem de acord cu ea sau nu, altfel, dreptul la apărare devine un concept iluzoriu.
Această situație mi-a trezit un puternic dezgust și o dezaprobare față de statul de drept, înțelegând justițiabilii care blamează statul ca fiind unul de tip milițienesc.
Cum ar zice englezii, the lowest și the highest moment, până acum?
Fără să anticipez întrebarea, am arătat în cadrul răspunsului anterior momentul de cotitură pe care l-am trăit în avocatură, dar depășit cu ajutorul stomacului de câine pe care l-am dobândit în cei 15 ani de practică în dreptul penal.
The highest moment l-am trăit în instanță, într-un dosar în care am luptat să dovedesc nevinovăția clientului aproape 2 ani, iar după mai mult de 100 de martori audiați, cereri adresate instanței aproape la fiecare termen, o luptă crâncenă cu Parchetul, ulterior pledoariei finale, magistratul a solicitat grefierului să excludă de la consemnare ce urma să evoce și mi-a mulțumit pentru diligențele depuse, pentru profesionalismul de care am dat dovadă, exprimându-și în plină sală aprecierea și respectul profesional pe care mi-l poartă, indiferent de soluția pe care urma să o dispună. A fost un moment înălțător pentru mine, unul care mi-a dovedit că munca mea este apreciată.
De cât timp practicați activitățile pre-litigioase în sfera dreptului penal pentru clienții dumneavoastră? Ați observat o creștere a solicitărilor pentru acest tip de consultanță juridică în ultimii ani, având în vedere importanța acesteia pentru antreprenorii care doresc să înceapă sau să gestioneze o afacere?
Da, iar acest aspect se datorează impreviziunii juridice din România. Modificările legislative succesive, mai ales cele de ordin fiscal, au adus conștientizarea antreprenorilor ca fiind necesară o consultare prealabilă a avocatului penalist, iar ulterior, punerea în operă a strategiei de business gândită, poate modificată sau completată de specialist.
În ce mod considerați că instabilitatea legislativă din România afectează încrederea investitorilor străini și dezvoltarea pe termen lung a economiei naționale?
România este într-o continuă dezvoltare în ultimii 30 de ani, dar scepticismul de care dăm dovadă, completat de cinismul specific românesc, au inoculat ideea că țara noastră nu este alegerea dorită de investitori, dar piața de business contrazice această ipoteză. România încă este într-o situație avantajoasă față de țările dezvoltate din Europa, nivelul taxelor situându-se sub nivelul acestora, ceea ce face din țara noastră un teritoriu prolific investitorilor străini. Colectarea taxelor este subiectul unui alt capitol la care stăm prost.
În ce mod credeți că taxa judiciară de timbru poate fi reformată pentru a nu reprezenta un obstacol în calea justiției pentru persoanele cu resurse financiare limitate?
Apreciez că taxele de timbru nu sunt exagerate, iar statul susține persoanele care nu-și pot permite achitarea lor prin instituțiile ajutorului public judiciar sau acordarea facilităților la plata taxelor de timbru. Alături de colegă mea, avocat Climinte Evelina, am scris o lucrare juridică pe acest subiect, intitulată „Uzurparea dreptului la o cale de atac”, în cuprinsul căreia puteți află detalii suplimentare. Lucrarea a fost publicată și în media, putând fi identificată de către cititorii interesați.
Vă confruntați des cu pasivitatea diferitelor entități din domeniuj juridic de care depinde justa, neîntârziata soluționare a cauzei pe care o administrați?
Da, avem o problemă în gestionarea cauzelor de către instanțe și organele de cercetare penală, iar cel mai elocvent exemplu se regăsește în lumina deciziilor Curții Constituționale prin care au fost înlăturate dispozițiile ce reglementau întreruperea termenului de prescripție. O mulțime de dosare au fost clasate sau pentru altele s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție penală, un număr mult prea mare de dosare penale ce nu au fost finalizate în termenul general de prescripție, care este, de altfel generos, ceea ce indică o indolență în rezolvarea cauzelor.
Ce impact are dubla impozitare asupra întreprinderilor mici și mijlocii care doresc să se extindă pe piețe internaționale și cum pot acestea să-și minimizeze riscurile fiscale?
Impactul pe care îl prevăd se regăsește în contrariul motivului pentru care au fost adoptate aceste măsuri, respectiv creșterea gradului de evaziune fiscală și nicidecum diminuarea acestuia. Cum menționam anterior, problema noastră se regăsește în nivelul scăzut de colectare, fiind pe ultimul loc în Europa la acest capitol. În contextul în care doar un număr limitat de persoane plătesc taxe și tu, statul, te bazezi pe ei pentru resurse la bugetul de stat, dar nu faci decât să-i împovărezi, inevitabil vei da naștere frustărilor, precum și gândurilor da a eluda dispozițiile legale.
În ceea ce privește extinderea pe piața internațională și minimizarea riscurilor fiscale, această discuție nu poate fi generală și se concentrează pe specificul business-ului, domeniul de activare, țară unde se dorește extinderea. Rezolvarea are aplicabilitate nominală.
Din afară, piața avocaturii pare una concurențială și suprasaturată. Din interior, cum se văd lucrurile?
Din perspectiva unei societăți boutique în deplină dezvoltare, consider că nu este suprasaturată. Dar, într-adevăr, concurențială. Iar acesta este un lucru bun pentru că motivează către performanță și cere o integritate de neclintit față de client.
Ingredientele unei pledoarii sunt…
Pregătirea dosarului, gestionarea temeinică a acestuia, studiul și înțelegerea aspectelor notabile, iar pentru cei care nu au vocație de oratori, atunci cursuri pe acest palier. Personal, fără lipsă de modestie, am fost înzestrat cu darul vorbirii și am o predilecție pentru a mă adresa în public.
Făcând un joc de imaginație, ne întoarcem în timp, în momentul în care ați decis să urmați calea avocaturii. Raportându-ne la prezent, ați lua aceeași decizie?
Indiscutabil, aceasta este vocația mea și nu-mi doresc să fac nimic altceva!
Un material Legal Marketing
