După peste două decenii de practică, Managing Partnerul Lăpușan & Partners vorbește cu aceeași claritate despre ce l-a format: mandatele dificile, alegerile incomode, clienții care au testat limitele principiilor sale. Un avocat care crede că empatia și instinctul strategic sunt la fel de importante ca rigoarea juridică și că succesul înseamnă să poți privi în ochi pe oricine, în fiecare zi.
Privind retrospectiv la parcursul dumneavoastră profesional, de la începuturile în avocatură până la construirea Lăpușan & Partners, care au fost momentele care v-au definit cel mai bine ca avocat și lider? Există o lecție profesională care v-a schimbat fundamental felul în care înțelegeți relația dintre drept, putere și responsabilitate?
Momentul definitoriu a fost tocmai înființarea Lăpușan & Partners. Împreună cu asociații mei de la acea dată, am vrut să facem avocatură altfel decât „provincial”.
Evoluția ulterioară a firmei a dovedit că intuiția mea a fost corectă. Puterea trebuie să atragă după sine responsabilitatea de a face alegerile corecte, pentru tine, colegi și clienți.
În ultimii ani, avocatul nu mai este perceput doar ca un specialist chemat să „rezolve probleme”, ci ca un partener strategic implicat direct în decizii de business. Cum s-a schimbat, din experiența dumneavoastră, rolul avocatului în relația cu antreprenorii și companiile? Unde se termină consultanța juridică și unde începe influența reală asupra direcției unui business?
Nu cred că cele de mai sus sunt general valabile. Partener strategic poate fi un avocat/o societate de avocatură cu expertiză relevantă pe domeniul de interes concret al unui anumit client, expertiză la care să se adauge o colaborare de durată, care să fi testat și cimentat încrederea reciprocă.
Experiența profesională și încrederea reciprocă pot determina o evoluție de la consultanță juridică către o oarecare influență asupra business-ului clienților.
Ați gestionat mandate cu miză ridicată, în contexte tensionate și cu presiuni considerabile. În astfel de momente, ce contează mai mult: rigoarea juridică, instinctul strategic sau capacitatea de a înțelege oamenii din spatele conflictului? Și cât de mult influențează componenta umană rezultatul unui litigiu sau al unei negocieri?
Capacitatea de a înțelege oamenii din spatele conflictului este esențială pentru a decela motivul cel mai probabil al situației litigioase, precum și pentru stabilirea direcției strategice generale de abordare a problemei.
Instinctul strategic contribuie la creionarea soluțiilor cel mai probabil a fi acceptabile și utile pentru litiganți, iar rigoarea juridică face ca soluția/soluțiile alese să fie aplicabile în practică și eficiente.
În profesia juridică există o linie foarte fină între interesul clientului și limitele etice ale profesiei. Cum navigați situațiile în care presiunea comercială, ambițiile unui client sau contextul economic intră în conflict cu propriile principii profesionale? Au existat momente în care ați ales să spuneți „nu”, chiar cu riscul de a pierde un client important?
Din fericire, profesia noastră este una liberală. Piața în care activăm ne permite atât nouă, cât și clienților să legăm relații de colaborare bazate nu doar pe interese comune, cât și pe principii similare.
Experiența de viață și cea profesională ajută să identifici aceste chestiuni la începutul unei colaborări.
Mulți antreprenori români ajung la avocat abia în momentul în care conflictul devine inevitabil. Din experiența dumneavoastră, care sunt cele mai frecvente greșeli juridice pe care le fac companiile și ce spune asta despre cultura de business din România? Credeți că mediul antreprenorial local tratează suficient de serios prevenția juridică?
Am constatat o evoluție constantă a focusului antreprenorilor în sensul prioritizării prevenției și sub aspect juridic. Cred că azi marea majoritate a antreprenorilor au relații de colaborare cu un partener juridic.
Conduceți o firmă de avocatură într-o perioadă în care profesia trece prin transformări accelerate, de la digitalizare și inteligență artificială până la schimbarea modului în care noile generații înțeleg munca și succesul profesional. Cum vedeți viitorul avocaturii în următorul deceniu și ce credeți că nu va putea fi niciodată înlocuit de tehnologie în această profesie?
Evident, trăsăturile fundamental umane: empatia, capacitatea de a vedea oamenii din spatele cazurilor pe care le instrumentezi. Cred că tehnologia va crește capacitatea de muncă și valoarea produsului finit livrat de un avocat stăpân pe cunoștințele lui și implicat în a atinge rezultatele dorite de clienți.
În spatele fiecărui avocat experimentat există inevitabil și cazuri care lasă urme personale, nu doar profesionale. A existat un dosar sau o situație care v-a schimbat perspectiva asupra oamenilor, asupra justiției sau chiar asupra propriei profesii? Ce v-a rămas cel mai puternic din acea experiență?
Îmi e imposibil să mă opresc la un caz anume, dar pot să spun că întregul meu parcurs profesional mi-a consolidat opinia cu care am pornit la drum: cel mai dificil, dar și cel mai interesant, e să lucrezi cu oamenii.
Într-un mediu extrem de competitiv, unde performanța este adesea măsurată în rezultate și cifre, cum definiți astăzi succesul, atât pentru dumneavoastră, cât și pentru Lăpușan & Partners? S-a schimbat această definiție față de perioada de început a carierei?
Nu s-a schimbat, s-a nuanțat. Vrem să câștigăm, pentru clienții noștri și pentru noi. Luptând cu toate forțele, de o manieră care să ne permită în fiecare zi să privim în ochi pe oricine.
Tinerii avocați intră astăzi într-o profesie foarte diferită de cea pe care ați întâlnit-o dumneavoastră la început de drum. Ce calități considerați esențiale pentru un avocat care își dorește nu doar o carieră solidă, ci relevanță și influență reală într-un context juridic și economic tot mai complex?
O carieră solidă se edifică în etape, pornind de la ingredientele de bază: cunoștințe teoretice solide, putere și dorință de muncă, rezistență la stres, implicare socială constantă, adaptabilitate, țeluri clar definite. Aceste lucruri au fost valabile când am început eu să practic avocatura, rămânând valabile și azi.
Dacă ar trebui să sintetizați în câteva idei tot ceea ce v-a învățat avocatura despre oameni, putere, negociere și adevăr, care ar fi concluzia la care ați ajuns după peste două decenii în această profesie? Și ce moștenire profesională v-ați dori să lăsați mai departe?
Cu cât acumulezi mai multă putere, ești tentat să negociezi orice. Nu poți însă negocia adevărul. Referitor la moștenire profesională, reluăm discuția peste alți 26 de ani.
Un material Legal Marketing
