Companiile vor fi nevoite fie să absoarbă prețul crescut al gazului, fie să-l transfere către consumatori.
„Un sondaj din 2009 arăta că 49% dintre companii au transferat acest cost către consumatorul final, ridicând prețurile și sporind inflația, dar 48% nu au putut să facă acest lucru decât parțial sau aproape deloc. Și atunci, toate companiile din piață s-au reorientat spre alte soluții, una dintre ele fiind tăieri de costuri, care încep cu contractele neesențiale, salariile și job-urile oamenilor”, precizează analistul eToro.
Situația nu este deloc simplă, continuă el, însă piața se duce cumva spre atenuarea acestor șocuri.
„M-am uitat pe costurile contractelor futures care, în acest moment, cotează gazul la 109 euro pe MW cu livrare în mai și la 100 euro cu livrare în primul trimestru din 2023”, mai spune acesta.
Cu importuri de 155 de miliarde de metri cubi, Uniunea Europeană este puternică dependentă de gazul rusesc. În schimb, dependența României este estimată la doar 29%, foarte mică în comparație cu peste 80% în cazul Poloniei, Austriei și Ungariei și peste 50% pentru Germania și Cehia.
Depinzând 100% de Rusia, statele baltice au încetat, luna trecută, importurile de gaze naturale rusești începând cu 1 aprilie, bazându-se pe importurile de gaze naturale lichefiate (GNL). Însă și trecerea la aceste gaze naturale lichefiate ridică anumite probleme.
„Contractele existente, în general, au fost încheiate pe 20-25 de ani, asta ca să justifice costurile de lichefiere, delichifiere, investițiile în terminale etc. Deci asta este problema pe care ar putea să o aibă Europa acum încercând să aducă gaz natural lichefiat de pe alte piețe. Pe de altă parte, numărul de contracte cu destinație flexibilă a crescut de la 34% în perioada 2015-2017, la 64% între 2018-2020. Asta arată că există posibilitatea de a prelua acest gaz natural lichefiat din alte zone care sunt sub contracte pe termen lung”, mai spune Bogdan Maioreanu.
Potrivit acestuia, până acum, din cauza reducerii volumelor de gaz livrate de către Rusia, Europa a reușit să treacă iarna cu o producție internă marginal crescută și cu importuri de GNL - gaz natural lichefiat - care au crescut cu 146% față de 2021. În același timp, livrările Rusiei au scăzut cu 39%. Creșterea livrărilor către Europa va duce la reducerea furnizării de gaz natural lichefiat în alte regiuni, menținând prețurile în creștere.
La petrol în schimb, deși dependența de Rusia este mult mai mică decât în cazul gazului, oprirea importurilor va cauza probleme mult mai grave.
„Oprirea petrolului rusesc este și mai importantă decât la gaz, pentru că infrastructura de transport a țițeiului este făcută să curgă de la est spre vest. Deci, va fi foarte greu de făcut o reconversie a acestei curgeri. Rafinăriile sunt optimizate pentru țițeiul rusesc, iar capacitatea de rafinare pentru diesel și alți combustibili ar trebuie crescută cu cel puțin 10% și asta ar duce rata de utilizare a rafinăriilor europene la peste 90%, care este cea mai mare cifră a secolului. Deci este foarte complicat. La fel și la cărbune”, avertizează analistul Etoro.
