Din cauza unei ariste, un termen pe care îl auzim tot mai des în ultima vreme, dar în jurul căruia există încă destule nelămuriri. Cum poate un singur „pai” să-i pună viața în pericol blănosului tău? Aristele pot pătrunde în piele sau în anumite orificii naturale și, odată ajunse în organism, pot continua să migreze în profunzime.
Uneori, semnele sunt evidente încă de la început, însă în alte situații problema poate evolua fără ca proprietarul să își dea seama imediat de cauza reală. Ioana Constantin, medic veterinar, a vorbit pentru zooland.ro despre riscuri, măsuri de precauție și cât este de important să nu încerci să scoți arista de unul singur, acasă.
Ce sunt, mai exact, aristele și de ce sunt atât de periculoase pentru câini
La prima vedere, o aristă poate părea doar o parte neînsemnată a unei plante. Forma ei însă o transformă într-un corp străin care poate avansa în organism. Odată ce pătrunde în organism, structura sa poate favoriza înaintarea într-o singură direcție, ceea ce face ca problema să fie una serioasă, nu o simplă înțepătură, așa cum am putea fi tentați să credem.
„Arista este o structură asemănătoare unui spic, prezentă la anumite graminee. Problema este forma ei fusiformă și micile structuri orientate posterior, care permit pătrunderea într-o singură direcție și fac dificilă revenirea spontană. Practic, după ce intră în piele sau într-un orificiu natural, poate continua să avanseze în profunzime.
Nu este doar o simplă ‘înțepătură’. O aristă poate: perfora pielea și migra în țesutul subcutanat, introduce bacterii, produce o reacție inflamatorie de corp străin, forma abcese și fistule, migra în torace sau abdomen, ajunge, în cazuri rare, în organe sau structuri anatomice profunde.
De aceea, un câine care dezvoltă o infecție aparent inexplicabilă după o plimbare prin iarbă trebuie evaluat și din perspectiva unui corp străin vegetal migrator”, ne-a spus Ioana Constantin de la KLP Vet.
De la lăbuțe și urechi până la plămâni. Unde pot ajunge aristele?
Una dintre marile probleme este că o aristă nu are nevoie de o rană mare pentru a deveni periculoasă. Ea poate pătrunde prin spațiile dintre degete, poate ajunge în canalul auricular, în cavitatea nazală sau în zona ochilor. În anumite situații, poate ajunge chiar în aparatul respirator.
„Cele mai importante localizări sunt:
Labele și spațiile interdigitale
- lins insistent;
- șchiopătat;
- durere;
- umflătură între degete;
- nodul/abces;
- secreție printr-un mic orificiu.
Un studiu recent a găsit că abcesele interdigitale asociate cu ariste pot fi foarte asemănătoare clinic cu furunculoza interdigitală, iar ecografia poate ajuta la diferențiere.
Canalul auricular
- scuturarea bruscă și repetată a capului;
- scărpinat la ureche;
- durere când este atinsă urechea;
- ținerea capului într-o parte;
- otită unilaterală apărută brusc.
Cavitatea nazală
- strănut violent, repetitiv;
- secreție nazală, de obicei unilaterală;
- epistaxis (sângerare la nivelul nărilor);
- frecarea botului;
- respirație zgomotoasă.
Ochiul/periocular
- clipit excesiv;
- blefarospasm;
- lăcrimare;
- durere oculară;
- ținerea ochiului închis.
Aparatul respirator
Aici situația poate deveni mult mai serioasă. O arista inhalată poate migra prin căile respiratorii către parenchimul pulmonar și spațiul pleural. Semnele pot include:
- tuse persistentă;
- febră;
- letargie;
- tahipnee (respirație rapidă);
- dispnee (respirație îngreunată);
- intoleranță la efort.
Și foarte important: absența unui simptom evident imediat după plimbare nu exclude o arista”, a explicat medicul veterinar.
Ce se poate întâmpla dacă arista rămâne în organism
Dar pericolul nu se limitează la durere sau la o infecție locală. Corpul străin poate continua să migreze, iar inflamația și infecția se pot instala în profunzime, ajungându-se la complicații grave, în funcție de traseul urmat.
„În funcție de traseul pe care îl urmează, poate produce:
- abcese profunde;
- fistule cronice;
- infecții persistente;
- pneumonie;
- pleurită/efuziune pleurală;
- abcese pulmonare;
- migrare în peretele toracic sau abdominal;
- peritonită;
- abcese intraabdominale”, a spus Ioana Constantin.
Nu este o idee bună să încercăm să scoatem arista acasă, deși pare o acțiune cât se poate de simplă, menționează medicul veterinar.
„Cea mai frecventă greșeală este: ‘Nu mai văd nimic, deci probabil a ieșit’. O altă greșeală este administrarea de antibiotic și așteptarea ca problema să dispară.
Antibioticul poate reduce inflamația și infecția secundară, dar nu elimină corpul străin. Arista poate continua să migreze. Dacă arista este clar vizibilă și superficială, îndepărtarea delicată poate fi posibilă, dar dacă există rezistență, durere, dacă s-a rupt sau dacă nu este vizibilă complet, proprietarul nu ar trebui să scormonească, să taie sau să încerce să o ‘vâneze’ cu penseta. Mai ales în ureche, nas, ochi, cavitatea orală, țesuturile profunde. În aceste situații este mai sigur un consult veterinar”.
Cât de repede trebuie ajuns la medicul veterinar
Iar consultul veterinar nu trebuie amânat. Uneori, situația poate evolua rapid, în timp ce în alte cazuri problema poate deveni cronică în zile sau chiar săptămâni, în funcție de localizarea și profunzimea aristei.
„Este important să nu dăm o cifră fals de precisă. Nu există un interval universal de tipul ‘în 24 de ore devine gravă’. Evoluția depinde foarte mult de localizare, profunzime, bacteriile introduse și traseul de migrare. Poate produce semne clinice foarte repede, dar poate deveni și o problemă cronică după zile sau săptămâni.
Uneori proprietarul observă inițial doar o ușoară șchiopătare sau o mică umflătură, iar ulterior apare un abces sau o fistulă. Literatura descrie inclusiv cazuri în care migrarea intratoracică a continuat și corpul străin a fost identificat ulterior în alte regiuni.
Deci nu recomand ‘așteptăm până mâine’ dacă există suspiciune reală de arista în ureche, nas, ochi, gură sau dacă animalul are dispnee, durere importantă, febră ori stare generală alterată.
Pentru o mică leziune superficială la labă, fără semne sistemice, situația poate fi evaluată în timpul programului normal, dar trebuie urmărită atent”, a subliniat Ioana Constantin.
Cum poate fi protejat câinele după o plimbare prin iarbă
Nu înseamnă că trebuie să renunți complet la plimbările prin parc sau în zonele cu vegetație. Un control suplimentar, care durează doar câteva minute, te poate ajuta să-ți protejezi prietenul blănos de complicații medicale.
„După fiecare plimbare prin iarbă înaltă sau uscată, proprietarul ar trebui să facă un control de 1–2 minute. Să verifice: între degete, pernițele, în jurul unghiilor, urechile, botul și nările, zona inghinală, axilele, abdomenul, blana, mai ales la câinii cu păr lung.
Și, foarte important, perierea după plimbare poate îndepărta aristele care încă sunt prinse superficial în blană înainte să aibă posibilitatea să pătrundă în piele.
Dacă după o plimbare câinele începe brusc să șchiopăteze, să scuture capul, să strănute repetitiv, să țină ochiul închis, să lingă obsesiv o labă sau să dezvolte o umflătură/fistulă, arista trebuie să fie pe lista de diagnostice diferențiale”, a completat medicul veterinar.
