Companiile de furnizare din România ale grupului Enel au primit din partea statului doar 17 milioane de lei din cele 247 milioane de lei pe care ar fi trebuit să le încaseze în urma aplicării schemei de compensare și plafonare pe perioada noiembrie-ianuarie, a declarat Valeriu Binig, director al Departamentului Reglementări și Antitrust al Enel România, în cadrul dezbaterii PROFIT NEWS TV "Maratonul energiei”.
Evenimentul a fost organizat cu sprijinul Enel, Transgaz, E-Distribuție, FPPG, Complexul Energetic Oltenia și Tinmar Energy
„Furnizorii au fost cei care au suportat din lichidități, împrumuturi bancare și eventual de la acționari aceste creșteri de costuri la energie”, a precizat oficialul Enel.
Acesta a și oferit un calcul explicativ: „Să ne imaginăm că un furnizor are de emis o factură de 119 lei. 19 lei trebuie plătiți statului imediat la emiterea facturii (ca TVA - n.r.). Rămân 100 lei de împărțit. 60 lei merg către piață angro de electricitate. Cam 10 lei merg către operatorul de transport, operator de monopol natural, 20 lei merg către operatorul de distribuție, operator de monopol natural, 10 lei rămân furnizorului. Din acești 10 lei 5 lei costă tipărirea și trimiterea facturii, 3 lei sunt costurile de operare și furnizorul rămâne cu 2 lei. Pentru acești 2 lei furnizorul și-a luat urări de bine de la toată opinia publică pentru 119 lei”.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
În opinia sa, principala problemă o au în prezent distribuitorii, care primesc 20 lei din care 7 lei ar trebui să reprezinte investiții, 6 lei operare și mentenanță și 7 lei pentru acoperirea pierderilor din rețea, așa numitul consum propriu tehnologic.
„La ora actuală distribuitorul nu plătește 7 lei pentru energia necesară acoperirii CPT, ci 21 lei. Nici măcar 20 de lei. Ce face distribuitorul?", s-a întrebat oficialul ENEL. "Mai cheltuiește pentru investiții și pentru mentenanță rețelei? Dă angajați afară doar pentru a plăti CPT?"
„Avem un mecanism pentru tarifele de distribuție care funcționa în vremuri normale. La începutul anului N reglementatorul aprobă un nivel al tarifelor de distribuție, pe parcursul anului distribuitorul face investiții, operează rețeaua, o repara, plătește angajați, plătește contractori și plătește acest CPT. La sfârșitul anului N operatorul de distribuție începe și face raportări care se termină la jumătatea anului N+1, iar reglementatorul, după ce verifică aceste calcule, dacă descoperă că distribuitorul a avut niște pierderi din exercițiul financiar al anului N, ajustează tarifele pentru anul N+2. Deci, dacă eu am făcut niște cheltuieli în 2020 le recuperez prin tarife în 2022”, precizează Binig.
Astfel apare problema finanțării deficitului uriaș creat din cauza creșterii fantastice a prețului energiei pe piață angro.
„Sunt 3 surse: resursele companiilor (solicitate la maxim), resursele consumatorilor și bugetul de stat. Mai apar și creditele, însă băncile au atins limita de prudențialitate pentru acest sector. Așteptăm discuția privind nouă OUG de la 1 apr și transmitem că măsurile trebuie să fie secvențiale și complementare, ținând cont de cele trei resurse. E nevoie de o injecție de la bugetul de stat pentru operatorii de distribuție”, spune oficialul ENEL.
