Președintele Croației, Zoran Milanović, un critic al Uniunii Europene și al NATO, susținut de opoziție, a câștigat cu o majoritate covârșitoare un nou mandat de cinci ani, învingând candidatul din partea partidului conservator aflat la putere în al doilea tur de scrutin, arată rezultatele oficiale, potrivit AP.
Milanovic a obținut peste 74% din voturi, comparativ cu Dragan Primorac, contracandidatul său, care a obținut aproape 26%, potrivit rezultatelor publicate de autoritățile electorale de stat din Croația după numărarea a peste 99% din buletinele de vot, scrie News.ro.
Rezultatul reprezintă un imbold major pentru Milanović, care este un critic al sprijinului militar occidental acordat Ucrainei în războiul său împotriva Rusiei. Milanović este, de asemenea, un adversar acerb al prim-ministrului conservator al Croației, Andrej Plenković, și al guvernului său.
Într-un discurs rostit după publicarea rezultatelor, Milanović a declarat că victoria sa a fost un semn de aprobare și încredere din partea alegătorilor, dar a prezentat, de asemenea, un mesaj „despre situația din țară pentru cei care trebuie să audă”.
„Le cer (celor din guvern) să audă", a spus Milanovic. ” Asta este ceea ce cetățenii au vrut să spună. Acesta nu este doar un sprijin pentru mine”.
Milanović, 58 de ani, este cel mai popular politician din Croația și este uneori comparat cu președintele ales al SUA, Donald Trump, pentru stilul său combativ de comunicare cu adversarii politici.
Triumful său pregătește terenul pentru o confruntare politică constantă cu premierul Plenković, cu care s-a contrazis în timpul primului său mandat.
De asemenea, Milanović a câștigat confortabil primul tur de scrutin din 29 decembrie, lăsându-i pe Primorac, un medic legist care a candidat fără succes la președinție anterior, și pe alți șase candidați la mare distanță. Turul doi a fost necesar deoarece Milanović nu a reușit să obțină 50% din voturi lipsindu-i doar 5 000 de voturi, în timp ce Primorac a rămas mult în urmă, cu 19%.
Alegerile au avut loc în contextul în care Croația, care are o populație de 3,8 milioane de locuitori, se confruntă cu o inflație galopantă, scandaluri de corupție și un deficit de forță de muncă.
La votul de duminică, Milanović a criticat din nou UE ca fiind „în multe privințe nedemocratică” și condusă de oficiali nealeși. Poziția UE conform căreia „dacă nu gândești la fel ca mine, atunci ești dușmanul” echivalează cu „violența mentală”, a declarat Milanović.
„Aceasta nu este Europa modernă în care vreau să trăiesc și să lucrez”, a spus el. „Voi lucra pentru a o schimba, atât cât pot în calitate de președinte al unei națiuni mici”.
Milanović a fost prim-ministru în trecut, cu un bilanț mixt. El îi acuză în mod regulat pe Plenković și HDZ-ul său conservator de corupție sistemică, în timp ce Plenković l-a catalogat pe Milanović drept „pro-rus” și o amenințare la adresa statutului internațional al Croației.
Analistul politic Višeslav Raos a declarat că Milanović, care vorbește tot mai deschis, nu are niciun motiv să „încerce să mulțumească pe cineva sau să încerce să se controleze”.
„Dacă nu a existat cooperare cu prim-ministrul în primii cinci ani (ai președinției sale), de ce ar exista acum?”, a spus el.
Deși funcția prezidențială este în mare parte ceremonială în Croația, un președinte ales deține autoritate politică și este comandant militar suprem.
Milanović a negat că ar fi pro-rus, dar anul trecut a blocat trimiterea a cinci ofițeri croați la misiunea NATO din Germania, denumită Asistență și formare în domeniul securității pentru Ucraina. De asemenea, el a promis că nu va aproba niciodată trimiterea de soldați croați ca parte a vreunei misiuni NATO în Ucraina. Plenković și guvernul său susțin că nu există o astfel de propunere.
În ciuda puterilor limitate, mulți cred că funcția prezidențială este esențială pentru echilibrul politic al puterii într-o țară guvernată în principal de Uniunea Democrată Croată, sau HDZ, de la obținerea independenței față de Iugoslavia în 1991.
Primorac, 59 de ani, a intrat în politică la începutul anilor 2000, când a fost ministru al științei și educației în guvernul condus de HDZ. A candidat fără succes la președinție în 2009, iar după aceea s-a concentrat în principal asupra carierei sale academice, având cursuri la universități din Statele Unite, China și Croația.
