Formula de calcul a taxei pe activele bancare, recent anunțată prin proiectul de norme de aplicare a OUG 19/2019 care a modificat OUG 114/2018, lasă în continuare posibilitatea de a interpreta condițiile în care valoarea datorată poate fi integral diminuată. Astfel, rămân necesare câteva clarificări din partea legiuitorului, având în vedere că normele vin să detalieze principiile de calcul și plată a taxei din ordonanță.
Un articol transmis Profit.ro de către Diana Roșu, senior manager PwC România
Una dintre noutățile esențiale ale “noii taxe” – deși cea “veche” din OUG 114 nu a fost niciodată aplicată efectiv – este reducerea sumei datorate până la zero dacă sunt îndeplinite două condiții, respectiv: creșterea intermedierii financiare (prin majorarea soldului creditelor) și scăderea marjei de dobândă (minimizarea ecartului dintre dobânda pe care băncile o primesc pentru creditele acordate în lei și dobânda pe care o plătesc la depozitele clienților, tot în lei).
În varianta actuală, taxa bancară a fost regândită pe alte fundamente, având rolul de a crește creditarea sectorului neguvernamental. Prin urmare, atât timp cât obiectivul central al taxei este stimularea creditării, legiuitorul a creat contextul legal ca instituțiile bancare să își poată reduce obligațiile către buget pe măsură ce ating acest deziderat. De altfel, observăm că Ministerul Finanțelor nu a prevăzut în bugetul de stat pentru acest an veniturile estimate care ar urma să fie încasate din această taxă, subliniind în acest mod obiectivul de politică publică propus de a încuraja creditarea, și nu pe cel de a atrage sume suplimentare la buget.
Clarificări necesare
Revenind la textul proiectului de norme, constatăm că, la o primă vedere, ar rezulta că reducerea taxei până la zero riscă să fie supusă unor interpretări alternative, ordonanța în sine creând de la bun început această neclaritate.
Apreciem că ambiguitatea apare din cauza faptului că taxa se datorează și se plătește semestrial, conform regulii generale, și se regularizează anual (art. 87 alin. 2 si 3). Prin exceptie, plata taxei poate fi anulată în virtutea îndeplinirii unor ținte de atingere a obiectivului taxei. Din acest motiv, condițiile prevăzute pentru diminuarea taxei par a se aplica diferit în cazul semestrului, respectiv al anului.
Mai exact, valoarea taxei pe activele bancare poate fi redusă la jumătate (conform art. 87 alin. 4) dacă este îndeplinită una dintre condițiile ce vizează doi indicatori țintă: creșterea intermedierii financiare și scăderea marjei de dobândă, ambele prin raportare la un prag de 50%.
Așa cum menționam, prin excepție, taxa nu se mai declară și nu se mai plătește deloc semestrial la bugetul de stat (art. 87 alin. 5 coroborat cu art. 87 alin. 4) dacă unul dintre cei doi indicatori este îndeplinit integral, însemnând că fie creditarea crește cu 8%, fie marja de dobândă se reduce cu 8%. Totuși, art. 87 alin. 5 lasă loc de interpretare, deoarece face trimitere doar la situația aferentă primului semestru, fiind folosită sintagma “îndeplinirii a jumătate din indicatori”, și nu a unuia dintre cei doi indicatori așa cum ar fi logic.
Iată de ce considerăm că următoarele clarificări ale condițiilor pentru reducerea taxei sunt oportune pentru a nu apărea interpretări diferite ale contribuabililor, și anume că:
- Normele, precum si ordonanta, dau posibilitatea reducerii cu maxim 50% a valorii taxei dacă se îndeplinește jumatate din cele două condiții: creșterea intermedierii financiare, respectiv scăderea marjei de dobândă.
- Valoarea taxei poate fi redusă cu 100% dacă oricare dintre cei doi indicatori este îndeplinit integral, fie condiția privind creșterea intermedierii financiare este îndeplinită 100%, fie ținta de scădere a marjei de dobândă este îndeplinită 100%.
Aceste clarificări ar putea fi introduse inclusiv atunci când va fi elaborat formularul de declarare a taxei pe activele bancare care urmează să fie publicat după intrarea în vigoare a normelor.
Condițiile – câteva detalii
Mecanismul de reducere a taxei pe activele bancare este prevăzut, așa cum menționam anterior, prin OUG 19/2019.
Pentru primul semestru, taxa se declară și se plătește până la data de 25 august inclusiv a anului pentru care se datorează. Taxa nu se datorează și nu se declară în primul semestru dacă e îndeplinită 100% ținta de creștere a creditării sau dacă e îndeplinită 100% ținta de diminuare a marjei de dobândă, respectiv dacă nivelul procentual agregat al creșterii creditării și al diminuării marjei de dobândă este de cel puțin 100%.
