Codul Fiscal va fi modificat pentru a fi introdusă posibilitatea de ajustare a bazei de impozitare a TVA pentru reducerile de preț acordate ulterior livrării de bunuri/prestării de servicii și în situațiile în care acestea nu sunt acordate direct clienților, măsură care va avea un impact pozitiv asupra mediului de afaceri, dar și un impact negativ asupra bugetului de cel puțin 290 milioane lei, sumă înregistrată doar în sectorul farmaceutic, prevede un proiect de ordonanță pregătit de către Ministerul Finanțelor. În mod special, în sectorul farmaceutic, după această modificare, statul nu va mai putea aplica TVA la taxa claw-back, astfel că pierde bani la buget, iar companiile câștigă pentru că nu vor mai plăti taxă (TVA) pentru plata unei alte taxe (claw-back).
Această modificare este imperativă ca urmare a deciziilor luate de Curtea de Justiție a UE. Dacă nu aplică România riscă infringement. (Taxa clawback a fost introdusă în 2009 ca o măsură temporară, în contextul crizei financiare, și a afectat exclusiv producătorii de medicamente. Aceștia trebuie să achite o taxă pentru a acopri diferența dintre cât are CNAS buget pentru decontări într-un an și cât decontează efectiv pentru medicamente.)
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Proiectul de ordonanță aduce și o serie de corecții tehnice, inclusiv în ce privește accizele la bere, pentru a corecta o eroare tehnică a Parlamentului din cadrul procesului de vot la legea care a aprobat OUG 16 de anul trecut (cea cu măsuri fiscale). În cadrul procesului de vot s-a produs o eroare ce a condus la preluarea în întregime a unui amendament, deși în ședința de plen a fost dezbătută doar o parte a amendamentului.
Modificarea în ce privește taxa claw-back
Modificarea art. 287 lit. c) din Codul fiscal are în vedere obligația României de a respecta acquis-ul comunitar în domeniul TVA - a cărui componentă principală este reprezentată de Directiva TVA și care include și jurisprudența CJUE în materie - și va avea un impact pozitiv asupra mediului de afaceri prin introducerea posibilității de ajustare a bazei de impozitare a TVA pentru reducerile de preț acordate ulterior livrării de bunuri/prestării de servicii și în situațiile în care acestea nu sunt acordate direct clienților.
Modificarea art. 287 lit. c) din Codul fiscal va genera un impact ce este estimat, potrivit datelor disponibile în ceea ce privește companiile farmaceutice, la -290 milioane lei pentru anul 2023, respectiv:
- un impact negativ asupra veniturilor din TVA ca urmare a ajustării bazei de impozitare a TVA cu valoarea reprezentând ”Venituri din contribuția datorată pentru medicamente finanțate din Fondul Național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății” estimat la -183 milioane lei aferent anului 2023;
- un impact negativ asupra veniturilor din TVA ca urmare a ajustării bazei de impozitare a TVA cu valoarea reprezentând ”Venituri din contribuția datorată pentru contractele cost-volum/costvolum-rezultat” estimat la -107 milioane lei.
În ceea ce privește impactul negativ suplimentar generat de alte categorii de persoane impozabile, altele decât companiile farmaceutice, nu a fost identificată o bază de date care să permită evaluarea.
Schimbări în proiectul de ordonanță
Taxa pe valoarea adăugată
1. Pentru compatibilizare cu prevederile art. 90 alin. (1) din Directiva TVA, astfel cum au fost interpretate de CJUE în cauza C – 717/19, este necesară modificarea art. 287 lit. c) din Codul fiscal, în sensul eliminării trimiterii la prevederile art. 286 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, care condiționează ajustarea bazei de impozitare a TVA pentru reduceri de preț acordate ulterior livrării de bunuri/prestării de servicii de faptul ca acestea să fie acordate ”direct clienților”. Astfel, va fi posibilă ajustarea TVA colectate inițial de persoanele impozabile pentru toate reducerile de preț acordate ulterior, indiferent că acestea sunt acordate direct clienților sau prin alte mecanisme de reducere a prețului.
De asemenea, este necesară și introducerea unei prevederi în cadrul art. 330 în vederea stabilirii unui document centralizator pe baza căruia persoanele impozabile să efectueze ajustarea bazei de impozitare a TVA pentru reducerile care nu sunt acordate direct clienților.
2. Ținând cont de recomandările Comisiei Europene din Ghidul TVA privind Ghișeul unic european, se propune clarificarea termenului limită de depunere a declarațiilor speciale aferente regimurilor speciale prevăzute la art. 314, 315 și 3152 din Codul fiscal, cu referire expresă la ultima zi calendaristică a lunii, chiar dacă aceasta este o zi nelucrătoare. Vor fi astfel evitate situațiile în care, deși declarația aferentă regimurilor speciale prevăzute la art. 314, 315 și 3152 din Codul fiscal era depusă în termen potrivit legislației din România, exista posibilitatea ca potrivit legislației din statele membre de consum să se considere că termenul respectiv a fost depășit, iar persoanei impozabile care aplică regimul special în România să îi fie aplicate dobânzi și penalități pentru depășirea termenelor de depunere, respectiv de plată, de către statele membru de consum.
3. Se propune abrogarea prevederilor art. 316 alin. (61) și (62) din Codul fiscal referitoare la posibilitatea desemnării unui reprezentant fiscal autorizat în cazul operațiunilor prevăzute la art. 293 alin. (1) lit. m) din Codul fiscal, având în vedere că obligațiile ce revin persoanelor impozabile nestabilite și neînregistrate în scopuri de TVA în România, inclusiv pentru aceste operațiuni, pot fi îndeplinite prin reprezentantul fiscal prevăzut la art. 316 alin. (7) din Codul fiscal.
4. În vederea transpunerii în legislația națională a prevederilor Directivei (UE) 2020/284 a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește introducerea anumitor cerințe pentru prestatorii de servicii de plată, se propun următoarele:
- definirea noțiunilor de „serviciu de plată”, „plată”, „plătitor”, „beneficiar al plății”, „stat membru de origine”, „stat membru gazdă”, „cont de plăți” prin trimitere la prevederile Legii nr. 209/2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unor acte normative, prin care a fost transpusă în legislația națională Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE;
- definirea noțiunilor „IBAN” și „BIC” prin trimitere la prevederile Regulamentului (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009;
- introducerea de obligații pentru prestatorii de servicii de plată pentru care Romania este stat membru de origine, respectiv stat membru gazdă, în sensul Legii nr. 209/2019, de a păstra evidențe ale plăților și ale beneficiarilor plăților, pentru a permite autorităților competente să efectueze controale în vederea combaterii fraudei în domeniul TVA, în situația în care sunt îndeplinite două condiții:
- plățile au caracter transfrontalier,
- este depășit plafonul de 25 de plăți transfrontaliere către același beneficiar al plăților, într-un trimestru calendaristic.
- se va considera că o plată este transfrontalieră în cazul în care prestatorul de servicii de plată al plătitorului se află într-un stat membru, iar prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății se află într-un alt stat membru, într-un teritoriu terț sau o țară terță;
- în situația în care pentru o anumită plată, cel puțin unul dintre prestatorii de servicii de plată ai beneficiarului se află într-un stat membru, obligația de păstrare a evidențelor referitoare la plățile transfrontaliere revine prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății;
- în situația în care pentru o anumită plată, niciunul dintre prestatorii de servicii de plată ai beneficiarului nu se află într-un stat membru, obligația de păstrare a evidențelor referitoare la plățile transfrontaliere revine prestatorului de servicii de plată al plătitorului;
- clarificarea faptului că în situația în care prestatorilor de servicii de plată le revine obligația de păstrare a evidențelor referitoare la plățile transfrontaliere, această obligație intervine pe o perioadă de trei ani calendaristici de la sfârșitul anului calendaristic al datei plății;
- introducerea obligației de punere la dispoziția autorităților competente a evidențelor, în conformitate cu art. 24b din Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată, respectiv prin intermediul unui formular electronic standard, până cel târziu la sfârșitul lunii care urmează după expirarea trimestrului calendaristic la care se referă informațiile;
- clarificarea modalității de determinare a locației plătitorului, respectiv beneficiarului plății prin corelare cu codul IBAN al contului de plăți sau oricărui alt identificator care identifică locația, sau în absența unor astfel de identificatori, cu codul BIC sau oricare alt cod de identificare comercială care identifică locația prestatorului de servicii de plată care acționează în numele plătitorului/beneficiarului;
- precizarea informațiilor pe care trebuie să le conțină evidențele păstrate de prestatorii de servicii de plată, respectiv informațiile privind plățile și beneficiarul plăților.
Accize și alte taxe speciale
1. Se propune abrogarea alin. (22) de la art. 342 din Codul fiscal potrivit căruia actualizarea anuală a nivelului accizei pentru bere prevăzut la nr. crt. 1 din anexa nr. 1 de la Titlul VIII – Accize și alte taxe speciale din Codul fiscal, să fie limitată la un procent anual care va fi stabilit până la 31 octombrie 2023, având în vedere că intervenția legislativă adusă prin Legea nr. 370/2022 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 16/2022, este de natură să conducă la impredictibilitate fiscală și este discriminatoriu față de regula generală privind actualizarea nivelului accizelor pentru produsele care fac parte din grupa alcool și băuturi alcoolice.
În plus, astfel cum reiese și din ședința de plen a Camerei Deputaților din data de 16 noiembrie 2022, în cadrul căreia a fost dezbătut proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 16/2022, a fost susținut pentru admitere doar amendamentul de la marginal 63 ce viza actualizarea, începând cu 1 ianuarie 2024, a nivelului accizelor pentru produsele prevăzute la nr. crt. 1 – 5 din anexa nr. 1 de la Titlul VIII – Accize și alte taxe speciale din Codul fiscal, cu creșterea prețurilor de consum din ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, față de perioada octombrie 2022 – septembrie 2023, comunicată oficial de Institutul Național de Statistică, respectiv introducerea la art. 342 din Codul fiscal a alineatului (21).
În cadrul procesului de vot s-a produs o eroare ce a condus la preluarea în întregime a amendamentului de la marginal 63.
2. Se introduc dispoziții similare în cazul gazului natural, în ceea ce privește consumul în scop tehnologic, cu cele de la energia electrică, respectiv reglementarea situațiilor în care pentru consumul de gaz natural, în anumite limite stabilite de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), nu intervine obligația de plată a accizelor.
3. Se propune abrogarea alin. (5) de la art. 41410 și alin. (5) de la art. 41418 din Codul fiscal având în vedere că în cadrul procesului de avizare interministerială a Ordonanței Guvernului nr. 4/2022 s-a primit propunerea de eliminare a prevederilor din cuprinsul actului normativ care vizau reglementarea la nivel de ordin a procedurii și condițiilor de soluționare a contestațiilor în cazul revocării atestatului de destinatar certificat sau expeditor certificat întrucât ar putea conduce la încălcarea principiului liberului acces la justiție și dintr-o eroare respectivele prevederi nu au fost eliminate și din cadrul acestor articole din Codul fiscal.
