- Pentru simplificarea procesului birocratic, declarația GloBE poate fi depusă într-o singură țară, datele urmând să fie transmise către toate autoritățile fiscale din jurisdicțiile în care grupul este prezent, dacă există un mecanism pentru schimb automat de informații.
- Finalul acestei luni, mai exact data de 25 iunie, marchează și termenul-limită pentru declararea și plata impozitului pe profit aferent exercițiului financiar 2025.
- Suprapunerea celor două „deadline-uri” la finalul lunii iunie pune o presiune suplimentară asupra departamentelor financiar-fiscale din companii.
Pentru o clarificare a termenilor, „Pilonul II” reprezintă un cadru legislativ convenit de statele din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) în 2021 care introduce un impozit minim efectiv de 15% pe profitul multinaționalelor cu venituri anuale de peste 750 de milioane de euro în cel puțin doi din ultimii patru ani, indiferent de cota nominală de impozit pe profit aplicată de țara gazdă.
Finalul acestei luni (30 iunie) marchează primul-termen limită pentru depunerea declarației GloBE Information Return (GIR) prin care grupurile multinaționale raportează într-un mod foarte detaliat informațiile necesare pentru aplicarea regulilor din „Pilonul 2”. Până la același termen trebuie declarat și plătit eventualul impozit suplimentar („Top-up tax”).
GloBE (Global Anti-Base Erosion) evocă un proiect lansat de OCDE în urmă cu peste un deceniu – Base Erosion and Profit Shifting (BEPS), cu scopul de a limita practicile prin care multinaționalele își erodau baza de impozitare prin transferul profiturilor către state cu regimuri fiscale mai permisive.
La momentul lansării inițiativei, OCDE estima că aceste mecanisme de erodare a bazei de impozitare generau pierderi de venituri fiscale cuprinse între 100 și 240 de miliarde de dolari pe an – echivalentul a 4-10% din impozitul pe profit global. Competiția dintre state pentru creșterea atractivității fiscale a dus la reducerea mediei impozitului pe profit la nivel global de la circa 40% în 1980 la aproape 24% în 2025, conform datelor Tax Foundation.
În România, prin transpunerea Directivei europene 2022/2523, regulile „Pilonului II” se aplică începând cu exercițiul financiar 2024. Iar termenul actual de raportare și plată (până pe 30 iunie) este unul excepțional, acordat în contextul primei aplicări a noului regim. În mod obișnuit, după acest prim an de aplicare, grupurile multinaționale vor avea la dispoziție 15 luni de la încheierea exercițiului financiar pentru a depune declarația GIR și a plăti eventualul impozit suplimentar. Spre exemplu, pentru 2025, termenul-limită de raportare și plată va fi sfârșitul lunii martie 2027.
Teoretic, declarația GIR ar trebui depusă în fiecare stat de pe „harta” unui grup multinațional. Pentru simplificarea procesului birocratic însă, regulile permit raportarea într-o singură țară – de regulă, acolo unde se află entitatea care consolidează (entitatea mamă finală sau „UPE”) –, datele urmând să fie transmise către toate autoritățile fiscale din jurisdicțiile în care grupul este activ, în măsura în care este posibil schimbul automat de informații între administrația jurisdicției GIR și celelalte administrații fiscale. În statele care primesc automat informația prin schimb, grupul va depune doar o notificare GIR.
În lipsa acestui mecanism de schimb de informații, trebuie depuse GIR și în statele care nu pot primi aceste informații. Iar mecanismul schimbului automat de informații funcționează dincolo de granițele Uniunii Europene (unde este reglementat prin directiva DAC 9), inclusiv în state precum Australia, Canada, Elveția, Hong Kong sau Singapore, grație faptului că România a semnat și ea recent (pe 9 aprilie 2026) Acordul Multilateral pentru schimbul de informații GloBE (cunoscut ca „GIR-MCAA”). Este de urmărit totuși „activarea” acestui acord la nivelul Romaniei, având în vedere ca statutul de „activ” nu apare în mod oficial pe site-ul OCDE.
Cu privire la GIR, deocamdată însă, în România nu este disponibil un formular standardizat pentru depunerea declarației, sub forma unui PDF inteligent.
Cu privire la calculul impozitului suplimentar care este unul complex, pentru a reduce povara administrativă în primii ani de aplicare a regulilor „Pilonului II”, OCDE a introdus o perioadă de grație – „Transitional CbCR (Country-by-Country Report) Safe Harbour” –, astfel încât grupurile multinaționale aflate sub incidența „Pilonulului II” să nu fie obligate să efectueze de la început toate calculele complexe prevăzute de noul regim.
Mai simplu spus, o jurisdicție poate fi exceptată de la plata impozitului suplimentar („Top-up tax”) dacă, de exemplu, are venituri anuale de sub 10 milioane de euro, iar profitul nu depășește un milion de euro.
De asemenea, un alt exemplu de exceptare este cu privire la jurisdicțiile în care cota efectivă de impozitare simplificată („Simplified Effective Tax Rate” – ETR) este cel puțin egală cu pragul stabilit pentru perioada de tranziție. Cota tranzitorie este de 15% pentru exercițiile financiare care încep înainte de 1 ianuarie 2025, 16% pentru exercițiile care încep în 2025, respectiv 17% pentru exercițiile care încep la sau după 1 ianuarie 2026.
Ce se schimbă de „anul viitor” (adică pentru anul de raportare 2025).
Un capitol aparte, în contextul declarației GIR și impozitului suplimentar pe „Pilonul II”, poate ar merita dedicat unei noutăți legislative. Începând cu exercițiul financiar 2025 – deci pentru raportările Pilonului II din primăvara anului viitor (respectiv reportările financiare care tocmai au avut termenul limită la începutul lunii iunie) –, posibilitatea recunoașterii unui impozit amânat („Deferred Tax”), strict în scop de „Pilon II”, a fost extinsă și la companiile care aplică Ordinul Ministrului Finanțelor 1802/2014. Anterior, acest potențial beneficiu era rezervat exclusiv societăților care raportează conform standardelor internaționale de contabilitate IFRS.
Astfel, în contextul regulilor „Pilonului II”, mecanismul poate influența rata efectivă de impozitare (ETR) și, implicit, nivelul unui eventual impozit suplimentar datorat pentru atingerea pragului minim de impozit de 15%.
Deși introducerea acestei reguli poate fi benefică, ea implică totuși un efort administrativ și costuri pentru conformare, având în vedere că impozitul amânat trebuie prezentat de fiecare entitate constitutivă din România în notele la situațiile financiare întocmite în baza Ordinului 1802/2014.
Închiderea anului 2025 și prețurile de transfer – „suspecții de serviciu”.
Finalul lunii, mai exact data de 25 iunie, marchează și termenul-limită pentru declararea și plata impozitului pe profit aferent exercițiului financiar 2025. Mai ales în cazul grupurilor multinaționale, principalele provocări țin de conformarea în materie de prețuri de transfer, aplicarea impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA), deductibilitatea cheltuielilor cu serviciile achiziționate sau chiar tratamentul fiscal al programelor de recompensare a angajaților de tip „Stock Option Plan” (SOP).
La modul general, în contextul închiderii anului fiscal, companiile trebuie să fie atente la încadrarea corectă a cheltuielilor nedeductibile, deductibile sau cu deductibilitate limitată. Printre zonele sensibile se numără dobânzile, redevențele și serviciile de consultanță și management, pentru cele din urmă trebuind demonstrată atât substanța economică și realitatea prestației, cât și utilitatea efectivă a serviciilor achiziționate.
Recent, ANAF a anunțat, în premieră, rezultatele unor controale ample privind prețurile de transfer, desfășurate la peste 150 de companii. În urma verificărilor, autoritatea a stabilit obligații fiscale suplimentare de aproximativ 655 de milioane de lei. Din această sumă, circa 386 de milioane de lei reprezintă impozit pe profit, iar aproape jumătate – 179 de milioane de lei – provine din ajustări ale prețurilor de transfer.
Impozitul minim pe cifra de afaceri vizează companiile cu venituri anuale de peste 50 de milioane de euro care activează în sectoare cu marje de profit reduse, precum distribuția sau retailul. Începând de anul acesta, cota a fost scăzută de la 1% la 0,5%, măsura urmând să fie eliminată complet din 2027.
Un alt aspect care merită atenție vizează companiile care își recompensează angajații prin programe de tip SOP, inclusiv prin acordarea de acțiuni ale societății-mamă, în cazul grupurilor multinaționale. În practică, există situații în care cheltuielile aferente acestor programe nu sunt identificate sau înregistrate corect din punct de vedere contabil, pe măsura prestării serviciilor de către salariați, pe parcursul perioadei pentru satisfacerea condițiilor de intrare în drepturi („vesting”).
Iunie, lună de foc.
Se poate observa cu ușurință că suprapunerea celor două termene-limită la finalul lunii iunie – depunerea declarației GIR (sau a unei notificări GIR), împreună cu plata eventualului impozit suplimentar și declararea/ plata impozitului pe profit – pune o presiune suplimentară asupra departamentelor financiar-fiscale. De aceea, analiza din timp și pregătirea riguroasă a calculelor relevante, împreună cu documentarea zonelor sensibile în cadrul inspecțiilor fiscale, sunt de o importanță ridicată.
În plus, normele „Pilonului II” nu sunt doar un exercițiu (complex) de conformitate, ci pot influența chiar modalitatea de structurare a unor grupuri și – în anumite cazuri – deciziile de investiții.
