Deprecierea leului din ianuarie nu s-a văzut în îmbunătățirea balanței comerciale. Deficitul pe partea de bunuri a ajuns la cel mai ridicat nivel de după 2008, în condițiile creșterii importurilor la un nivel similar celui din lunile de vară, în timp ce exporturile s-au mișcat timid. Dacă tendința din prima lună a anului continuă, atunci situația poziției comerciale a României ar putea trece de la „rea” la „îngrozitoare”, cred analiștii.
Deficitul comercial s-a adâncit de la 777 de milioane de euro în ianuarie 2018 la 1,26 miliarde de euro, o creștere de 62% a diferenței dintre importuri și exporturi.
Faptul că România înregistrează un deficit comercial nu este o noutate, fiind, de fapt, regula pentru fiecare lună cel puțin după 2002, de când am găsit date disponibile la Statistică. Ce îngrijorează este dinamica deteriorării balanței comerciale, cu un avans constant în ultimii ani, dar mai ales față de anul trecut, de la o pondere de 0,4% din produsul intern brut în ianuarie 2018 la 0,6% din PIB în ianuarie 2019.
Ianuarie este, aproape fără excepție, luna cu cel mai mic deficit comercial din an, astfel că poziționarea pe o valoare superioară poate speria analiștii cu privire la evoluțiile viitoare, mai ales că poziția comercială a României s-a deteriorat accelerat începând cu 2015. Pe tot anul 2018, deficitul comercial a fost de aproape 7,5% din PIB (15,1 miliarde de euro), față de 6,9% în 2017 (13 miliarde de euro) și 5,9% în 2016 (10 miliarde de euro).
„În acest ritm, deficitul comercial pe 2019 s-ar putea transforma din rău în îngrozitor (terrible)”, scriu analiștii ING Bank România.
Importurile au crescut cu 9,2% față de ianuarie 2018, în timp ce exporturile au avansat cu 1,6%, cel mai slab ritm după aprilie 2017, posibil pe fondul încetinirii creșterii economice în țări partenere, precum Germania și Italia, dar și a economiei europene per ansamblu.
Evoluția vine în contextul în care salariile au crescut cu două cifre, pentru al treilea an consecutiv, salariile din sectorul bugetar avansând cu un ritm dublu anual față de cele din privat (+ circa 20% an/an). Datele arată, însă, că producția internă n-a putut ține pasul cu majorările de venituri, la fel cum s-a întâmplat și în precedentul ciclu economic, când deficitul comercial a explodat.
Sectorul auto este singurul care a ieșit pe surplus (exporturi de 2,66 miliarde de euro vs. importuri de 2,49 miliarde de euro), însă și acesta s-a redus față de anii anteriori (exporturile au crescut cu 2,2% față de ianuarie 2018, în timp ce importurile au crescut cu 6,7%). Am văzut o scădere importantă a exporturilor de combustibili (-16,1%) și o creștere importantă a importurilor (+9,9%), evoluție pe care analiștii ING o atribuie OUG 114/2018, prin care guvernul a introdus o limitare a prețului gazelor pentru consumatori, plus alte taxe sectoriale, inclusiv în energie, telecom și sectorul bancar.
Balanța comercială este cea mai importantă componentă a balanței de plăți, unde România nu arată deloc bine în ultimii ani, cu un deficit de 4,7% din PIB anul trecut, peste nivelul de 4% considerat sustenabil pe termen mediu.
Toate țările din regiune (Cehia, Ungaria, Polonia sau Bulgaria) au excedente ale contului curent și (cu excepția Bulgariei) alte contului de comerț cu bunuri.
Deficitul comercial înseamnă un consum pe datorie și acesta trebuie acoperit din alte intrări de capital (cele mai bune fiind investițiile străine directe) pentru a nu vedea o o scădere a rezervelor internaționale gestionate de BNR sau o depreciere a leului.
În ianuarie am avut o depreciere de circa 2% a monedei naționale, lucru care nu s-a văzut în ajustarea deficitului comercial (o monedă mai slabă face importurile mai scumpe și exporturile mai ieftine, prin canalul devalorizării față de costurile interne) – este posibil ca acest lucru să necesite mai multe timp pentru a fi transmis în economie. Am văzut, în schimb, o creștere a inflației luna următoare, de la o rată anuală de 3,3% în ianuarie la 3,8% în februarie, considerabil peste estimările analiștilor (medie de 3,4%), peste nivelul maxim al țintei Băncii Naționale a României de 3,5%.
„Compromisul băncii centrale de a atinge ținta de inflație, cu menținerea competitivității externe n-a mers prea bine în 2019”, comentează analiștii ING. „Cum presiunile inflaționiste persistă, banca centrală este probabil să accepte un leu mai slab și ca inflația să treacă peste țintă pe termen scurt, în condițiile în care vulnerabilitățile cursului sunt în creștere”.
Guvernul este mult mai optimist cu prognozele pe acest an și vede îmbunătățiri în toate datele puse în fundamentarea bugetară pe termen mediu.
Din datele furnizate de Comisia de Prognoză pentru acest an, Guvernul se bazează pe o creștere economică reală de 5,5% (față de 4,1% în 2018), în timp ce analiștii estimează o temperare a creșterii PIB la 3% sau sub. Totodată, prognoza oficială este pentru o reducere a soldului balanței comerciale la 7,7% din PIB (16,9 miliarde de euro) și a celei a contului curent (la 3,3% din PIB). Totodată, în viziunea guvernamentală, cursul ar fi urmat să se deprecieze doar ușor de la 4,65 lei/euro (medie pe 2018) la 4,67 lei/euro, însă vedem că deja a ajuns la peste 4,7 - cu accente de a merge la 4,8, fără intervențiile BNR și ale vânzărilor de valută ale Finanțelor.
Și în ciclul de creștere 2000-2008 România a văzut o înrăutățire graduală a poziției comerciale, mai ales în 2007-2008, când, pe fondul accederii la Uniunea Europeană și a intrărilor de capital, finanțele publice au devenit foarte laxe, iar deficitul comercial a ajuns până la un vârf de aproape 17% din PIB.
Ce a urmat, în 2009-2010, a fost o recesiune adâncă. Chiar dacă factorul declanșator a fost criza financiară internațională, situația din România a fost exacerbată de criza balanței de plăți – consumul n-a mai fost susținut de capitalurile internaționale, astfel că am împrumutat bani de la Fondul Monetar Internațional pentru a menține țara solvabilă, adică pentru a evita falimentul.
Acordul cu organismele internaționale a fost un succes în privința de mai sus, dar a însemnat o ajustare internă dură, cu tăieri de salarii în mediul privat și la stat, plus șomaj, lucru care s-a văzut într-o scădere a consumului extern, inclusiv ca urmare taxelor mai mari puse de stat pentru a-și crește veniturile (TVA s-a dus de la 19 la 24%).
Situația de acum nu arată la fel de rău, însă nici fluxurile de capital nu sunt la nivelul de atunci (fluxurile de investiții străine s-au înjumătățit la sub 3% din PIB), în timp ce datoria publică a crescut de trei ori la 35% din PIB.
