Noțiunea de „analiză de risc”, în baza căreia autoritățile fiscale inițiază controale sau decid înregistrarea în scopuri de TVA, există în legislația a șapte dintre cele zece state europene care au răspuns unui chestionar Deloitte România pe acest subiect. Procedura propriu-zisă este, de regulă, netransparentă, la fel ca în România, însă mai puțin restrictivă.
„Analiza de risc reprezintă un reper în activitatea de administrare fiscală a contribuabililor, fiind întâlnită pe tot parcursul «vieții» acestora, de la momentul înregistrării (obținerea codului de TVA), pe durata funcționării (controale fiscale, rambursări de taxă), până la radierea înregistrării – având ca scop depistarea zonelor de neconformare cu legea, fraudă sau evaziune fiscală. Dată fiind importanța analizei, ne-am propus să evaluăm comparativ practicile din alte state europene. Am constatat că majoritatea celor care au răspuns chestionarului nostru au noțiunea în legislație, însă criteriile de risc, informarea contribuabililor, posibilitatea de remediere diferă și, în general, presiunea asupra contribuabililor este mai redusă decât în România. Deși procedura este mai strictă în România, rezultatele privind reducerea evaziunii și a fraudei fiscale întârzie să apară, punând sub semnul întrebării eficiența sa în raport cu efortul administrativ pe care îl impune contribuabililor de bună credință”, explică Ramona Țariuc, director consultanță fiscală, Deloitte România.
„Recent, autoritățile fiscale române au făcut un pas în direcția transparenței și au început să trimită informări privind factorii de risc fiscal în baza cărora pot fi demarate controale fiscale. În acest context, reamintesc că mediul de afaceri a solicitat de-a lungul timpului mai multă deschidere, iar în vara trecută, în cadrul dezbaterilor privind modificarea legislației fiscale, a propus transparența criteriilor analizei de risc, reglementarea unor proceduri pentru reconsiderarea unui nivel de risc stabilit anterior, precum și existența remediilor legale pentru contestarea rezultatelor acesteia”, spune Dan Bădin, partener coordonator Servicii Fiscale și Juridice, Deloitte România.
Principalele concluzii ale analizei
• Au răspuns chestionarului experții din rețeaua Deloitte din România și alte zece state: Grecia, Ungaria, Germania, Polonia, Cehia, Elveția, Croația, Slovacia, Slovenia, Olanda.
• Legislațiile din România și din alte șapte state europene definesc conceptul de analiză de risc în scopul controalelor fiscale: Grecia, Ungaria, Germania, Polonia, Slovacia, Croația, Elveția, Cehia, Slovenia, Olanda.
• Procedura este complet transparentă în Ungaria și relativ transparentă în Cehia, Olanda, Slovacia, Grecia, Elveția și România.
• Contribuabilii sunt informați printr-o notificare/scrisoare în șapte state: Grecia, Ungaria, Polonia, Slovacia, Elveția, Cehia și Olanda și România. Însă atât modalitatea, cât și momentul comunicării diferă de la țară la țară.
• Contribuabilii pot avea obiecții față de încadrarea în categoria de risc în cinci țări: Grecia, Ungaria, Slovacia, Elveția și Cehia.
• Procedura de analiză de risc e utilizată și în cazul înregistrării în scop de TVA doar în România și Grecia. În Polonia, Germania, Slovacia și Slovenia, pot fi cerute punctual anumite informații, de la caz la caz.
„Din analiza noastră reiese că procedura din Ungaria este un exemplu de bune practici, fiind un sistem complet transparent de clasificare automată a contribuabililor în trei categorii, pe baza unor criterii publice: de încredere, neutri și riscanți. Aceștia sunt informați asupra rezultatului evaluării. În opinia noastră, o procedură de acest tip, transparentă și clară vine în sprijinul contribuabililor care au posibilitatea să remedieze situațiile neconforme, să conteste eventual nivelul de risc stabilit și să clarifice aspectele privind existența/inexistența indicatorilor de risc pentru a nu fi supuși inutil unor verificări”, arată Ramona Țariuc.
Scopul analizei de risc, implicații
„Unele state preferă să nu publice procedura, considerând că protejează veniturile bugetare de cei care ar putea folosi informațiile cu rea credință. Totuși, în cazul TVA, indicatorul publicat de Comisia Europeană privind diferența dintre taxa încasată și cea potențial a fi încasată (gap) nici nu confirmă și nici un infirmă opinia că procedurile netransparente sprijină o colectare mai bună. De exemplu, România și Grecia au cel mai mare gap din UE, iar Croația, al treilea cel mai mic deficit de încasare, deși toate au proceduri nepublice, iar România și Grecia o aplică și la înregistrarea în scop de TVA. Deschiderea autorităților este folositoare, în principal, pentru bunii platnici care scapă, astfel, de o povară administrativă suplimentară și pot îndeplini mai simplu și mai repede cerințele legale”, afirmă Dan Bădin.
Autoritățile fiscale din România au dezvoltat, în 2017, criterii pentru evaluarea riscului fiscal în vederea înregistrării/anulării înregistrării în scopuri de TVA. Anterior, analiza de risc era utilizată în cazul controalelor fiscale, inclusiv al rambursărilor de TVA.
