40% din profesorii din UE au trecut de 50 de ani, iar meseria lor nu e tocmai una atractivă pe moment – nici pentru a-i menține pe post pe cei care o practică deja, nici pentru a atrage generații mai tinere care să suplinească lipsa. Doar 7% din profesori au sub 30 de ani și, chiar și înainte de pandemia de Covid-19, numai jumătate din profesorii din țările OCDE erau satisfăcuți de salariul lor.
În consecință lipsa personalului a devenit ceva obișnuit în sectorul educației. Sunt afectate toate sectoarele dintr-un mare număr de state UE, din mai multe motive, arată o analiză a publicației EUObserver, preluată de Rador Radio România.
Principalul motiv îl constituie salariile, mai ales că acestea nu mai țin pasul cu inflația galopantă – în acele cazuri în care salariile chiar sunt mărite.
Se estimează că Germania va avea nevoie de 25.000 de profesori în plus până în 2025. În Austria 20.000 de profesori se vor pensiona până în 2027.
Salariul mediu al unui profesor din sectorul public a fost de 25.055 euro în anul școlar 2020-2021. Dar situația variază de la un stat UE la altul.
De exemplu, salariul brut anual de la care începe un profesor fără experiență e de 54.129 de euro în Germania, dar de șapte ori mai mic în Bulgaria (7.731).
„Totuși, [penuria] nu ține doar de salarii”, a declarat pentru EUobserver directoarea unui sindicat european al educației (European Trade Union Committee for Education – ETUCE), Susan Flocken. „E vorba de condițiile de muncă din educație, mai ales cele de după pandemia de Covid-19.”
Un învățător avea în 2020 în medie 13,6 elevi. Numărul urcă în țări precum România (19,2) și Olanda (16,3).
Clasele cu foarte mulți elevi, lipsa echilibrului între programul de muncă și timpul liber (sau estomparea graniței dintre cele două), precum și modelele hibride de educație au pus o presiune suplimentară asupra profesorilor.
Pentru cei care iau în calcul să practice această meserie, condițiile de muncă și stimulentele s-ar putea să nu fie suficiente. Pentru generație tânără care revine în sălile de clasă în calitate de profesori, situația poate duce rapid la dezamăgire, iar în cazul celor vârstnici la pensionare anticipată, preferabilă continuării muncii în aceleași condiții.
Condițiile proaste de muncă din învățământ au determinat lumea să iasă în stradă în mai multe state UE. Ungaria a avut în mod repetat manifestații începând din ianuarie 2022, reclamându-se stagnarea salariilor, scăderea puterii de negociere a sindicatelor și creșterea timpului maxim de muncă. Și România a avut o grevă majoră în vara anului 2023.
Și în alte țări – dintre care Grecia, Polonia și Portugalia sunt doar câteva – protestele au luat amploare.
Nemulțumirea e larg răspândită. În 2018 doar 25% din profesorii din statele OCDE considerau că profesia lor e recunoscută și prețuită de societate.
„În primul rând, ce e extrem de necesar sunt noi investiții publice”, a declarat Flocken. „Dacă vrem să avem educație de calitate avem nevoie de profesori bine pregătiți, deci mai puțin politici pe termen scurt și mai mult perspective pe termen lung.”
Efectul educației asupra copiilor va depinde de calitatea sistemului. În 2022 aproape 10% din tinerii de 18-24 de ani din UE au părăsit prematur învățământul. Țările cu cel mai mare procent al abandonului școlar sunt România (15,6%), Spania (13,9%), Ungaria (12,4%) și Germania (12,2%). Cu excepția Ungariei, celelalte trei se numără printre statele UE în care cheltuielile cu educația au scăzut sub media UE (adică 4,8% din PIB în 2021).
În cazul României nu se cheltuie decât 3,2% din PIB, sub ea aflându-se doar Irlanda, cu 3%.
Sistemele de educație europene mai sunt supuse și la presiunea suplimentară de a acomoda copiii refugiați din Ucraina, dintre care unii au nevoie de sprijin cu limba și de asistență psihologică. Miniștrii de externe ai UE s-au întâlnit luni la Kiev pentru a discuta, printre altele un sprijin militar pentru Ucraina. „Întâlnirea aceasta ar fi trebuit să abordeze alte chestiuni, inclusiv educația”, a declarat Flocken.
