O bonă filipineză care lucrează pentru o familie din București a contestat la începutul acestui an la Curtea Constituțională prevederea legală potrivit căreia străinilor din afara UE intrați în țară pentru a lucra li se prelungește dreptul de ședere temporară doar dacă au contract individual de muncă cu normă întreagă și câștigă cel puțin salariul mediu brut pe economie din România.
Asta după ce, în martie anul trecut, cetățeanca filipineză în cauză a primit decizie de expulzare din partea Inspectoratului General pentru Imigrări – Direcția pentru Imigrări a Municipiului București. Inspectorii de la Imigrări au luat această decizie după ce au constatat, în urma unor verificări efectuate la analiza cererii de prelungire a dreptului de ședere depusă de bonă, că aceasta este de fapt angajată cu timp parțial de muncă, de 4 ore pe zi, și are un câștig net lunar de doar 988 lei, corespunzător unui salariu brut de 1.341 lei, ceea ce contravine legislației în vigoare.
OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor prevede că "Străinilor intrați în România în scopul încadrării în muncă li se prelungește dreptul de ședere temporară în scop de muncă dacă prezintă contractul individual de muncă cu normă întreagă, înregistrat în registrul general de evidență a salariaților, din care rezultă că salariul este cel puțin la nivelul câștigului salarial mediu brut".
28 noiembrie - Profit Financial.forum
În cazul lucrătorilor înalt calificați, salariul trebuie să fie la nivelul de cel puțin 4 ori câștigul salarial mediu brut, stipulează actul normativ citat.
Prevederea a fost introdusă în legislație în 2011 de către Guvernul Boc, pentru protejarea forței de muncă autohtone, și este tot mai intens contestată de angajatori, în condițiile crizei de personal din mai multe sectoare ale economiei românești, dar și de ONG-urile locale care militează pentru drepturile migranților și refugiaților. Anterior, străinii din afara UE trebuiau să dovedească că au venituri lunare doar la nivelul salariului minim pe economie pentru a li se permite să intre și să rămână în țară pentru a munci.
Mai mult, în iunie anul acesta, chiar ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici, a declarat că susține eliminarea respectivei prevederi. "E o prevedere care trebuie schimbata imediat. (...) Este o diferență care trebuie să dispară. Piața este cea care trebuie să decidă. Noi, ca stat, impunem un salariu minim pe economie, după aceea piața este cea care trebuie să aleagă", a spus ministrul Finanțelor.
De la 1 ianuarie 2018, câștigul salarial mediu brut în România a fost majorat substanțial ca urmare a trecerii contribuțiilor sociale în sarcina angajaților, respectiv cu peste 1.000 de lei, de la 3.131 la 4.162 lei pe lună.
Mildred Oria Teodoro a contestat în justiție decizia de expulzare, la Curtea de Apel București (CAB), însă fără succes. În instanță, ea a arătat că, pe lângă salariul menționat, a primit cazare gratuită în locuința familiei pentru care lucra ca guvernantă, plus "cele necesare traiului", respectiv alimente și îmbrăcăminte, "care au compensat partea din salariu pe care legiuitorul a impus-o", potrivit motivării sentinței CAB din octombrie anul trecut, de menținere a deciziei de expulzare.
Împotriva sentinței respective, guvernanta filipineză a făcut recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, care nu a fixat încă un prim termen de judecată.
În documentul citat se menționează că bona filipineză avea înregistrat la ITM din decembrie 2015 un contract de muncă cu normă întreagă și pe perioadă nedeterminată, încheiat cu familia angajatoare din București, contract care prevedea un salariu brut lunar de 2.415 lei, majorat ulterior de la 1 ianuarie 2016 la 2.681 lei. În baza de date REVISAL, însă, figura altă cifră în dreptul salariului, de 2.618 lei, ceea ce i-a determinat pe inspectorii de la Imigrări să o cheme la interviu pe Teodoro și să-i solicite acte suplimentare prin care să-și dovedească veniturile.
De subliniat că sumele de 2.415 lei, respectiv 2.681 lei, reprezintă exact nivelurile salariului mediu brut oficial din România pentru anii 2015 și 2016.
"(...) din foaia colectivă de prezență rezultă că străina a fost pontată la 4 ore/zi, iar din statele de plată prezentate rezultă faptul că aceasta a fost remunerată cu suma de 1.341 lei brut, respectiv 988 lei net, în perioada menționată (decembrie 2015 - decembrie 2016, n.r.). De altfel, străina chiar a declarat în scris că lucrează 4 ore pe zi și încasează suma de 988 lei lunar. În urma analizării documentelor prezentate, a rezultat că persoana în cauză nu îndeplinește prevederile art. 56 alin. (4) din OUG. nr. 194/2002, respectiv nu a făcut dovada menținerii salariului cel puțin la nivelul câștigului salarial mediu brut pe toată durata șederii acordată anterior, astfel încât i-a fost refuzată prelungirea dreptului de ședere temporară în scop de muncă și a fost emisă decizia de returnare ce face obiectul prezentului dosar", se mai menționează în motivarea CAB.
Instanța a admis însă cererea bonei filipineze de sesizare a CCR cu excepția de neconstituționalitate a respectivului articol din OUG. nr. 194/2002 privind regimul străinilor. Contestația a fost înregistrată la Curte la începutul acestui an și nu a fost luată încă în discuție de judecătorii constituționali, dosarul fiind în prezent în faza de raport.
"Acordarea pentru salariatul străin a unui salariu la nivelul câștigului salarial mediu brut pe țară, spre deosebire de salariatul român, unde legiuitorul impune salariul minim pe țară, este discriminatorie, încălcându-se principiul la muncă egală, salariu egal. Criteriul naționalității nu înseamnă că cele două categorii de salariați (români și străini) se află în situații diferite. Chiar dacă s-ar aprecia că naționalitatea este un criteriu pentru aplicarea unui tratament juridic diferit, de observat este faptul că nu există un scop legitim urmărit prin această diferențiere. Or, principiul egalității în drepturi. înscris în art. 16 alin. (1) din Constituție, impune statului asigurarea unui cadru legal menit să permită aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor fizice aflate în situații juridice similare, astfel încât acestea să fie egale în drepturi, fără privilegii și fără discriminări. Astfel, situația generată de prevederile legale criticate aduce atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, întrucât acestea instituie diferențieri între salariații străini și salariații români aflați în situații comparabile", este argumentul excepției de neconstituționalitate.
În replică, Inspectoratul pentru Imigrări a susținut în instanță că angajarea unui străin în România este supusă unor condiții expres prevăzute de lege tocmai din considerentul de a proteja forța de muncă națională. "Astfel, trebuie să remarcăm faptul că intenția legiuitorului, prin admisia unui cetățean străin în România în scop de muncă, este de a obține un beneficiu și pentru statul român, nu doar în favoarea străinului, prin colectarea contribuțiilor aferente prestării muncii și prin protecția propriilor cetățeni cărora le oferă acces prioritar pe piața muncii", au argumentat cei de la Imigrări.
Jurisprudența în materie a Curții Constituționale nu este încurajatoare pentru reclamantă. În urmă cu aproape 3 ani, în decembrie 2015, CCR s-a pronunțat asupra unei contestații similare, introdusă tot de o bonă filipineză, Aurelia Delacruz Como, alături de angajatoarea ei româncă, Rozalia Neacșu, și a decis că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deși cele două contestatoare au fost susținute în demersul lor și de către Avocatul Poporului.
"Curtea reține că intră în marja de apreciere a statului reglementarea condițiilor care trebuie îndeplinite de cetățeanul străin — astfel cum acesta este definit de art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.194/2002, și anume persoana care nu are cetățenia română, cetățenia unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European ori cetățenia Confederației Elvețiene, —, pentru a i se prelungi dreptul de ședere temporară în scop de muncă pe teritoriul României. (...) prevederile acesteia nu sunt aplicabile decât străinilor, însuși actul normativ vizat având ca obiect reglementarea regimului acestora, ceea ce exclude orice posibilitate de comparare cu situația cetățenilor români prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție. Sub acest aspect, este evident că prevederile criticate sunt aplicabile, în egală măsură, tuturor străinilor aflați în situația de a li se prelungi șederea temporară", arăta CCR, în motivarea deciziei sale din decembrie 2015.
Restricțiile de angajare legală generate de pragul reprezentat de salariul mediu brut fac ca mulți străini din afara UE să lucreze la negru pentru angajatori din România, ceea ce îi expune abuzurilor.
