Diferența între nivelurile la care sunt remunerate persoanele care ocupă pozițiile de șefi executivi a celor mai mari 350 de companii din SUA și angajații obișnuiți s-a adâncit anul trecut. CEO-ul de la McDonald’s a câștigat de 3.100 de ori mai mult decât angajații care prepară și servesc hamburgerii.
Schemele de bonusuri pentru managerii corporațiilor americane sunt generoase, dar lasă în urmă lucrătorii de rând. Anul trecut, câștigurile celor care ocupă poziția de CEO în cele mai mari 350 de companii din SUA au crescut cu 17,6% față de exercițiul financiar precedent, însă în același interval muncitorii acelorași corporații au obținut venituri cu doar 0,3% mai mari, potrivit unor date agregate de publicația britanică Guardian și preluate de Zero Hedge.
Diferența de plăți a crescut de zeci de ori față de anii ’90, când ordinul de mărime era modest între câștigurile executivilor de top și lucrătorii obișnuiți. Un CEO a luat în medie 18,9 milioane dolari, suma fiind de 312 ori mai mare decât la nivelul restului personalului. În anul 1965, raportul era de numai 20 la 1. În 1989, diferențialul încă era de numai 58 de ori, iar vârful a fost reprezentat de balonul bursier și tehnologic din anul 2000, când un șef de corporație câștiga în medie de 344 mai mult decât angajatul său.
Poveste obscenă
Președintele american Donald Trump a câștigat alegerile din toamna anului 2016 pe o platformă politică populistă, având ca țintă a politicilor sale muncitorii americani, cei pe care i-a denumit „bărbații uitați și femeile uitate”. Steve Bannon, cel care i-a condus campania electorală, și de asemenea, spune că mișcarea politică a lui Trump trebuie să se bazeze pe clasa de mijloc și pe familiile de lucrători, a declarat într-o conferință la Praga ținută în luna mai că salariile medii în SUA nu au mai crescut în termeni reali din anii ’70. „Concentrarea avuției în America și în Occident este obscenă”, afirma Bannon.
Cele mai mari discrepanțe sunt la companiile McDonald’s și Walmart. Astfel, Steve Easterbrook, CEO-ul de la McDonald’s, a câștigat anul trecut 21,7 milioane dolari, în timp ce muncitorii au avut salarii mediane de numai 7.017 dolari. Aceasta se traduce printr-un raport de 3.101 la 1. Pe de altă parte, în cazul retailerului Walmart, dacă un lucrător a fost recompensat în medie anul trecut cu 19.177 dolari, CEO-ul Doug McMillon a încasat 22,8 milioane dolari, ceea ce situează raportul la 1.188 la 1, de aproape 4 ori peste media diferenței între executivi și muncitori la corporațiile americane.
Argumentul plăților consistente a fost faptul că managementul trebuie recompensat în funcție de performanță, așa cum aceasta este măsurată în avansul acțiunilor. Totuși, din 1978 și până în 2017 compensațiile medii ale executivilor corporațiilor au crescut cu 979%, în timp ce în aceeași perioadă indicele S&P500 al Bursei de la New York a urcat cu numai 637%. Avansul însă este cu totul neglijabil, de 11,2%, în cazul salariilor muncitorilor acelorași companii.
Pericol de falimente în lanț
Portalul Zero Hedge atrage atenția că există un stimulent pervers păstrat de acționari și management care în viitor ar putea să aducă în faliment mai multe companii. Astfel, directorii sunt stimulați pentru a încasa bonusuri să inițieze programe de răscumpărări care să ridice prețurile acțiunilor, îndatorând în același timp companiile pentru a susține acest efort. Extragerea de cash și îndatorarea pot conduce la falimente accelerate în momentul în care pe un fond recesionar ar există etape de majorări bruște ale ratelor de dobândă („spike”).
