România a înregistrat în 2020 un exces al mortalității raportat la media ultimilor 4 ani precedenți dublu față de cel din Suedia, țară criticată de presa și experții internaționali pentru strategia sa de tip laissez-faire de combatere a pandemiei de Coronavirus.
În 2020, potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS), numărul de decese înregistrate a crescut cu 13,6% față de media ultimilor 4 ani precedenți.
În 2020 au fost înregistrate 296.711 decese, cu 35.563 mai multe decât media de 261.148 a ultimilor 4 ani precedenți. Dintre acestea, 15.767 - sau 44% - din total decese excedentare au fost puse de autorități pe seama Covid.
Cu alte cuvinte, la 44 de decese puse de autorități pe seama Covid au fost înregistrate alte 56 decese în exces față de media anilor trecuți din alte cauze.
Cum, începând cu luna noiembrie, INS a detaliat modul în care se fac raportările statistice, separând decesele înregistrate de cele efectiv produse în luna respectivă, procentul efectiv produs în 2020 se majorează la 13,8%, în ianuarie 2021 fiind înregistrate 1.050 decese, din decembrie 2020, și 241 decese produse cu două luni sau mai mult înainte de luna ianuarie.
Evoluția lunară a deceselor înregistrate în România în ultimii 5 ani (Sursa: INS)
Reuters a calculat, pe baza datelor Eurostat, excesul de mortalitate similar (raportat la media ultimilor 4 ani precedenți) din statele europene, iar Suedia se situează nu în fruntea clasamentului, ci în ultima sa treime, cu un număr de decese doar cu 7,7% mai ridicat decât media din perioada 2016-2019.
Statele europene care au aplicat cele mai dure lockdown-uri, Spania sau Belgia, de exemplu, au raportat în 2020 un exces de mortalitate mult mai ridicat, de 18,1%, respectiv 16,2%. Nu mai puțin de 21 din statele europene analizate de Reuters au valori superioare celor ale Suediei.
Calculele Reuters sunt confirmate și de o analiză a institutului de statistică din Marea Britanie, care a ajustat rezultatele și în funcție de diferența în structura pe vârste și trendurile de mortalitate sezonieră. Rezultatul: Suedia s-a situat pe locul 18 din 26 de state analizate. Pe primele locuri, cu cele mai multe decese excedentare, s-au situat Polonia, Spania și Belgia.
Valori mai scăzute ale excesului de mortalitate au raportat alte state nordice (Danemarca - 1.5%, Finlanda - 1%), care, precum Suedia, nu au introdus obligativitatea purtării măști sau au recomandat-o/impus-o doar în spațiile publice închise și aglomerate.
Spre deosebire de Suedia, însă, vecinii săi au impus lockdown-uri, chiar dacă pe perioade determinate și mai scurte decât restul statelor europene.
Spre diferență însă de restul statelor europene, celelalte state nordice (cu excepția Suediei) au aplicat o măsură extremă, ajutate însă și de poziția geografică. Și-au închis granițele, ceea ce explică răspândirea redusă a coronavirusului pe teritoriul lor. Aceasta ar putea fi principala explicație a mortalității scăzute raportată de aceste state. Însă această măsură este extrem de dificil de aplicat la nivel global, mai ales în condițiile în care epidemia se manifestă în valuri, ceea ce ar echivala cu o închidere generalizată a granițelor odată la câteva luni.
În urma abordării mai relaxate a pandemiei, economia Suediei s-a contractat doar cu 2,8% în 2020 (scădere economică în principal importată de la partenerii săi comerciali), mult sub procentul de -6,2% înregistrat în UE. Măsurile anti-Covid adoptate de guvernul României au condus la o scădere economică de 3,9% în 2020.
Mortalitatea mai scăzută din restul statelor nordice comparativ cu cea din Suedia ar putea avea și o altă explicație: procentul extrem de ridicat al bătrânilor instituționalizați, de peste 80%. O parte dintre suedezii în vârstă sunt găzduiți în cămine de bătrâni, altă parte în resorturi de lux, iar cei care preferă să stea acasă sunt vizitați de mai multe ori săptămânal de asistenți sociali.
Aproximativ 50% din decesele Covid din UE au fost înregistrate în astfel de cămine de bătrâni.
Acesta ar fi trebuit să fie unul dintre avantajele României pentru a trece mai ușor peste pandemie în raport cu restul statelor europene, în special cu Suedia. Potrivit OMS, România avea, înaintea declanșării pandemiei, un număr de 10 ori mai redus de paturi în cămine de bătrâni, la o populație dublă față de cea a Suediei.
Un alt avantaj al României ar fi fost și vârsta populației. Astfel, dacă, în 2019, 19,9% din populația Suediei era de peste 65 de ani, în România procentul era de 18,8%. Nu mai puțin de 5,1% din populația Suediei avea, la începutul anului 2019, peste 80 de ani. În România, procentul era de 4,7%.
În ceea ce privește speranța de viață, dacă în Suedia aceasta era, în 2019, potrivit Eurostat, de 81,5 ani, în România era cu 10 ani mai redusă, de 71,9 ani.
Starea de sănătate a populației era însă punctul nevralgic al României în raport cu restul statelor europene.
Măsurile adoptate (externarea forțată a bolnavilor, interzicerea internărilor, declararea spitalelor de elită drept spitale “Covid”, etc), au generat situații în care o parte dintre cei care sufereau de boli cronice nu au mai avut parte de îngrijire medicală de calitate fie din cauza temerii proprii de spitale, fie ca urmare a alocării unor spitale pentru tratarea exclusiv a Covid, fie ca rezultat al atitudinii unor medici speriați de o potențială infectare cu Covid. În plus, infecțiile instraspitalicești au avut propria contribuție. Așa se explică mortalitatea în exces, din care mare parte non-Covid, înregistrată în România, dar și în alte state europene care au adoptat măsuri similare.
Decese înregistrate vs decese produse (sursa: INS)
În locul închiderii totale (a oamenilor în case, a parcurilor, măsuri prin care au fost anihilate eventualele efecte pozitive ale celor mai eficiente metode naturale “de luptă” împotriva Covid: ventilația, aerul curat și soarele), Suedia (dar și celelalte state nordice) a preferat o politică de tip laissez-faire care s-a bazat pe cooperarea voluntară a cetățenilor și pe recomandarea - și nu impunerea, decât în situații punctuale - unor reguli de bun-simț: păstrarea distanței fizice de 2 metri, evitarea aglomerărilor, purtarea măștii numai în spațiile publice închise și aglomerate etc.
Argumentul invocat: pentru a putea fi respectate de cetățeni, legile/regulile trebuie să fie simple, predictibile, și nu arbitrare și schimbate o dată pe zi prin ordonanțe militare. Schimbarea aproape zilnică a regulilor nu face decât să amplifice scepticismul populației și să descurajeze conformarea voluntară a acesteia. Ceea ce s-a întâmplat nu numai în România, ci în toate celelalte state occidentale care au optat pentru carantinarea generală a populației și guvernarea prin ordonanțe militaro-sanitare. Pentru că acest proces a “bulversat” sistemul cognitiv al cetățenilor: ce era interzis ieri, e permis azi, dar autoritățile pot oricând să-l interzică din nou mâine.
„Unii au crezut că este posibil să se elimine transmiterea bolilor prin închiderea societății. Noi nu am crezut asta și s-a dovedit că am avut dreptate”, a afirmat Johan Carlson, directorul Agenției de Sănătate Publică din Suedia.
În Suedia, după un an de pandemie, 43% din populația are încredere ridicată sau foarte ridicată în modul în care a fost combătută epidemia, 30% având o încredere scăzută sau foarte scăzută.
Comparativ, în România, potrivit unui sondaj recent Avangarde privind percepțiile publice asupra gestionării pandemiei de COVID-19 în România și a campaniei naționale de vaccinare, prezentat de presa autohtonă, 79% dintre cei intervievați declară că țara noastră se îndreaptă într-o direcție greșită. 63% dintre respondenți nu au acordat note de trecere Guvernului României pentru modul în care a gestionat până în acest moment Pandemia COVID-19.
